Ajutati-ma sa „mosesc” o idee!

Standard

Daca ma lauda cineva ma gudur cinci minute si apoi imi vad de treaba. Daca altcineva ma injura ii intorc spatele sa ma poata musca nestingherit de partile moi dorsale sau, eventual, daca-mi creste presiunea pot sa-l scuip intre ochi si iar sa-mi vad de treaba. La o singura chestie percutez imediat si pun botul ca ultimul fraier: la provocari! Sa nu-mi spui ca nu pot sa fac ceva ca dau pe dinafara de indignare, mi se ingalbenesc sclerele de activitate hepato-biliara exacerbata brusc (observati ca pot sa ma exprim si in termeni de specialitate, n-am zis ca o tzatza ca dau in galbinare).Uneori trebuie sa inghit in sec si sa constat ca intr-adevar nu pot.Deci daca rade cineva de mine ca nu pot sa castig Turul Frantei asta e, ma resemnez si bocesc cu nasu-n perna de ciuda ca n-am invatat sa merg pe bicicleta. Da’ sa-mi spui ca nu pot sa scriu o carte, o carticica macar ,deja e un afront inacceptabil! Sa moara tata daca nu scriu!

Asa ca am o sarcina (si o placere) autoimpusa dar indusa subliminal: sa arat ca pot sa scriu macar o schita de roman, o povestire citita de minim 100 de persoane! (chit ca o sa trebuiasca sa-i platesc sa citeasca!)

puzzled-puzzled-befog-bewilder-smiley-emoticon-000670-facebookDar ca masura de siguranta, sa am cu cine imparti „succesurile” sau pe cine sa dau vina in caz de „esece” m-am gandit sa va iau partasi la Marea Provocare. Deci, in calitate de oameni care ati cam citit la viata voastra si care puteti fi obiectivi , va cer o parere despre ce sa scriu. Ca eu planuri in cap am cu zecile si daca n-am fac imediat, nu-i problema.

Sa scriu ceva melodramatic, eventual sa se termine pe-un catafalc, sa jeleasca gospodinele pana uita cratita pe foc si li se arde ceapa?

Sa fie ceva comic, cu dialoguri spumoase, ceva cu limbaj lejer, total neacademic ba chiar cam de cartier?

Sa fie ceva profund, psiho-analitic, cu expunerea amanuntita a trairilor si sentimentelor si cu multe framantari interioare in luarea unor decizii chiar daca deciziile alea se refera la o donare de rinichi sau la alegerea intre doua sortimente de cartofi?

Sa fie ceva adolescentin, plin de peripetii, povestioare din liceu, aventuri in gasca si fantezii pline de adrenalina?

Sa fie cu si despre copii si universul lor in plina descoperire?

Sa fie gen jurnal, cu fapte marunte dar privite sub lupa cat sa para mari realizari sau infrangeri, cu date si ore exacte ca un jurnal de bord sau o agenda de lucru bine organizata?

Sa fie memorialistica(desi cred ca inca n-am ajuns la varsta memoriilor dar ar trebui sa incep sa le notez pana nu incep sa-mi pun lecitina in cafea in loc de zahar!) ?

Sa fie despre realitatile inconjuratoare, o fresca critica a tot ce ne sicaneaza si ne umileste zi de zi?

Sa se desfasoare actiunea intr-un mediu intelectual, cu discursuri elevate si aport informational ca si cum as fi scris in colaborare cu Wikipedia si as fi dormit cu dictionarul de neologisme sub perna?

Sa fie de pe ulita satului, cu personaje pitoresti slobode la gura si inca ne-eliberate din conservatorismul ancestral al expresiei „asa s-a pomenit, asa facem”?…

Numai roman istoric sa nu-mi cereti ca n-am timp de documentare si nefiind contemporana nici cu Stefan Cel Mare, nici cu Vlad Tepes nu le cunosc rubedeniile si nici apucaturile. Plus ca descrierile de batalii ocupa spatiu mult si pana se termina, in invalmaseala s-ar putea sa uit care pe care a omorat si s-ar putea sa iasa o poveste cu highlanderi.🙂

Ca de fiecare data cand ma poticnesc va cer sfatul si ajutorul si promit sa tin cont de toate sfaturile voastre. Bine, daca da dracu’ si iese vreun bestsaller  promit sa impartim si cununa de lauri. Ca la aia de maracini nu cred ca se inghesuie nimeni…

Good Luck

20 responses »

  1. Accident auto. A fost călcată o oaie. Martor, un scriitor…(sau o scriitoare n.n.)
    – Va rog să ne povestiți cum s-a petrecut.
    – Domnule polițist, atunci când lumina lunii atingea duios spicele de grâu, care dansau în adierea vântului de seară, iar trifoiul își trimitea în aer mireasma dulce, o oaie…
    – Va rog, relatați pe scurt.
    – Pai știți, înainte să treacă mașina, ieșea oaia din lucernă. După ce a trecut mașina, ieșea lucerna din oaie.

    Păi, eu zic să te orientezi așa cum a scris și Poteci de dor, către ulița satului. Vezi cum descrii oaia.
    Doru

  2. 😆
    Clar! Marțea e zi de citit Adelina!😆
    Deci…că mă iecsprimez (c)academic, sunt CONVINSĂ că indiferent despre ce ai scrie, m-aş destinde cu lectura expresivă a pasajelor savuroase. Eu zic să le iei pe rând. Iese o trilogie, apoi o tetralogie, apoi o saga…
    Eu vreau câte un exemplar gratis şi jur că fac recenzie!

  3. Sa fie ceva comic, cu dialoguri spumoase, cu limbaj lejer, care sa ne invioreze dupa o zi nebuna la servici.🙂

    Tin pumnii.

