Taranul in avion

Standard

A-saaa… S-o luam cu inceputul.Adica cu plecarea de pe Otopeni. V-am spus cinstit ca a fost primul meu drum cu avionul asa ca initial m-am cam uitat „ca curca-n lemne” sa vad ce am de facut. Eram un grup destul de numeros, vreo 25 de persoane , cele mai multe tot cu „mamaliga in hublou” ca mine. Prima patanie: o colega a descoperit ca si-a uitat buletinul acasa. Panica, transpiratii, isi suna sotul care tocmai o adusese de la Ploiesti, se duce omu’ fugulita acasa si mai fugulita se intoarce cu docomentu’ de cred ca ca-l invingea pe avion la viteza daca se intreceau pe DN 1.

Zice organizatorul nostru : „sa-mi dati cotoarele cand ajungem.” Ce cotoare, bre, ne-ai dat matale mere ? Nu, ca cica cotoarele de la bilet, pentru decont. A, bine…

Trecem de check in, mergem spre porti. Punem bagajele de mana pe banda, nu tiuie nimic la mine ca am avut grija ce bijuuri sa-mi iau, fara metale, dau sa trec mai departe. Da’ ori aveam o moaca de terorista ori tipa de la control avea ceva deviatii sexuale cert e ca m-a pipait si m-a controlat si-n cap desi i-am spus ca n-am paduchi. Si am atentionat-o si ca ma gadil treaba ei daca o sa ma tavalesc pe jos de ras. Da’ ea nu si nu, sa-mi vada si elasticul de la chiloti!

IMG_3156Am urcat in avion, n-am prins loc decat pe ultimele scaune. Nasoale scaune la low cost, noroc ca drumul n-a durat decat vreo ora si jumatate altfel era nevoie de descarcerare sa ma destepeneasca din scaun! Fiind zbor de noapte n-am avut ce admira pe geam, am prins doar rasaritul de soare aproape de Bergamo, unde am aterizat. Cu zborul n-amIMG_3180 avut nici o emotie, chiar mi-a placut foarte mult, un singur stres am avut: sa nu mi se piarda bagajul si sa ma trezesc la Verona fara chiloti de schimb! Ba chiar am studiat cam cine e latifundiara ca mine, sa am de la cine imprumuta in caz de…necaz! La Bergamo am trecut vama printre ultimii ca am nimerit la un nene care ne studia indelung si dubios parca era de la o agentie matrimoniala, zau. Mai toate colegele mele isi recuperasera bagajul cand am ajuns la banda. Si ce vad: trolerul meu, solitar pe banda, se indrepta spre iesire! Fuga dupa el da’ nu l-am mai prins. Ptiu, drace, asa imi trebuie daca am cobit, am ramas fara budigai!  De unde sa stiu eu ca banda e in circuit si ca bagajele revin iar in sala? 🙂

Am fost cazati la Pastrengo, un orasel linistit , mai mult o statiune de odihna, asa ca am facut cu autocarul vreo ora si jumatate de la aeroport. Sa va zic de autostrazile din Italia? Nu va mai zic, sa nu va mai ofticati cum m-am ofticat si eu…

Conditiile de cazare au fost relativ acceptabile dar in nici un caz de trei stele cum erau catalogate.Deci, daca ajungeti prin zona, nu va recomand sa va cazati la hotelul „La Carica”! Am apreciat in schimb facilitatile pentru persoane cu handicap si dependente de scaune cu rotile. Poate fiindca tatal patronului era in aceasta situatie; cert e ca totul era usor accesibil pentru un scaun cu rotile, lifturi speciale, toalete speciale, bare de sustinere, pardoseli fara covoare, intrerupatoare la nivelul unui om asezat.

De mancare v-am spus de ieri ca a fost oribila. Nu ma vait de cantitate (asa cum au facut majoritatea grupului) ca eu mananc putin dar sortimentul era foarte limitat si dubios.Pana si apa ne-o aduceau in sticle cu dopurile gata desfacute asa ca am tras concluzia ca e apa de la chiuveta asa ca ne-am inteles sa adunam toate dopurile, sa nu mai poata refolosi sticlele. 🙂 Cand am vazut chestia aia pe care ei o numeau supa m-a luat cu grata: o zeama de culoarea unei balti cu rumegus cu fasole si paste si in care ne-au mai turnat si vreo 2-3 linguri de parmezan ras! Cainele meu cred ca intra in greva foamei daca-i dadeam asa ceva. In schimb era vin rosu la discretie si colegele mele i-au tot tras cu „ancora, ancora” pana le-am invatat eu ca se zice „un repetir, ca sunt distrusa” dupa cum ziceau matusicile mele de la Vaslui. Pana la plecare stiau si chelnerii de „repetir”. 🙂

