Sono tornato a casa!

Standard

buonpomeriggio203

Ciao, tutti!

Adica „Salutare, bre!’ mai pe romaneste. Ce sa-i faci , mai uiti limba materna cand stai plecat peste hotare. Si cand stai mult, asaa, cam trei zile e normal sa-ti vina mai usor sa vorbesti italiana. Mai nasol e cu scrisul ca gramatica si ortografia nu mi le-am perfectionat in astea trei zile altfel va scriam bilingv. 🙂

Asadar m-am intors. Din pacate pentru mine. Si pentru unii care m-ar fi vrut ratacita pe-acolo. Da’ daca-a nimerit el Badea Cartan sa faca drumul pe jos pana la Roma si s-a intors cu bine nu era sa ma ratacesc eu intre doua aeroporturi. Am venit ieri dupa amiaza dar eram asa de obosita incat n-am fost in stare sa scriu nimic. Iar acum am atatea de povestit incat nu stiu cu ce sa incep. Cred ca voi avea nevoie de cateva „episoade” ca sa cuprind cam tot. Azi va spun numai in mare (ca in munte n-am cum!) cam ce program am avut.

Mai intai sa nu credeti ca am fost la plimbare sau la shopping (daca se exclud magnetii de frigider si bomboanele) ci am foat in vizita de lucru la un mare spital de langa Verona, la San Bonifacio. E un spital nou, impunator, cum nu cred ca vom construi noi in urmatorul secol. Doar dupa-amiaza, timp de cateva ore am avut ragaz de vizite turistice. Nefiind un traseu turistic nu ni s-au inclus in program prea multe obiective. Am vizitat centrul vechi al Veronei cu celebrele Arene Romane si Casa Jiuletei si ne-am plimbat printr-o statiune superba, Bardolino, pe malul lacului Garda. Evident ca m-am intors cu cateva sute de fotografii, nu prea multe fiindca se intuneca devreme si multe a trebuit sa le sterg fiind prea intunecate sau miscate pentru ca atata am putut fotografia din mersul autocarului.O sa va povestesc aventurile si mai ales impresiile. De, impresii de taran plecat pentru prima data in alta tara… 🙂

M-am intors fooarte obosita fiindca am avut program cam de cazarma, cu trezire la 5:30 si intoarcere la hotel pe la ora 20:00, cu maraton prin oras ca sa putem vedea cat mai multe. Si m-am intors si lihnita de foame! 🙂 Bre, asa mancare ciudata, proasta si putina ca-n Italia n-am vazut! Paste dimineata, pranz si seara, niste sosuri ciudate iar ceea ce numeau ei friptura erau de fapt niste salamuri feliate transparent sau niste fleicute de vita asa de subtirele incat daca le rulai cred ca aveau grosimea unei tigarete. Uneia slim, desigur! Daca mancare n-a prea fost a fost din belsug vin! ca doar eram intr-o zona viticola, aia nu cred sa bea apa pe-acolo. Pacat ca era vin rosu, ceea ce eu nu consum.Dar de foame a mers si ala… 🙂

Sa va spun si cum a fost primul meu zbor cu avionul? Minunat!! N-a facut decat sa-mi adanceasca regretul ca nu m-am nascut baiat si nu m-am facut pilot. M-am simtit in aer ca la mine acasa, aveam o justificare plauzibila a faptului ca sunt cam cu capul in nori. Si-am avut si eu o dambla: sa ma duc la wc. in avion pentru satisfactia de a face pipilica-n capul tuturor! Ba am tras si apa de doua ori ca sa studiez cum functioneaza mecanismul de evacuare si sa-mi imaginez (cu satisfactie!) cam cum se disperseaza in atmosfera ce se evacueaza. Pacat ca n-am trecut si pe deasupra Cotrocenilor…

Aoleo, ce de-am mai trancanit! Se cunoaste ca m-am intors dintre italieni. Mie nu mi-au placut italienii si cred ca lor li se potriveste mai bine decat noua expresia „frumoasa tara, pacat ca-i locuita!”. Ei, poate daca stateam mai mult imi schimbam impresia. Sau poate ma mai duc sa studiez problema.