  4. Scrie despre ce te atrage PE TINE.
    Acum câteva luni am făcut un sondaj pe fb,printre prieteni. I-am ]ntrebat ceva de genul: „măi, tu cam ce citeşti în ultimul timp, iar dacă ai uitat să mai faci şi asta, atunci ce subiecte cam te-ar atrage?!
    Din vreo 120 de mesaje trimise am primit aproape 100 de răspunsuri.🙂

  5. Despre orice ai scrie nu cred sa lipseasca umorul specific tie, asa ca spor la treaba. Si totusi n-o da in prea „stiintisme”, vorba lu’ nepoata mea.

  6. Adelina, mare greşeală ai facut! Tu ştii cum e să stăpîneşti o turmă de iepuri, fiecare cu parerea personală? 🙂 Cum crezi tu că vei obţine un răspuns cît de cît , fără ca nimeni să nu se simtă neluat în seamă, sau cel puţin în balon? Scrie un roman care se desfăşoară pe atîtea planuri cîţi followeri ai şi ai garantat succesul. Părerea mea!😉

  7. Mie mi-ar placea sa scrii o autobiografie a ta. Oricum, din punctul meu de vedere tu esti un star in blogosfera si mi-ar placea sa te cunosc mai in profunzime.

  8. A propos de „ulita satului”,eu am si alcatuit chiar recent o Leapsa numita Leapsa strazii care avea cerinta de a scrie totusi non-fictiune, insa tu o poti adapta sa scrii si fictiune daca vrei. Ideea era de a alege cateva nume de strazi care sunt importante pt tine personal, dar nu doar din cauza ca-ti place denumirea lor, ci asa pt ca le-ai parcurs tu si ai tu personal amintiri si sentimente legate de ele, nu neaparat despre chestii intamplate chiar pe strada, dar poate care s-au intamplat la capatul drumului pe acea strada, sau chiar se terminasera inainte ca tu sa pasesti pe acea strada, etc…si ideea Lepsei era sa scriem un articol de non-fictiune legat doar de denumirea acelei strazi, fara a mentiona neaparat evenimentulimportant semnificativ legat de ea, doar asa de ex dac se cheama strada Echerului, sa scriem un articolde non-fictiune despre istoria acelei strazi, cumsi-a capatat ea denumirea,sau daca nu stim,atunci poate despre obiectul echer in sine, cine l-a inventat, lace e util,etc, sau daca e vorba de o strada a Rozelor,zau,putem inchipui atatea articole de non-fictiune despre roze, fie despre botanica florii in sine,despre cultivarea ei,despre uzurile ei industriale, alimentare sau cosmetice, fie despre simbolultrandafirului (rozei),sau char un articol de prezentare a unor carti in care apare numele rozei.

    Dar desigur, asta era o tema dificila, care cere angajament, efort,si de aia nici nu am invitat pe nimeni sa preia aceasta leapsa, doar am propus-o. Si m-amgandit ca daca cinevva are sentimente bune despre o strada, atunci ii va fi mai usor sa se motiveze sa scrie si despre numele ei,mai ales un articol relativ arid de non-fictiune care necesita cercetare.

    Dar tu, sau oricine altcineva desigur poti alcatui si povesti de fictiune, de ex ai putea scrie o legenda a rozei, daca se intampla ca sa-ti fi ales strada Rozelor, sau o poveste despre un elev si un echer daca ti-ai ales sa scrii despre o strada a Echerului, etc. Chiar si o poezie ! Principiul fiind acealsi,alegerea unor strazi reale, cu nume reale, fara a fi obligatoriu de a spune exact de ce sunt ele importante pt noi, (desi e OK si asta,fie mai explicit, fie mai implicit asa in cadrul povestirii)…si nu trebuie sa fie toate din orasul in care locuim, dar trebuie sa fie totusi strazi pe care am pasit, de care stim, nu strazi imaginare, si nici alese doar pt ca ne place cum le cheamasi credemca astfel va fi mai usor de scris o poveste despre ceva ce ne place, TREBUIE sa existe un mic efort din partea noastra de a omagia strada respectiva, nu de a face strada sa se plieze ea dupa noi.

  9. Cred ca m-a mancat undeva sa fac sondaj de opinii sa vad ce cauta cititorul.🙂 Acu sa vad cum le mixez sa multumesc cat mai multa lume, ca SF cu o oaie storcosita pe ulita satului si care sa contina si memoriile mele e cam greu… :))

  10. Ia SF de la Rudolph Aspirant și oaia de la mine. Poate mediezi un potențial conflict … ? La prima vizită la voi consumăm bulzul cu mămăligă și SF.
    Poftă bună.
    Doru

  11. votez ptr comic cu dialoguri spumoase si limbaj lejer. si sa dea cine vrei tu sa dea daca nu iese chiar best saller. si sa ti mai zic o treaba: zicea cineva prin blogosfera ca si alde noi (adica astia e scriem pe bloguri si asternem ganduri si idei) suntem tot un fel de scriitori. asa ca da i inainte cu romanul. sa vezi ce treaba iese dde aici🙂. hai succesuri!

  12. De ce nu câte un pic din fiecare? Dozajul o să-l stabilești tu, cu bunul simț caracteristic.
    Oricum, scrie-l ca și când l-ai povesti cuiva. Scrie-l așa cum ți-ar plăcea ție să citești la altcineva.
    ––––––-
    De-ai știi cât mă bucur că te-a provocat cineva să te încumeți la asta!🙂

  13. Pingback: Miercurea cu 1798 de cuvinte | Hipertensiv

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s