IMG_2980Sa va spun si cum arata spitalul la care am fost in vizita de lucru? Wow!E un spital nou, se numeste San Bonifacio si e functional din 2005. Pacat ca nu ne-au permis sa mergem pe unde ne-am fi dorit asa ca nu mi-am indeplinit visul de a vedea minunata lor maternitate! Ce m-a surprins, dincolo de arhitectura si curatenie? Buna organizare, atmosfera relaxanta si lipsa aglomeratiei desi spitalul are la parter un ditamai ambulator cu adresabilitate foarte mare. Dar pacientii vin, isi iau automatIMG_2994 bonul de ordine si asteapta in una din multele sali de asteptare. Nimeni nu se inghesuie, nimeni nu trece inaintea celorlalti. Iar la o policlinica din Verona am vazut si cum se face coplata: tot la automat, 50 sau 100 de euro in functie de specialitate si medic si nu poti intra la consultatie IMG_3057fara tichet. Dar exista si scutiri de orice taxe pentru persoanele defavorizate, pentru copii sau gravide, pentru cei fara nici un venit. Da, mi-a placut cum functioneaza la ei sistemul sanitar. Si mai ales faptul ca multe ingrijiri si tratamente se acorda la domiciliu pentru a nu aglomera spitalele si a nu cheltui inutil. Si la noi ii vezi pe bolnavi ca vin direct cu bagajele ca la Gara de Nord sa se interneze ca sa-si faca niste analize de rutina si sa-si ia o tensiune…

Gata pe ziua de azi. Urmarea in numarul viitor care va cuprinde partea turistica a excursiei mele.Si ceva poze ca sa vedeti ca nu mint. 🙂

Anunțuri

50 de răspunsuri »

  1. Dacă nu ai văzut maternitatea te ajut eu. Și , încă nu m-am deplasat la Verona ca tine.

    P.S. Zice doamna nașă că, dacă nu i-ai adus magneți din Verona, să mergi înapoi … pe jos (low cost) – adică în genunchi.

    P.S. 2 – Lui Florin i-ai adus-o pe Julieta să pună mâna pe sânii ei ? Sau nu ți-a încăput statuia în poșetă ? M-aș mira având în vedere dimensiunile ei.

    • Saru’ mana, Nashu! cine n-are nash documentarist sa-si cumpare! Asa mi-am amintit si de materialele pentru concediul din Ardeal. 🙂
      Chiar daca n-am adus magneti de la Verona pot sa cumpar din Valeni ca sunt si pe aici cam acelas model. Dar i-am adus… 🙂
      Lasa ca Florin are pe ce pune mana, am inmagazinat eu energie „Julieteana”. 🙂

  2. Incantata de cunostinta, „doi ochi albastrii”! :))
    Copii mei parca i-ai facut tu, mai ales fiimea! Este bruneta cu ochii albastrii….. dar sti deja asta!
    Si pe mine ma dezamagit Italia, asa in general, pentru ca intr-un spital (Doamne fereste!) nu am ajuns! Cafeaua este „oribila” orinde acolo la 5 sau la o stea, dar nu pot spune acelasi lucru despre mancare! A fost mai mult decat excelenta!

  3. Adelina, da-mi voie sa iti spun ca esti o scumpa, ai niste ochi albastrii superbi, ma bucur ca te-am vazut, am citit cu mare interes tot ce ai scris, mai ales ca pe la anul cred ca o sa fiu pe acolo, si ma cam intereseaza tot ce e legat de Italia. De aceea au ei spitale pe care noi nu o sa le avem nici in anul 3000, pentru ca la ei e organizare, au un sistem foarte bine pus la punct, si nu mai vorbim de salarii..plus alocatii, si ajutoare..adica un copil acolo are o alocatie de vreo 100 euro, nu ca la noi 42 lei…

    • Doamne, eu va arat spitale din Italia si voi va uitati la ochii mei! :))
      Sper sa mai vad si eu ceva din Italia in viitor dar numai in calitate de turist caci sunt multe de vazut, e istorie la tot pasul. Cat despre sistemul sanitar… nu cred sa apuc in decursul vietii mele sa vad si la noi asa buna organizare.

