Ce lin e…

Standard

De trei zile nu m-am invrednicit sa scriu nimic. Mai intai pe motiv de lene acuta si apoi pe motiv ca am fost foooarte ocupata sa bat niste copii. Nu, n-am inceput anul cu accese de violenta, ii bat numai la jocuri.Si dupa ce-i bat cat sa-i ascult cu urechea revin si la blog. Dar deocamdata tot mai misca cate unul si trebuie nimicit, ca nu se pun ei cu Eminentza!

Azi mi-am propus sa recuperez  cu scrisul. Doar ca sunt la serviciu si nu-mi gasesc timp, se tot iveste cate ceva de rezolvat, cate o statistica de facut… Si rasfoind registrele din urma gasesc un pacient a carui amintire m-a facut instantaneu sa rad. Da, bine, stiu cine rade de ce-si aduce aminte! dar bine ca tot imi mai aduc aminte de cate ceva, nu m-a lasat memoria deloc…

Mamica asta era de fel dintr-o zona izolata, spunea ca locuieste chiar in padure si de-aia s-a si internat mai din timp ca daca o apuca durerile brusc nu apuca salvarea sa ajunga pana la ea. Sotul ei de profesie era chiar padurar dar acum plecase sa munceasca in Franta. Era o mamica tanara, nu foarte umblata pe la scoli dar fasneata de felul ei si grijulie. Iar de vorbareataaaa…ce sa mai zic! Daca apucai sa intri in vorba cu ea nici nu stiai cand ti se termina tura.

cel-mai-haios-bebelus_4e677c86035f83La plecare ma duc s-o intreb ce nume i-a pus fetitei sa-i scriu documentele de externare. Ca nume de familie mentionez ca se numea… Cawboy dar mai pe romaneste. 🙂

-„Cawboy” Celine! zice mama mandra. Celine pe principiul „monseniur se scrie, monseniur se citeste!”, daca intelegeti ce vreau sa zic…

-…ca poate ne mutam si noi dupa sotu’ in Franta si sa se adapteze si ea mai usor!:)

Adevarul e ca Maricica s-ar fi adaptat mai greu dar Celine… :))

Oare daca plecau in America isi schimbau si numele de familie in Cawboy pe bune sa le fie adaptarea mai usoara?…

Anunțuri

37 de răspunsuri »

  1. Haios de numa, puradelu’ din foto! 😆

    Apropo de ‘Celine’… cu mulţi ani în urmă cunoşteam un turc şi vorbind despre – pe atunci la modă – Celine Dion – el zicea că dacă ar avea o fată i-ar pune numele după celebra cîntăreaţă.
    – Adică Celine?, întreb eu.
    – Nu, aşa cum auzi: S-E-L-I-N. E prea complicat C-E-L-I-N-E şi nu se potriveşte în cultura noastră.

    😯
    De fapt nu e de mirare, că şi italienii au un talent deosebit la adaptarea numelor proprii exact cum se pronunţă, dar sînt mulţi alţii care fac la fel. Pînă la urmă, avem şi noi în limba română o grămadă de neologisme adaptate şi adoptate din alte limbi. 😉

    • Hai ca Selin suna bine in turca. Imi aduce aminte de Cosbuc si „O scrisoare de la Mu-Seli(m)n Selo”. :)) Noi mai avem o dambla: sa punem numele copilului dupa nasi! Asa au aparut baieti pe care ii cheama Carmen sau Aniel sau…Adelin! 🙂

      • Ai grijă pe cine năşeşti, dară! 😆

        Eu am avut bafta naibii, că naşă-mea nu era măritată da’ aşa a vrut maică-mea, să-mi fie soră-sa naşă. Ptiu drace, bine că ai mei nu s-au luat după asemeni obiceiuri „barbare”, că odată cu numele mi-aş fi schimbat şi naţionalitatea: aş fi devenit… Elen! 😆

      • Când ai pus tu numele după nași ? Pe Ovidiu îl cheamă Doru ? Cred că eram matol la botez de nu abia acum aflu.

  2. Cunosc pe cineva (nu spun pe cine ca e din familie!) 🙂 care a schimbat numele de familie si numele proprii, la unii membrii din fam, doar ca sa se „adapteze” 🙂

    Asa ca acum am in familie nume americanesti…. John, Stevie, Sarah, Ruth….. 🙂

    • Pai norvegienii au facut studii re ca aia care au nume strain nu sunt chemati la job intrrview uri in rata mai mare decat aialaltii, chiar cu cv uri si experienta egala si chiar daca nu au adrese de ghettou. Plus in SUA si acum e total comuna intrebarea birocratica daca doresti sa-ti schimbi numele cu unul care suna mai usor de pronuntat si de inteles de un american mediu scolarizat public
      atunci cand ti s-a aprobat cererea de
      cetatenie si vei fi chemat pt a depune
      juramantul pt a capata cetatenia americana
      . Si desi unii tin la radacinile lor culturale
      indeajuns de mult si probabil si din ce in ce
      mai mult in cadrul ultimei generatii decat
      acum vreo 4 generatii, (in mare parte si
      datorita unor modificari in curriculum-ul
      scolilor publice din destule locuri,
      nu numai din SUA), acestia vor tine la numele lor si nu si-l vor schimba, altii se vor gandi poate si la binele altora nu numai al lor prrsonal si vor lua decizia in functie de asta, (chiar daca uneori corect, alteori gresit, ca asta cu binele altora depinde), iar altii daca pur si simplu poate ii cheama Pdrwszkiwsj, probabil ca vor dori sa-l schimbe ca s-au plictisit de cate speculatii pot face altii re cum de poate pronunta numele lor.

