Din nou tura de noapte. Cred ca e al o suta-lea revelion din acest an. Realizez acum ca am stat mult mai multe nopti langa copiii altora decat am stat langa propriul meu copil. O fi bine, o fi rau?…
Netul merge ca de obicei, adica mai mult sta. Asa ca daca va dori Dumnezeul mamii lui de net sa mearga tehnica si sa nu sucombe „firlesul” o sa postez, daca nu…nu!
Nu reusesc sa intru in atmosfera si-n spiritul sarbatorilor.Poate mi-ar trebui o sedinta de spiritism? Cand toti vad beculetele sclipind la geamuri eu vad ca geamurile (mele) sunt nespalate si pline de praf. Cand altii viseaza petreceri zgomotoase de Revelion eu visez numai sa dorm. Cand unii se uita cu jind dupa trecatorii incarcati cu cadouri si sacose „de firma” eu vad numai batranica cu sacosa plina de pufuleti…
E ceva in neregula cu mine, nu reusesc sa-mi scutur zgura de pe suflet.Ieseam zilele trecute din supermarket. Facusem si eu o piata destul de consistenta, cat sa-mi umplu camara pe termen lung, sa nu ma prinda vreo foamete sau vreo apocalipsa nepregatita. Nu luasem caviar si nici somon, ma indignasem si de faptul ca cele mai ieftine bombone de pom erau de la 20 de lei cutia de nici juma de kil si nici pe la standul cu bauturi rafinate nu trecusem. Sunt un amarat de bugetar si-mi respect conditia; nu ma sparg in figuri, nu urla snobismul in mine dar nici nu inghit in sec langa raftul cu cozonaci. Cand am traversat strada spre un alt magazin mi-au picat ochii pe un batran cu o sacosa transparenta in mana. N-avea dulciuri pentru nepoti, avea o traista plina de medicamente. Poate nu erau numai ale lui, poate avea si o sotie macinata de varsta si de boala dar totusi imaginea m-a socat. Astea sa fie cumparaturile de sarbatori pentru unii batrani? Oare pentru astea trecuse intai pe la CAR-ul pensionarilor? Si, deodata, Craciunul mi s-a parut trist.
Azi a trebuit sa trec prin mall. Am cautat un cadou pentru cineva, n-am luat nimic.Standurile aproape goale desi multi au facut reduceri, ca niciodata. Alaturi, la traditionalul „38” e aglomeratie de nu poti intra. De acolo isi cumpara romanul de rand cadouri de sarbatori. Sau de la tarabele de pe trotuar pline de chinezisme ieftine. Asa de sarac e Mosul anul acesta? Ca parca guvernul raporteaza cu mandrie ca avem cea mai mare crestere economica din Europa…
Nu pot sa ma bucur.Sa-mi fi amortit mie sufletul? Poate maine, cand voi impodobi si eu bradul, imi voi inocula o doza minima de optimism. Sau poate voi manca toate bomboanele inainte sa le pun in brad, mi se va face greata si ma voi culca. Si ma voi trezi dupa Boboteaza…Ho-ho-ho!…Ho!
O zeama de cuvinte 
Nu știu dacă ajută dar să știi că suntem două cam în aceeași situație. Începând cu munca, continuând cu praful de paișpe degete, nu doar pe geamuri, ci peste tot unde văd cu ochii, ba mai mult…nicio cumpărătură nu am apucat să fac, deci mi-e și frigiderul gol – mai bine-l scot din priză, zic! – bradul nu am apucat să-l împodobesc și nici nu văd când voi reuși, de cadouri…ce-s alea???
Spiritul sărbătorilor? Oriunde îmi întorc capul văd multă sărăcie lustruită bine de la beculețele de pe străzi! Glamuros, ce să mai… Aș mai zice vreo două-trei dar mă opresc…
Adelina si eu visez sa dorm cât pot de mult de sărbători. Cadourile o parte le-am luat, celelalte probabil în 23…
Dar sunt fericită gândindu-mă că o să petrec Crăciunul cu maică-mea. Copiii îşi fac deja planuri să plece fiecare cu prietenii, acum nu simt nevoia să stea cu…bătrânii. 🙂
Spiritul Crăciunului s-a înălțat la cer,
Iar eu rămas-am în casă stingher.
S-a dus la cer și flacăra din lumânare,
Să nu mai ai ce pune la cap, celui ce moare!
Doar vântul mai adie, a iarnă friguroasă,
Ca să mă-ndemne să nu plec de-acasă,
Să mă petrec doar cu singurătatea mea
Și-apoi să mă adorm, de veci, alături de ea!
Cam așa arată pentru mine acest Crăciun, chiar dacă nu voi fi singur. Așa îl simt.
Poza cu Mosul si renul este bestiala! 😀
Nici pe mine nu ma incanta sarbatorile , in general vorbind …Incerc sa nu ma transform definitiv in grinch. 😆
Ora 23.55 – ora Mangaliei. Ți-ai început tura cu o postare ? Pari cam amărâtă sau n-ai mâncat nimic dulce. Îți țin companie, nu am somn (a câta noapte ?) și m-am plictisit și de citit. Mă enervează și ochelarii ăștia noi (de aproape), nu mă pot obișnui cu ei. Ia să-i dau jos că nu mă vede consoarta (doarme) și nu-mi face observație. Parcă e mai bine fără ei.
Ai vocație de misionară ? Nu poți să iei asupra ta păcatele întregii lumi și suferința tuturor oamenilor. Este foarte greu și în această lume de ….. nu faci decât să te amărăști mai mult. Sună egoist dar asta e. Este prea nedreaptă această lume. Noapte bună.