  4. Am ras de m-am prapadit, doamna latifundiara! Sunteti savuroasa si alte epitete dintr-astea de dulce, cu care o sa-ti umple pagina fetele de pe-aici, desi suntem in post… 😀

    Din prima mea experienta cu avionul mi-au ramas in cap doua lucruri: teama ca nu ma vor lasa aia de la security-check sa ma imbarc, pe motiv de moaca de terorist si covorul de vata al norilor…

    In alta ordine de idei, ce-ati invatat acolo, in spitalul viitorului, se poate aplica la noi, date fiind dotarile mizere din majoritatea spitalelor romanesti?

    • Eu nu tin post asa ca dulcegariile sunt acceptate. Si savurate! cu modestie, desigur. 🙂
      Mie imi plac norii si priviti de jos in sus, din hamac, dara-mi-te de la nivelul lor! Si am prins vreo trei straturi generoase.
      Ce-am invatat? Pai chestii practice sau de manevre medicale mai putin, mai mult chestii organizatorice si de siguranta pentru noi si pacienti si s-a pus mare accent pe profilaxie, ceea ce la noi cam lipseste.

  5. La suflet mi-a mers poza cu tine.Te imbratisez straaaans,straaans,asa cum as face-o cu persoana draga mie dar pe care n-o mai pot imbratisa si cu care semeni.Sa fii sanatoasa,Adelina!

  6. Eh, mi-ai adus aminte de primul meu zbor. A fost acum 6 ani. Am stat 3 ore in aeroport si era sa ratez imbarcarea pentru ca habar nu aveam ca zborul meu Bucuresti-London, aparea pe panou ca Bucuresti-Munich (aveam excala la Munchen) si nici ca Munich e Munchen. Am vazut ca mai e o jumate de ora pana la zbor si nu apare pe panou, m-am dus la ghiseu sa intreb, cand m-au vazut alea de la ghiseu aproape ca m-au luat pe sus. 5minute daca intarziam ma faceam praf. si mai dadusem si 350 de euro pe bilet la Lfthansa, ca ce stiam eu sa caut bilete mai ieftine? Da macar am baut vin in avion, cu toata rusinea. Desi e absolut normal sa ceri sucuri, bauturi si cafea in avion (exceptie low cost).
    Buna experienta ai avut.

    • Phuai, deci se putea si mai rau! Eu macar am fost cu turma, am avut dupa cine sa ma iau. :0 Astia de la Wizzair iti cer 3 euro pe un capucino facut instant din pliculet si 3 euro pe-o bere. si nici aia cu lamaie! 🙂

    • Nu, a ramas restul echipei organizatorice sa puna treburile la punct.Noi greva o organizam da’ sa vedem cine o face cand aud ca li se taie ziua de salariu…Si cam ce greva sa fac eu daca sunt singura pe tura? 30% din mine munceste si restul sta?

  7. Cred că imi iau o agenda că multe idei mi-ai dat: drumul meu in Italia, sigurul drum cu avionul spre Paris, bagaje, mancare. Ia, să scriu că uit. Dar la tine m-am distrat iar. Şi mă bucur să te vad. Ca deh, tot nu ai fb.

  8. Adelina fata , esti frumoasa , bre! Eu mi te imaginam altfel , dar esti contrar imaginatiei mele….faino!
    Sa zic si io : bine ca nu ti s-au ratacit budigaile , ca la ce preturi sunt la Verona….zau de nu umblai cu fofolica in bataia vantului ,pe dedesupt. 😀
    Referitor la sistemul ala , chestia cu tinchetele si randul stabilit , mi se pare cea mai buna treaba , nimeni nu urla ca cineva a trecut peste rand sau ca a fost lasat sa astepte…si tot asa.Si in Timisoara exista metoda asta , prin anumite chestii private. Desi si la privat se intampla holly shit , cum am patit miercuri seara , programare la clinica privata la 18.30 si abia la 20.30 am intrat la consultatie.
    Din cate stiu eu de la rudele mele de gradul 1 , in Italia sprijinul ce se acorda mamelor cu copilasi micuti este uimitor…cum scrii si tu : vizite acasa , ingriire in ambulatoriu si la spital si internare daca este cazul…
    Pacat ca nu ai putut merge pe sectiile dorite…probabil ca asa a fost „excursia” prin spital aranjata… 🙂
    Frumos arata in poze spitalul respectiv….Cat despre autostrazi….vorbesti extraterestra , fata draga! 🙂
    Faina experienta….io-s curioasa ce urmeaza! 🙂

    • Stiu, tu ma imaginai inalta, zvelta, blonda… 🙂 Nu, fetica, suntem pe acelasi calapod! Adica femei bine crescute!
      In italia se merge mult pe asistenta medicala la domiciliu sau in ambulator si nu se interneaza decat cazurile acute. Ei sunt in stare sa-i monteze bolnavului acasa si elevator si aparat de oxigen numai sa nu cheltuie cu el intr-un pat de spital.Pentru mame si copii au o multime de facilitati chiar daca sunt mame „de import” adica romance de-ale noastre in principal.
      Cat despre autostrazi… astia au mai multe autostrazi la hectar decat avem noi porumb!