Hai ca v-am plictisit destul, va mai agasez si maine cu povestile haioase de turist strain neexperimentat. Asta e, sunt la clasa de incepatori dar invat repede si temeinic, material didactic sa am!

Mi-a fost dor de voi ca n-am avut laptopul la mine.Oricum n-as fi avut timp de internet la cata oboseala am acumulat. Dar o sa recuperez de maine.Va ofer o cafea romaneasca (aia italiana mi s-a parut oribila) si-o bomboana. Ca inca-i austeritate, n-am Ferrari pentru toti…974733a5

45 de răspunsuri »

  1. Fată, Adelino, pe cuvânt că mi-ai lipsit, măăăi … Da’ n-am murit de dor fiindcă ştiu şi eu câte ceva despre Italia şi italieni şi ştiam că n-o să te dărâme cu civilizaţia lor. Da’ la mâncare să ştii că n-ai dreptate. Au şi mâncare bună şi pe săturate (ei bagă-n ei ca sparţii) da’ îs chitroşi rău. De ce crezi că până şi cerşetorii îi ocolesc şi iau calea Parisului ?

    • Bine te-am gasit, frate! Civilizatia asta noua e adevarat ca nu m-a lasat cu gura cascata dar civilizatia aia veche de care te lovesti la tot pasul chiar m-a imopresionat. E posibil sa fi tras eu un loz mai putin norocos, nu cred ca in toata Italia se mananca asa naspa. As fi mers si eu sa mananc la niste restaurante mai rasarite dar n-am avut timp si nici nu m-am putut desprinde de turma. Cred ca si cersetorii si-au coborat stacheta ca era plinde ei la Verona. Erau niste personaje in haine de soldati romani, se inghesuiau toti sa faca pozr cu ei contra unei sume motice.As fi facut si eu dar cand mi-am dat seama ca sunt romqanasi de-ai nostri am renuntat, ca latini de-astia gasesc si acasa. 🙂

  2. Uiti limba materna mai ales cand pleci in Italia,for some reason :D.
    Mie mi-a placut inghetata,dar altfel,am mancat numai paste,suficient de bune,as zice,din ce-mi mai amintesc,dintr-o vacanta de acu vreo 10 ani.Mda,si ce foame am… Sa fac niste paste :D.
    Weekend placut,de acu!

    • Nu stiu daca savuroase dar am adunat destule amintiri frumoase. Iar compania a fost placuta si vesele, am fost 6 „zuze” zapacite si nu ne-am plictisit deloc. Mai nasol de organizatori sa ne tina-n frau. 🙂

  3. Îmi pare rău să aflu că italienii nu fac pastele gustoase, mie-mi plac enorm. Îmi place că ai scris cinstit. Am scris și eu o dată cinstit despre o excursie care m-a dezamăgit din câteva puncte de vedere și m-am ales cu înjurături și blesteme, chiar amenințări dinspre co-excursioniștii care m-au citit apoi. M-am lecuit de sinceritate. Oricum, sinceritatea este o chestie subiectivă, până la urmă. Bine ai revenit acasă.

    • Si mie imi plac pastele dar aste au fost aproape necomestibile. Si am mancat muuulte variante… De ce as fi „poleit” impresiile? Ca doar sunt subiective nu trebuie sa fie in concordanta cu restul lumii… Dar impresia proasta despre cazare si masa a fost generala si ne-am exprimat-o unanim in chestionarul de final al cursului, poate se imbunatateste ceva pentru urmatorii cursanti. Insa, cand trag linie si adun impresiile sunt cu certitudine pe plus!

