Un ochi rade, un ochi…

Standard

De-njurat as injura

Da’ mi-e ca n-oi termina

Si-mi adoarme-auditoriu’

Pana termin repertoriu’

Stau sa-mi bata zorii- geam

Si eu de-njurat mai am…

Fir-ar sa fie de amnezie si de graba ca mi-am uitat ochelarii acasa, pe birou! Asa ca sunt ca o cartita pusa brusc in lumina farurilor, noroc ca mai tin minte pe unde sunt literele pe tastatura ca nici nu vad ce naiba scriu. Deci sa ma iertati, boieri dumneavoastra, daca o sa cam mananc litere. Ciudata mai e si vederea oamenilor! n-am nici o problema sa urmaresc cum se zbenguie o musca pe turla bisericii dar nu deslusesc niste litere pe monitor, desi am marit imaginea cat am putut.

Si fiindca, vara voia mea, m-am gandit la ce importanta e vederea o sa va spun, pe scurt o povestioara de acum cativa ani, de cand abia ma angajasem aici.

Lucram de cateva luni, nici nu cunosteam pe toata lumea din spital si cu atat mai putin din pacientii „celebrii” ai spitalului. Celebrii insemnand cei pe care nu-i poti uia si a caror poveste te marcheaza cumva. Intr-o zi vine un nene si ma roaga daca vreau sa-i pun cercei fetitei lui. De principiu nu refuz pe nimeni, prefer sa fac eu manevra asta steril decat sa ajunga pe mana vreunei babe atoatestiutoare care sa inroseasca un ac mare de cusut si sa-i traga copilului doua gauri, una hais si una cea.Adica exact cum am eu amintire de la Tzatza Tudora , de la botez! :))

Si-l intreb pe tatic cate luni are fetita, gandindu-ma ca o fi vreun sugar careia abia acum i-a adus nasica cercei. Omul se fastaceste putin si-mi zice ca are aproape 4 ani .

-Pai si de ce u i-ati pus cercelusi pana aum?

-La inceput n-am putut , ca avea niste probleme de sanatate si am umblat mult prin spitale, apoi asta mica a inceput sa se sperie de halate albe si sa tipe de cate ori se apropia cineva in halat de ea si acum nu vrea nimeni sa-i puna ca-i prea mare. Am incercat la toate doamnele din spital, n-a vrut nimeni…

Cand imi spune de probleme de sanatate ma gandesc la niste boli nasoale, poate ceva usor transmisibil de nu vrea nimeni sa puna mana pe bietul copil. Nici mie nu-mi place sa am de-a face cu un copil de varsta asta, e destul de mic sa nu te intelegi cu el si destul de mare cat sa nu-l poti imobiliza si sa opuna maximul de rezistenta. Il intreb pe tata ce probleme are copilul ca sa stiu daca ma incumet sau nu. Sunt tentata sa zic si eu „pas” , ca restul colegelor.

copiiorbi-Fetita noastra s-a nascut fara un ochi. Nici nu ne-am dat seama in primele zile, ca nu-i deschidea.Dar abia cand sa plecam din maternitate, ca aici e nascuta, au vazut asistentele. Si am umblat printr-o multime de doctori, nu s-a putut face nimic, nu avea globul ocular deloc. I-au tot pus proteze care trebuiau schimbate pe masura ce va creste dar erau proaste, ba cadeau, ba se infectau, asa ca acum sta fara, cu ochisorul gol…

Mi s-a zburlit pielea pe mine. Cunosteam povestea din auzite, ba chiar avusesem de-a face cu o alta membra a familiei, o cumnata, ceva, care nascuse un copil cu multiple malformatii si care decedase imediat dupa nastere. E clar, aveau o gena defecta in neam.

Si-mi mai spune omul, cu multa tristete in glas:

-Noi, acu, n-am vrea sa-i punem cercei, ca numai astia i-ar mai lipsi, dar e disperata, e obsedata de cercei! si in parc daca o ducem nu vrea decat sa mangaie cerceii fetitelor cu care se joaca. Acasa, daca e suparata si plange nu vrea mangaiata, vrea numai sa-i dea maica-sa cerceii ei sa-i tina in mana. Ma doare sufletul cand o vad cum se duce la oglinda si se uita cu un ochisor si-si mangaie urechile ca vrea si ea cercei… Dar n-a vrut nimeni sa ii faca gaurele, le e teama sa n-o sperie prea tare, le e si mila…

Of, ca mila mi-e si mie! Ii spun barbatului ca eu ma incumet dar numai daca o sa poata el s-o tina bine sa nu se agite tare si s-o intep aiurea. Omul e convins ca o s-o tina. Si vine cu micuta.