Si totusi, in seara de Ajun, chiar daca dincolo de nori, pentru fiecare, o stea va straluci mai tare! Odata am ajuns si eu in preajma Craciunului intr-o astfel de stare si cand am realizat ca mi se fura sarbatoarea si ca o sa treaca ziua si eu n-o sa mai pot face nimic m-am motorizat pe ultima suta de metri si am facut ce si cat am mai putut si tare mi-am mai multumit
Mă primiţi şi pe mine în club? Văd că e multă lume în situaţia asta.
Ai curaj de te aventurezi în zilele astea la cumpărături. Eu am încercat s-o fac sâmbătă și credeam că sar la gâtlejul moșului ăla, așa că am renunțat. Încerc să pasez treaba asta altora.
În rest, îi dau dreptate lui dorufr63d. Nu poți duce tu în cârcă toate durerile oamenilor. Empatizăm cât putem, dar nu ne încărcăm chiar cu tot urâtul lumii.
Silavaracald a pus punctul pe C, de la Craciun. Fiecare sarbatoreste cu bombonelele specifice, ori bomboane dulci, ori medicamente. Cred ca oboseala excesiva acumulata iti umbreste bucuria, dar cine spune ca trebuie sa te bucuri? Nu este obligatoriu, dar macar sa nu fii trista. Macar vei putea sa te odihnesti, sper eu.
Adelina, ia să ne amintim puţin cum a fost anul trecut, înainte de Crăciun. Nu ţi se pare că anul ăsta este un „deja vu”, o copie? Încerc să găsesc motivul pentru care trăim de fiecare dată dezamăgirea că lucrurile nu ies aşa cum ne-am dori. Şi iată că mă înţelepţesc pe măsură ce trece timpul zicînd : avem aşteptări prea mari. Şi-atunci am luat hotărîrea să nu mai visez lucruri imposibil de realizat( în conformitate cu bugetul 😉 ) Reţeta de anul ăsta va fi diferită. Să plictisesc detaliind? Doar rezumatul: va fi extraordinar doar cu ceea ce va fi! 🙂
Hmm, you are human after all… 😀
Ma gandesc ca am comercializat prea mult Craciunul,am legat prea multe lucruri de recuzita de el si de aia nu ne mai bucuram. Anul trecut nu mi-am facut brad si a fost bine, nici cadouri nu am luat si tot bine a fost, le cumpar cand le gasesc, le dau cand le cumpar, nu e neaparat sa cumpar ceva numai pentru ca e Craciun.
Anul asta nu imi fac brad, imi ajung beculetele si o coronita doua sa miroase a brad, cu asta am scapat si de grija bomboanelor, oricum nu mi-au placut niciodata bomboanele de pom, si nici cadouri nu am cumparat si nici nu am de gand.. Am trimis felicitari, din alea demodate de carton cu posta si atat.
Mancarea o sa fie ca intr-o duminica oarecare in care am votat pentru sarmale, nu mananc mai mult numai ca e Craciunul si nici nu il astept daca am chef de o sarmaluta in septembrie.O sa fierbem vin, o sa colindam la gura sobei si o sa ne spunem povesti din tinerete. Si ceva imi spune ca va fi un Craciun la fel de frumos ca si ala de anul trecut
Si nici nu spal vreo fereastra, e ger frate nu sed eu sa deger afara numai ca e la moda sa rastorni casa cu fundul in sus, am facut curatenie cand era caldut inca, acum o sa fac numai ordine iar cine are pretentii de farmacie sa steie al el acasa. Dixit.
Tocmai tu Adelino? Vaiiii, nu ma asteptam… eu venisem la tine in ograda sa gasesc voie buna si veselie si cand colo… ce sa vezi? vezi si tu ce vedem si noi . si ceva in plus. o bomboana pe … brad am vrut sa spun. hai tu, pune mana si beculeste ti bradul sa sclipeasca si la tine a sarbatoare. si daca nu merge nici asa da repede o tuica batrana pe gat. ca cica de la batrani vine mai multa intelepciune. si poate se intoarce si voia buna . la mine functioneaza. in reprize. cand trece efectul… mai iau un tratament si revin la sentimente sarbatoresti 🙂
Din pacate pentru multi batrani, dupa ce au muncit si au pus umarul la cladirea acestei tari, cosul de cumparaturi inseamna medicamente si …pufuleti. Trist…trist…trist. Pentru ei nu mai inseamna nimic ho..ho..ho..ho ci poate huo huo!
Ce chestie…si eu am remarcat azi dimineata cu oarecare ingrijorare praful de pe geamul de la balcon, ca la ala din dormitor nu m-am uitat fiind acoperit de jaluzele asa ca nu am dezvoltat ingrijorare in legatura cu el, iar ala de la bucatarie da spre natura nelocuita, asa ca nu are cine sa-l observe decat poate asa fugitiv vreo vrabiuta ratacita in zbor ! Asa ca doar 1 motiv de ingrijorare din 3 posibile mie mi se pare o proportie de anxietate naturala si obisnuita, in concluzie nu am de ce sa ma ingrijorez global, asa ca nu ma simt deosebit de neplacut in acest moment !
Se plângea prietena mea că e singură de sărbători. Şi am constatat că sunt pe dos: am ajuns să-mi doresc să stau singură. În pat. Cu linişte.
Acum dacă tot viruşi pe categorii…iaca mi se împlineşte dorința…
Eu nu prea sunt cu spiritul Craciunului si, la fel ca tine, vad toata tristetea din jur. Poate unde si sufletul meu e cam trist. Desi anul acesta…am impresia ca Mosul mi-a adus ceva pentru mai multi ani. Inca nu stiu ce e in „cadouri”… daca e tristete sau vreo bucurie, aici e problema. Stiu, cam vorbesc in dodii… 😦