  4. Ba, eu nu mă lecuiesc de sinceritate publica, desi nu am scris inca de vizita mea de acum 9 ani in Italia. Dar la fel am nimerit: carne taiata ca foaia de tigara şi noroc cu pastele de la pranz. Imi ascundeam prin buzunare tot felul ca sa am seara ce rontai. Nu mănanc eu mult acasa, dar cand vedeam cu ce mă tin, mă apuca foamea instantaneu. Nu m-a crezut niciun italian de la Roma ca am mancat prost lşa Bologna. Şi nici despre oameni nu pot spune de prea bine, desi totul pare la dunga si tipizat foc. Ia să scot eu povestile de la naftalină intr-o zi. Bine ai revenit. Bun şi balconul Julietei, văzut totuşi niscai lucruri. E de bine. Şi, da, cafeaua lor era o gluma proasta!

    • Incepusem sa cred ca poate sunt eu prea mofturoasa (ceea ce nu-i deloc adevarat!) si poate mi s-a parut ca au o cafea fara gust si o friptura aproape transparenta.Daca te uiti de la distanta italienii par aproape perfecti dar daca-i pui sub lupa le vezi multe defecte. Au si ei uscaturile lor, ca pretutindeni.Dar pe aeroportul din Bergamo am vazut cea mai sfrijita creatura pe care am intalnit-o vreodara, nu cred ca avea 30 de kile cu ambalaj cu tot si cu tocurile de 15 cm.Crec ca aia manca multa friptura! 🙂

  5. Fataaaaa….bine ai venit acasaaaa…..ca te dedusem disparuta! 😀
    Hai ca in ciuda programului draconic , cu trezitul ala de dimineata si venit acasa tarziu , tot a fost bine si ai comasat in cateva ore de turism ,cat vad altii intr-o luna 😛
    May femeie , ‘talienii astia e gingasi , fata! Tu cum crezi tu ca arata ei asa macho si ele asa sexoase , daca nu halesc feliute subtiri de friptura ,de-si ghicesc el destino prin ea? 😀 :PSi-apoi in ‘Talia , ce halesti daca nu paste si alte paste , huh? 😆
    Adelinoooooo….fatooo , te dezamagesc profun: pipilica ta nu a fost imprestiata peste pamanteni , fato! 😦 A fost adunata la un loc cu pipilica si cacalica altora si vadanjata pe aeroport de catre personalul ca;ificat in vidanjare… 😦 Zau! 😦 Ai consumat apa de doua ori degeaba 😦 Plus ca rezervorul ala are neshte substante specale care subtiaza si descompune toate cele 😦 Imi pare rau sa te dezamagesc , da’ nu e cala CFR!
    Mah , italieii astia fac ferrero rocher de alea bune al dracului si inghetata bestiala.Cu cafeaua…e cam bleah!
    Hai cu povesticiunile , ca-s curioasa! Si bine ca ai venit ‘napoi….ma gandeam io :”Ce-a face Adelina pe avion , acuma ,saraca?” :*

    • Eu as propune ca toti italienii sa vina in „vizita de lucru” la tine, sa vada si ei ce inseamna mancare adevarata, nu sa dai niste macaroane-n fiert si sa le pui niste sparcaieli de sos peste! 🙂
      Ce m-ai dezumflat: adica au n-am facut pipilica pulverizat ci imbuteliat? A, pai n-are nici un farmec…Data viitoare o sa incerc sa zbor cu un avion decapotabil si sa vars eu, cu mana mea, olita peste bord. :))

      • Adelina , poi nici macar sora mea , care s-a italienit de un deceniu , nu m-a laudat , deci n-am succesuri la italienii adevarati sa ma laude la macaroanele care le fac io….ca cica eu tratez pastele ca pe macaroane , aka far’ de respect….Da’ ce stiu io? Asta este! 😀 Si cica nu asa ca mine se face , ca fac io e adaptat romaneste , pe cand sparcaiala de care vorbesti …eeee , aia e adevarata haleala ‘taliana! 😉 😛
        Din pacate da : ai facut pipilica imbuteliata….am aflat din sursa sigura 100% , adica de la Mariusache , care da cu sapa la o companie aeriana…Ce vroiam sa spun : cand pleci cu avionu’ decapotat , zi si mie , ca io vreau sa vad cum zboara voma de la 2-3 mii de metrii …. 😛