E un copil perfect normal, chiar frumusica. Doar ca tine un ochi inchis si se agata disperata de gatul tatalui cand ma vede in alb. Ca sa n-o sperii prea tare imi pun peste halatul alb unul bleu, de vizitatori si incep sa vorbesc cu ea. O servesc si cu niste napolitane, ca atata aveam si „socializam” cateva minute. In cele din urma ne apucam de treaba. Tatal o ia in brate vorbindu-i bland si spunandu-i ce printesa frumoasa o sa fie ea cu cercelusi in ureche. Eu ma apropi dinspre partea cu ochiul orb, cat sa ma vada cat mai putin. Fac repede prima gaura. Copilul tipa scurt, strange napolitana in pumn pana o face o pasta lipita de degete. Tatal vorbeste in contiunare si eu, cat pot de repede, ii inchid cercelul. M-au taiat transpiratiile, nu cred ca o sa pot sa i-l pun si pe celalalt; ma gandesc cum va urla cand voi incerca sa ma apropi iar de urechiusa ei.

O lasam putin sa se linisteasca. E crispata, tremura toata dar…nu tipa! Ca sa nu-i prelungesc suferinta repet operatiunea la cealalta ureche. O simt incordata ca un arc si-i vad lacrimile innodate in barba.Are noroc, nu sangereaza mai deloc asa ca-i pun repede si al doilea cercel.

In timp ce eu simt ca ma ia cu lesin tatal o duce in fata unei oglinzi e deasupra chiuvetei. Asa un zambet printre lacrimi n-am vazut in viata mea. Si-a dus fericita mainile la urechi mozolindu-se cu napolitana storcosita si-si intorcea capul intr-o parte si alta probabil neputand sa cuprinda cu un singur ochisor frumusetea ambilor cercei.

Un lucru minor a adus o mare fericire unui copil necajit. Un tata a zambit fericit ca si-a vazut copilul indeplinindu-si o dorinta arzatoare. Si eu am fost fericita pentru u ochisor inlacrimat, doua urechiuse vesele cu cercei si un zambet larg cat tot Universul…

Lumea poate fi frumoasa si privita cu un singur ochi. Mai nasol e cand iti uiti ochelarii de vedere acasa…

 

Anunțuri

40 de răspunsuri »

  1. O, ce istorie frumoasa! Daca n-ar fi fost aievea, ar fi trebuit sa o plasmuiasca un scriitor de povestiri pt adulti. Se potriveste numai bine pt pacea Craciunului. M-am si amarât un pic afland ca in România încă mai persista obiceiul de a-i speria pe copii cu „daca nu esti cuminte, vine doctorul cu acul!” An Nou fericit!

    • Probabil ca de la intamplarea asta am inceput sa pretuiesc si eu atat de mult cerceii. Pana atunci purtam o singura pereche, de aur, acum cred ca am zeci sau sute, n-am numarat niciodata. Si le daruiesc cu placere si altora, ca niste mici pete de culoare intr-o viata cenusie.

      • Cred că fiecare avem propriii „cercei” pe care-i primim (sau poate nu) mai devreme sau poate prea tîrziu…
        Un an nou cu sănătate, tuturor!

    • Unui barbat cred ca-i e mai greu sa inteleaga importanta bijuteriilor in viata unei femei dar asta e o dovada ca avem o dorinta innascuta spre cochetarie, oricate lipsuri am avea. E important sa pui putin frumos intr-o viata de urat, chiar daca putinul ala e un cercel.

  2. Si citind, sunt la fel, cu un ochi am zambit, cu unul m-am intristat . Ma bucur pentru ea ca ai fost tare si ai reusit sa-i faci o bucurie !

    • A fost o cu totul altfel de bucurie decat atunci cand vin pustoaice de 16-17 ani si ma roaga sa le mai dau 3-4 gauri in urechi de ajung ca niste strecuratori; pe ele le refuz intotdeauna. Dar am pus, in schimb, cercei unei doamne trecute de 50 de ani care urma sa fie soacra mare peste doua zile si nu purtase cercei niciodata. Tot o bucurie a fost si aia. 🙂

      • Bine ca nu te-am rugat pe tine cand mi-am mai pus patru cercei pe langa cei doi obisnuiti ! :)))