      • Uneori, daca cineva nu stie sa scrie cu litere latine si poate nu are numele trascris cu litere latine in vreun document, sau nu stie sa scrie de loc, ca este totusi posibil, I se poate intampla sa-i schimbe numele chiar altii, si nu neaparat cu vreo intentie deosebit de rea, cel mult lenevos
        ocrotitor birocratica, deoarece si asta e
        posibil.
        se pot poate pune unele probleme de etica atunci cand decide altcineva, inclusiv un parinte sau tutore, sau poate in anumite ocazii chiar statul, (de ex in SUA o anumita vreme la inc sec 20 existau restrictii pt primirea unor minoritati la anumite scoli, inclusiv cea evreiasca, sau si acum in Danemarca si am auzit si unele state din Germania chiar, unui nou nascut nu I se poate da oricare nume doresc parintii, ci numai unul din niste liste aprobate, cea daneza fiind chiar restransa, si pt orice derogare trebuie cerut o dispensa speciala), insa in cazul de mai sus cu parintii americani de origine romana, intentia a fost desigur buna fata de copii, desi poate mai mult pe termen scurt, nu cu bataie ff lunga de nivel de mai multe generatii, insa se stie cum ca de ex la sc generala copiii chiar vor sa semene cat mai mult cu altii din jurul lor, si s-ar putea simti stanjeniti chiar ei daca au un nume dificil, si asta NU e nici din lipsa de educatie, nici din lipsa de patriotism, nici la ei nici la parintii lor care au decis sa schimbe numele. Eu nu am impresia ca acea decizie e chisr ssa de condamnat, mai ales ca se stie ca generatia a 2a de imigranti are probleme de adaptare si functionare adesea mai mare decat generatia 1, desi desigur schimbarea numelui nu asigura neaparat un destin mai favorabil, eu cred ca acei parinti au actionat etic inspre binele copiiilor lor, adica nu am avut impresia ca ar fi din rea vointa sau ceva condamnabil. Adesea generatia a 3a va tinde sa isi caute acele radacini si unii poate vor decide sa-si reia numele bunicilor, altii nu.

  3. Ioiii…mare gradina lui Dumnezeu! 😆
    Mi-am amintit si eu ca si tine, 😆 , acum…Prin 1998 cand eram eu tanara si nelinistita si proaspat mamica de prunc de 2 anisori , ca m-am decis sa merg sa fac scoala de surori medicale de Crucea Rosie…am avut motive intemeiate , nu a fost doar un moft.In fine , cursurile implicau , vara , practica in Spitalul judetean , unde sor-mea era asistenta pe Medicala 2.Ca sa nu ma lungesc , intr-o zi ma ia sor-mea si cica sa-mi faca o surpriza faina , ma duce pe neonatologie/pediatrie sa-mi arate copilasii abandonati….Lasand la o parte faptul ca am bocit doua zile de abia-mi deschideam pleoapele sa vad pe unde calc , am intalnit acolo un pui mic pe care il chema Pardaillan…pe cuvantul meu. Si azi imi amintesc de mutrita aceea de tiganus , cu ochisori vii si figura de smecheras…isteata.Aveam vreo 2 anisori , parca si era cel mai vesel copilas dintre toti , radea la oricine si ridica manutele sa il iei in brate.Si acum asociez numele asta , desi e nume de erou de roman , cu figura aceea a micutului.

  4. Las că şi pe mine mă apucă râsul de câte ori mă gândesc la un nume, Musca nume Margarina prenume. 🙂 🙂 Pe bune, chiar există. 🙂 🙂

  5. Cum fată, să nu fie biata de ea vorbăreață dacă trăia în mijlocul pădurii ? Cine știe câte-o fi adunat de spus în ea așa că atunci când a dat și de alți interlocutori decât veverițele, pârșii și licuricii, s-a vărsat și ea ca Niagara.
    be) io am avut un coleg de generală pe numele lui Stoica Vinetu. Ce să-i faci dacă atunci era la modă Karl May ? Bine că nu l-au botezat Old Șaterhend că i-ar fi venit mai greu să se iscălească, mă gândesc…

  6. în satul bunicilor mei era o familie de ţigani pocăiţi, aveau 8 copii, cel mai mic avea câteva luni şi îl tot vedeam în faţa porţii, cu mâinile prin… tot ce găsea pe acolo. L-am întrebat pe fratele lui (în jur de 7 ani ) cum îl cheamă. A spus „şampon”. 😯 Cum, măi, să îl cheme şampon?, am întrebat. „Apăi io nu mai ştiu da îi nume de şampon”. Am aflat de la mama lor că se numea Timotei dar tot şampon i-a rămas numele bietului copil…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s