  6. Eu stiam ca italienii fac cele mai bune paste, ciudat cu mancarea! Cred ca ti-a prins bine iesirea, mai ales ca ai si avut ceva de invatat, oricum ei sunt cu mult deasupra noastra.Ai fost foarte haioasa cu wc-ul in avion..Astept cu nerabdare si celelalte episoade cu aventurile tale in Italijia:)))

    • S-ar putea ca italienii sa fie niste excelenti bucatari si sa-i fi nimerit eu pe singurii aia nepriceputi, naiba stie! Dar sa-ti dea castroane cu morcovi rasi la micul dejun nu mi se pare un rafinament culinar. 🙂

  7. Haida bine te-ai întors! NIci eu nu te cred, zău dacă nu ai scris la mișto ca să ne vezi reacțiile! Îmi pare rău de experiența neplăcută cu potolul, poate mai la sud se mănâncă mai mult și mai bine. Pentru că da, verona NU E Italia. Italia e mare, frumoasă, diferită net cum te îndepărtezi 100 de km de un loc. La cafea însă chiar m-ai supărat! Ia dă-mi datele organizatorilor să-i iau la trei păzește!
    Hai ciao, pa, arrivederci, baci 🙂

    • Ce nu ma crezi? Ca am facut foame pe-acolo? Noroc cu ce mi-am luat de la supermarket ca altfel ma intorceam stravezie. Si sunt convinsa ca fiecare zona a Italiei are particularitatile ei, asa cum e si la noi ca doar nu seamana Dobrogea cu Maramuresul! Daca aveam laptopul la mine zau ca ceream ajutor sa le faca cineva anti-reclama in italiana alora de la hotel ca prea ne-au luat de fraieri.Sala era frumos aranjata dar scaunele erau super-scorojite, cosurile de paine rupte, nu erau servetele sau scobitori, ceaiul il aduceau gata facut, nu sa ni-l preparam singuri, cafeaua era de fapt o inka iar seara nu mai era apa calda si cand am reclamat ne-au zis ca este, ce nu ne convine si vrem baie la ora aia, adica pe la ora 21 desi diferenta de temperatura dintre apa rece si cea calda cred ca era de un grad. Retine, te rog, hotel La Carica din Pastrengo, sa nu te duci pe acolo! 🙂

  8. pai daca si voi, fetele, spuneti ca numai baietii se pot face piloti …
    iti psun sigur ca si la Tarom era cel putin o gagica pilot, m-a adus pe mine de la Viena. Ma rog, pe mine, si pe alti pasageri.
    Daca nu ai trecut pe deasupra Cotrocenilor, sigur ai trecut pe deasupra Palatului Victoria. Mi s-a parut ca vad pe cineva la teve acu vreo 2 zile un pic ud pe frunte … 😀

    • In tinerete visam sa ma fac pilot, acu, de cand am vazut ce bine incurc stanga cu dreapta in trafic mi-a trecut, nu vreau sa-i zapacesc pe-aia din turnul de control. 🙂
      Ala de l-ai vazut tu putin ud in frunt poate era uns cu sfantul mir, poate o fi de bun augur (pentru el, nu pentru noi) ca nu cred ca se incoroneaza sau se valideaza la presedentie cu pipi nici macar de fata mare, cu atat mai putin de fata foarte mare! 🙂

  9. 1. Abia astept sa povestesti. Sunt ff curios despre mancarea traditionala din zona Veronei, ca ai inceput sa o descrii intr-un mod ff interesant. Eu de la Verona tin minte pizza, intr-adevar cu o crusta ff subtire, cum nu mai vazusem niciodata nicaieri, si cu niste felite deosebit de transparente de prociutto, insa pur si simplu divina la gust…ma rog, probabil imi era si foame, si se stie ca „foamea e cel mai bun bucatar”.