      • Ce chestie…sa doreasca sa isi faca gauri in urechi la varsta asta de adult matur cu ocazia casatoriei fiului…zau, stiu ca nu e frumos si bine sa speculez asa, si probabil ce voi zice nici nu e ceva valabil, dar zau daca doamna aia nu isi dorea asa oarecum la nivel ideal la figurat sa fie dezvirginata de sau oricum cu ocazia insuratorii fiului…si oarecum sa resimta ea oarecum asa un soi de durere amestecata asa cu o ocazie totusi de celebrare, tristetea despartirii de imaginea ei din trecut in functia de mama, dar si bucurie in acelasi timp pt trecerea intr-o noua etapa de viata, soacra dar posibil chiar in curand bunica, poate chiar si o altfel d erelatie cu partenerul ei,nu doar asa de parinte, dar de noua sotie, nou partener, (daca avea partener, sau daca avea de gand sa-si consolideze relatia cu unul dupa ce se casatorea fiul)…o chestie destul de impresionanta totusi…adica efectiv ca o doamna de varsta asta sa doreasca sa isi schimbe imaginea in modul asta atat de drastic cu ocazia casatoriei fiului, nu am vrut sa fiu nepoliticos, chiar m-a impresionat intr-un fel, dar totusi cred ca a fost un pas asa la care aceasta doamna chiar s-a gandit sa il faca asa ca un soi de trecere destul de semnificativa, (desi desigur poate nu in sensul asta pe care l-am descris eu), dar nu imi vine mie sa cred ca o femeie care nu a purtat cercei niciodata, se decide asa deodata la 50 de ani sa-si faca gauri in urechi, chiar si cu ocazia unui eveniment atat de important, decat daca pt ea asta chiar a reprezentat asa o tranzitie total majora, dar si o decizie de a infrunta oarecum asa cu curaj individual major o noua viata pt ea dupa acea casatorie…mie asa mi s-a parut, ceva ff important,si totusi chestii de genul asta, tranzitii asa de incisive mie nu mi se par ca se intampla chiar asa de frecvent, ca totusi oamenii nu se schimba ei asa de usor, nu isi schimba ei tabieturile, decat poate sub stressul unor evenimente cu adevarat ff majore poate, uneori chiar oarecum traumatice…nu stiu ce sa zic, catotusi psihologia feminina mie chiar ca imi e straina, insa povestea mi se pare chiar inedita.

  3. Off…ce greu e sa privim partea buna a lucrurilor si sa nu ne mai concentram atata pe cele rele.
    Exista copii fara ambii ochi , exista copii care orbesc la 9-10 anisori, cum am eu o vecina, exista tragedii mult mai mari. Ea va creste asa, fara un ochisor, si daca adultii n-o vor traumatiza, stresa, injosi, jigni cu mila lor, atunci va putea avea o viata cat se poate de ok.

    • Cred ca va fi un copil puternic. Daca si-a invins frica de spital si de ace pentru banala bucurie de a avea cercei probabil ca va avea destula vointa sa reuseasca in viata si sa treaca peste eventualele rautati ale unor oameni fara suflet. Nu vreau sa-mi imaginez cum e sa traiesti in bezna si sa n-ai nici macar amintiri vizuale…

      • Exista oameni care traiesc asa…si e mult mai greu pt cei care au vazut odata decat pt cei care nu stiu cum e lumea.Am cunoscut o maseuza care nu vazuse niciodata, care venea la slujba in fiecare zi adusa de brat de mama ei, muncea mai mult si mai bine decat toti ceilalti de acolo si pe care, intr-o zi, am auzit-o povestind cu atatea amanunte sariturile de la trambulina ale unor inotatori (era ceva olimpiada transmisa la tv in perioada respectiva)de am ramas tablou.Ea doar auzea comentatorul, dar retinea, intelegea, stia denumirile elementelor sariturilor….ceva fantastic…si ne povestea si noua lucruri pe care noi, „normalii” , eram incapabili sa le observam.
        Iar cerceii nu sunt banali , sunt foarte, foarte importanti ! eu nici la paine nu ma duc fara…

      • Fereasca Dumnezeu sa iesim pana la paine fara cercei! Sacrilegiu! Cred ca ar mucegai si painea de oroare! :)) Acelasi lucru e valabil pentru mersul la tomberon…

  4. Frumoasă povestioara. Dar be) modifică în text „Ca o cârtiţă pusă brusc în lumina farurilor”. Cârtiţa e, de voie de nevoie la fel de chioară şi cu şi fără faruri. În plus, mă deranjează „vizual” imaginea surorii mele alăturată de arătarea aia de cârtiţă. Pune şi tu „ca o căprioară”. Sună şi „se vede” mai bine. 😉

    • Fara ochelarii de vedere si de nervi ce aveam pe mine ca i-am uitat nici nu m-am putut concentra. Ce metafore, ce logica! Acum vad cate litere am mancat. Sau am rumegat ca o caprioara. 🙂 Apropo, oare se colinda si cu caprioara sau numai cu capra?