      • Nu mi te imaginam inalta si blonda … 😛 Ci mult mai batrana si mai ridata[ai si matura turbo?]…dar ma bucur ca imaginatia mea bolnava a fost inselata . 😀
        Surorile mele au lucrat si ele in sistemul sanitar romanesc , cat au stat in tara , in Constanta….pana au plecat care pe drumul ei si s-au asezat la casele lor in Italia.Bineinteles ca au avut nevoie de sistemul sanitar italian si mi-au povestit cum si ce fel este…Una dintre ele chiar a stat cu micutul ei internata din cauza de infectie urinara….
        Ai dreptate.Si nu numai in Italia se merge mult pe ambulatoriu….ci si in restul tarilor vestice.Pun pret pe insanatosirea in sanul familiei.

  9. Ai auzit de legile lui Băse ? Că tot voiai să zbori deasupra Cotroceniului .

    – Iarna nu-i ca vara, nici preşedintele României nu-i Ivan Vladimirovici Miciurin.

    – Valoarea unui credit CEC este direct proporţională cu numărul celor care nu pot să-l obţină.

    – Nimic nu este mai util ca o comisie parlamentară, în afară de cazmaua fără coadă, care e cu totul altceva.

    – Ha, ha, ha” înseamnă aproximativ 300 hectare.

    – COROLARUL lui Ponta: Arde-l pe ţăran!

    – PARADOXUL lui Antonescu: Cine se culcă devreme se deşteaptă foarte târziu.

    – DESCOPERIREA lui Voiculescu: Cel ce lucrează o viaţă acoperit riscă să nu bage de seamă ce lucrează.

    – TEOREMA memoriei, după Papici: Până reţine DNA, uită publicul.

    – AXIOMA presei: Când trei antene îţi indică acelaşi lucru, realitatea e exact pe dos.

  10. aşa ceva nu se există! Pe unde citesc, pe unde aud, toată lumea se plânge de pipăieli la aeroport. Io când am fost cu aveonu’ am suferitdeziluzie : pe toată lumea a pipăit doamna aia numai pe mine nu. Intru în depresie, zău, aşa de lipsită de farmec să fiu? 😦
    În altă ordine de idei, aştept continuarea.

    • La cat m-a pipait pe mine cred ca si-a facut norma pe toata saptamana! La Bergamo, la intoarcere am nimerit la un tip dragut si foarte jovial care a glumit si a facut poze cu noi dar n-a pipait pe niciuna. Ceea ce ne-a dezamagit profund ca doar de-aia ne asezasem in dreptul lui… 🙂

  11. Ha ! Ce imi place povestirea ! Iar in legatura cu fotografia, pot sa zic ca eu am fost CONVINS pana acum ca tu esti blonda natural sau oricum asa mai saten dar ff deschis, blond inchis mai ca mierea poliflora…dar zau, trebuie sa mentionez ca eu NU am prejudecata aia despre blonde, ba chiar dimpotriva, una din matusile mele preferate care are si un temperament asa atat creativ cat si optimist are asa parul blond inchis ca mierea, si cred ca de aia ma gandeam asa la tine ca si cum mi-ar fi povestit ea ce zici tu, (desi ea nu lucreaza in sist sanitar, dar asa ca stil de exprimare).

    • Poate-s blonda sub acoperire! 🙂 Regret ca te-am deceptionat, m-am nascut blonda dar m-am brunetit in timp; dar tot in timp ma blondesc la loc, ca incep sa incaruntesc asa ca in 20-30 de ani imi revin la normal.

  12. No, eu stau bine cu imaginatia: cum ai scris tu mai demult ca ochi albastri si pana corbului asa te si vizualizam. Imi pare bine. Voiam sa iti spun ca si daca era de la robinet, apa de la robinetele, fantanile si cismelele din Italia, din nord si pana sub Roma, e buna, sanatoasa si mai da si pietre la rinichi. Pozele sunt frumoase si stim ca nu ne minti. Despre sistemul de rezervari din spitale: unde ma duc eu din cand in cand rezervarea pentru randul la plata se poate face si pe internet (sunt in continua mirare). Uneori pacientii mai trebuie sa stie ei ce coduri de reduceri/gratuitati trebuie sa le puna medicul pe reteta, ca na, multe sunt abia introduse sau rar folosite. O nebunie, oricum. Dar paote mai mica decat in tara mea muma.