    2. Sa stii ca am fost frapat, (ca suplinitor temporar de cenzor cu propaganda autodesemnat pt blogurile cu articole de mare audienta) ca ai scris ceva care parea sa implice ca numai baietii se pot face pilot de avion. Nici macar pe atunci cand erai tu tanara nu cred ca era o asemenea situatie, mai ales nu in tarile comuniste. Cred ca e important sa incurajam tanara generatie sa imbratiseze ce meserii vor, si ca bloggeri jurnalisti avem o datorie etica in plus ca sa sprijinim acest lucru, rin articolele noastre, de ex chiar recent in presa daneza a fost un artiicol de reclama pt fetele care doresc sa se faca marinari, iar marinari intr-adevar nu a fost voie, sute si sute de ani, o femeie nici nu avea voie sa CALCE pe un vapor, din superstitie, ca se spunea ca va duce la dezastru, maniind marea, ducand la scufundarea acelei corabii, desi cateva s-au dus deghizate in barbati, majoritatea ca sa-si insoteasca consortul care era de obicei capitan sau oricum ofiter superior de comanda, ca marinarii simpli nu ar fi indraznit niciodata sa faca asa ceva, si oricum pe marinarii simpli nu ii ia nimeni in casatorie si nici ei pe cineva anume, cel mult cei fictionali gen Gulliver sau Robinson Crusoe, dar pana si aia nu erau marinari simpli, erau totusi ofiteri. Nu imi dau seama cum se descurcau in perioada comertului de sclavi, pt a transporta femei sclave, dar cred ca probabil lasau pe mana piratilor somalezi o gramada de activitati de transport cargo uman, sau oricum ii mainile africanilor de coasat m nu neaparat somalezi, ca sa nu discriminez asa aiurea, dar cred ca somalezii sunt printre cei care au o istorie de a se pricepe sa transporte oameni pe mare, drept care nu numai ca sunt pirati mai buni decat altii, dar cred ca ar fi si mai buni capitani de vapoare decat italienii aia care duc la dezastre gen Costa Concordia, dar ma rog…nu doream sa ma bag in controverse din astea, ca am observat eu ca cu cat incerc sa fiu mai politically correct, cu atat vad ca imi iese exact pe dos !

    (Zau, NU sunt bun de cenzor, dar adesea intru in acest rol, pt ca in zilele noastre prea putini oameni vor sa indeplineasca aceasta functie, dar si din placere, zau, asa in mod omagial fata de poetul Marin Sorescu, care se pare ca dupa revolutie, cand tot astepta sa i se publice un volum de poezii, numit TOCMAI Poezii Cenzurate, (pe care nu avusese voie sa le publice la vremea RSR), si era haos de incompetenta revolutionara, si nu mai stia nimeni ce sa faca, etc, dansul a suspinat si a zis, „O unde sunteti, cenzori de alta data ?”, cu implicatia ca aia macar stiau ce faceau si imediat dadeau rasounsul, ce se publica si nu se publica, si asa stia omul, nu trebuia sa astepte asa luni si luni in sir…zau, eu sunt de acord ca e bine sa incurajam tineretul, atat fete cat si baieti, sa se gandeasca si la meseria de cenzor, nu numai de marinar sau pilot).

    Mai exista o superstitie marinareasca, despre care eu personal cred ca e mai recenta, si apartine erei comertului cu scalvi, cum ca daca totusi o femeie se afla pe un vapor, daca ea da nastere unui baiat pe acel vapor, totul e bine, dar asta cred ca era propaganda de la resursele umane pt angajare marinari albi pt transportulrile de sclavi, ca zau, nu cred ca se bagau asa prea usor la asa ceva, desi ma rog, aia saraci, sau saraciti deja, asa gen italienii la vremea comertului cu sclavi, probabil se bagau.