      • Eu ma grabesc sa comentez inainte sa se termine anul (cel putin al meu), ca nu trebuie sa ne speriem de comparatia cu o cartita, chiar daca animalul respectiv nu pare atat de gratios ca o caprioara, deoarece cartita este

        a) un personaj deosebit de important in literatura universala, inclusiv cea inalt educativ-formativa pt copii,de ex in cartea Vantul prin Salcii, de dl Kenneth Grahame, (pub 1908), in care acest personaj este prezentat ca avand caracteristici de a-si iubi si respecta caminul,chiar si daca nu prea are chef sa faca acea curatenie obligatorie de primavara, si se decide sa iasa in lume, si desi la inceput e uluit(a) de complexitatea aglomerata si chiar accelerata a lumii din afara vizuinii,pana laurma se adapteaza chiar bine, plus

        b) chiar si in real life o cartita est un animal deosebit de interesant, care nu numai ca are o forma speciala de hemoglobina care iipermite sa respire in medii cu oxigen mairedus, plus are si un deget in plus (polidactilie), lucru care poate parea similar si acesta cu o malformatie,insa care cartitei ii e ceva util, insa cartita fetita are si un aparat genital interesant,posedand chiar parti de cojones in plus de ovare, ceea ce la figurat nu e ceva neaparat de rau si pt alt fel de fete,cu trasaturi chiar dezirabile de curaj si leadership

    • Nu mai bine facem o gramada ordonata ca la rugby si plangem in comun, care pe umarul cui apuca? Da’ eu nu stau la baza gramezii sa nu-mi spargeti ochelarii de vedere ca pe urma tot intr-o boceala o tin. 🙂
      Si anul se incheie maine, promit sa nu inchei lacrimogen. N-am nimic cu ceapa tocata in meniu! 🙂

  5. Mi-au dat lacrimile. In amandoi ochii. La 13 ani mi-am facut gauri pentru ca maica-mea a crezut de cuvinta ca nu e bine sa imi faca mica pentru ca ea avusese probleme cu infectii la gaurile din urechi 🙂 Tin minte ziua aia si teroarea si zgomotul de carne impunsa si felul in care mi-a tras o asistenta nasoala o sfoara prin carne. Ai facut un lucru bun! Bravo! Ai facut o fetita fericita. Acum se va simti si ea un pic mai frumoasa.

    • Eu mi-am facut la 17 ani in clasa XI-a.. ca al meu tata nu a vrut sa imi faca cind eram copil… numai eu stiu citi ani m-am uitat cu jind la toate fetele care aveau cercei si eu nu aveam… grrr nici nu vreau sa imi mai aduc aminte….

  6. Să vezi bucurie când îi pui cercel fiului tău fiindcă -într-un moment de slăbiciune- i-ai promis c-o s-o faci în caz că… Și să-l vezi cum a răbdat, ca un câine, durerea, deși de obicei urla ca din gură de șarpe când se lovea accidental la vreun membru. 😀

  7. Dar, totusi, on topic, ce naiba,nu exista ceva anesteziant topic local fara sa para asa de brutal, si fara sa doara in halul ala…zau, eu nu as suporta niciodata sa vad chestii brutale de genul asta. Habar nu am cum o fi la piercing, ca eu nu am gauri din astea pe nicaieri, si desi am vrut intr-o vreme sa-mi fac si eu o gaura pt 1 cercel, pana la urma am tot amanat, si cred ca sunt prea batran pt ca sa mai port acum cercel, ca exact cercel imi mai lipseste mie acuma. Dar credeam ca totusi se da cu un spray cu anestezic sau ceva de genul asta.

  8. Superba poveste, Adelina! Nu vreau sa vad nimic trist in ea. Eu cred ca e despre dragoste de parinte si despre profesie facuta cu sufletul. Chiar mi-a placut enorm. 🙂

    Un An Nou fericit si mai bun decat cel de-abia sfarsit!

  9. La mulţi ani !, buni şi frumoşi.
    Un an nou cu bucurii, împliniri şi succese. Şi sănătate. Multă sănătate !
    P.S. Sper că n-ai abuzat de trupul tău ! :mrgreen:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s