    • Am incercat si apa de la robinet, n-am mania de a bea numai apa imbuteliata. Chiar a fost buna! Sa stii ca am cautat-e drept ca pe fuga- vinul ala cu numele tau de-andoaselea dar nu l-am gasit. asa ca am baut ce ne-au dat gazdele la masa; lumea zicea ca-i vin bun dar mie nu-mi plac vinurle rosii, am baut mai mult de foame. 🙂 Spitalul la care am mers noi e unul de stat, poate ca in sistem privat or fi alte reguli. Oricum e mult mai bine ca la noi. De exemplu, eu sunt la serviciu si vine o tanti ca vrea si ea o consultatie la ginecologul de garda; cand o intrebam ce problema are zice ca nici una in mod special dar daca tot e internata cu copilul in spital s-a gandit sa-si faca si ea o consultatie, ca n-a fost demult la medic. Cam asa e in spitalele noastre iar pentru urgente nu mai sunt bani…

  13. Chiar esti frumoasa, cu tot cu ochii tai albastri si blanzi. Eti o femeie tare faina si tare de treaba.
    Uf! Cât despre avion, nu stiu ce sa zic. Si pe mine ma asteapta o călătorie cu avionul in decembrie. Tot prima. As vrea eu sa fiu la fel de relaxata ca si tine, adica sa-mi pese mai mult de budigai, decat ca m-as putea dezintegra in aer, doamane-fere!

    • Of, nu mai spune asa ca ma faci sa rosesc!Nu stiu cat sunt de faina 9mai ales dupa o noapte nedormita) dar de treaba incerc sa fiu. Daca-mi iese sau nu, mai vedem. 🙂 Nu inteleg teama de avion; exceptand senzatia de la decolare , pe care unii o considera dezagreabila dar care mie mi-a placut incat as fi cerut un „bis” in rest nu-i nici o diferenta intre avion si autocar, de exemplu. Poate doar faptul ca in aer nu sunt gropi. Desi la intoarcere am prins turbulente si am fost avertizati de cateva ori sa ne punem centurile si ne-am ridicat la 10.000 de metrii fpt ce mi-a infundat putin urechile. Ce n-am inteles eu e ce se face cu vestele de salvare in caz de prabusirea avionului, le pui ca sa nu te imprastii pe suprafata prea mare si sa te poate reconstitui mai usor? Hai ca ti-am ridicat moralul. ;)) Zborul zau ca e ok, dar grija mare sa nu pierzi budigaii pe aeroport!

      • Aia cu vestele de salvare portocalii este pentru savurarea meniului de către rechini… știi rechinii din Mediterana sunt mai mici cu 2 -3 metri decât cei din Atlantic …semănă cu peștii tâi din piscină…

  14. Adelină, am amețit căutând Țăranu’ cela din avion… Socot că-i ascuns sub scaun, asta mi-i singura consolare! 🙄
    Dar mă bucur c-am zăbovit – uite, nu zic nimicuța de ochi, de culoare și-alte cele… zic doar Bine te-am văzut! 🙂

  15. Nu ș’ cum ai rămas tu nemâncată și fără pofte, că în țara aia, n-ai cum să nu salivezi când te așază la masă. 🙂 Sunt câteva chestii culinare (de tip mediteranean) pe care numa’ la ei le-am mâncat așa bune! Și mai în sud, și mai în nord. 🙂

    • Bre, stramosii mei au fost daci, nu romani, nu le am cu mancarurile mediteraniene. Si nici cu pastele care inoata in ulei de masline. Daca in sud si in nord zici ca-i bine inseamna ca eu am fost cam prin mijloc. 🙂

  16. Facilitatile pentru persoanele cu handicap m-au uimit si pe mine in Germania, puteam merge pe ori unde fara nici o restrictie, e incredibil sa traiesti in asa societate ! Eu la mine pe strada nici in curtile vecinilor nu pot intra… ca aici sant niste porti la strada acelasi model, care au prag… e incredibil dar pe strada mea doar in curtea mea pot intra :))

    • Sa stii ca m-am gandit la tine cand am vazut ce usor se poate cobori de pe troruar la trecerile de pietoni si ce rampe (nu scari!) rulante au .Si mi-a mai placut sistemul de alarma din bai si toalete daca ti se face rau doar tragi de snur si suna alarma. La mine in curte poti intra, n-am prag, dar nu cred ca intra scaunul pe poarte mica, trebuie sa deschid portile mari. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s