    Insa inapoi la fata marinar din articolul danez chiar spunea ca desi ea provine dintr-o familie in care sunt marinari din tata in fiu, ei totusi nu i-a placut niciodata ideea de a lucra pe punte pt ca i se pare total plictisitor, si prefera sa lucreze sub punte ca mecanic in sala masinilor. Dar sincer zic, cred ca au ales-o pe asta ca sa mai indulceasca articolul pt publicul danez, ca totusi el nu este asa de obisnuit cu modernitatea, si daca vedeau o fata marinar pe punte era posibil ca o mare parte a cititorilor sa se sperie, si asa ceva nu e bine.

    Nu cred ca in legatura cu avioanele a existat vreodata o asemenea prejudecata legata de interdictia femeilor la bordul lor. Iata ca pana si in Liban, femeile se pot face piloti, http://www.dailystar.com.lb/News/Local-News/2012/Jul-19/181107-meas-only-female-pilot-still-in-mans-uniform-after-16-years.ashx#axzz2lLwsyBb9

    • Ce-am mancat eu la Verona nu stiu daca e mancare traditionala sau nu. Mai ales ca numai mic-miiic dejunul si cina le luam la hotel iar la pranz am mancat la cantina spitalului si n-aveam pretentia la cine stie ce sofisticaturi. Dar m-am uitat ce mancau medicii de acolo: toti isi alegeau numai mezeluri de-alea super-feliate si paste. Mie nu mi-a placut nimic din ce am mancat!
      Nu cred ca azi mai e vreo discriminare in privinta femeilor pilot, au ajuns sa piloteze si bombardiere de lupta nu numai curse de linie dar eu sunt cam batraioara sa ma mai recalific. Si ma indoiesc ca s-ar lasa cineva pe mana mea ca pilot cand m-ar vedea ce bine parchez, ce sa mai zic de zbor! 🙂

  10. Am stat o țârușică mai mult de trei zile în Italia și trebuie să-ți spun că au mâncare foarte bună. Problema e alta…
    Ultima dată când am fost la un congres acolo, la Sanremo, colegii mei se plângeau că cina e oribilă; mai mereu „macaroane” cum le ziceau ei, cu diverse sosuri și urme fine de carne, cam fără gust. Păi, nu știu ce ar fi vrut să mănânce ei pentru câțiva firfirei cât a alocat firma ce a organizat deplasarea acolo. Plătești puțin, mănânci prost. Eu am preferat să nu dau banii pe cine știe ce alte prostii pe-acolo ci să mănânc „în oraș” seara și trebuie să zic că nu am ce-i reproșa bucătăriei italiene.

    • Pai tu ai stat in oras, mersi! Noi am stat la mama’ dracului,la vreo 20-30 km de Verona, abia am gasit o tutungerie si un bar in localitatea aia, ce sa mai visam restaurante! PLus ca programul era foarte aglomerat, nu mi-am permis din scurtul timp de plimbare sa sacrific timp si pentru masa la restaurant. Si-apoi mie mi-a prins bine regimul la silueta mea! Cred ca aici era vorba de sume frumusele de bani, e un program derulat pe fonduri europene si de-asta m-am ofticat eu ca italienii si-au luat banii pe cazare dar ne-au tratat ca pe niste prapaditi.De exemplu seara ne serveau intai pastele apoi ne duceam singuri sa ne punem cate o lingura de garnitura in farfurie (ca mai mult nu ajungea) apoi veneau ei sa ne tranteasca ceva ramasite de friptura alaturi. De ce naiba nu aduceau ei farfuriile montate gata sau ne lasau sa ne luam noi ce ne trebuie? Ca sa stai cu cartofii(minusculi) intepeniti in farfurie pana veneau cu pojghita de friptura…Iar desertul (minuscu si ala) il aduceau dupa doua ore cand jumatate din meseni erau deja plecati. Sunt eu carcotasa?

  11. Pingback: Înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, "Recomandările săptămânii”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s