Poveste chimica de sub nameti

Standard

E trecut de miezul noptii, sunt obosita dupa o tura dubla si ma doare si-n cot. La propriu ma doare, zau! Initial nu voiam sa postez nimic, imi propusesem sa ma mai joc putin pe un site de jocuri cu scor unde ma enerveaza un meserias foarte tare. Dar gandul ca in zori plec acasa, intru iar sub nu stiu ce cod de vijelie si n-o sa am net m-a determinat sa las cateva randuri pentru binevoitorii ce imi vor trece pragul. Pragul blogului, ca pe al casei probabil ca il vor trece doar posesorii de senilate daca incepe iar sa ninga…

Afara-i alb totul (bine, e si negru ca doar e noapte!), agentul termic trosneste in tevile caloriferelor, copiii dorm, e vremea tocmai buna pentru o poveste. Una din ciclul „prost sa fii, noroc ca sunt sa ai”.

In scoala am fost un copil de-ala fraier caruia ii placea sa invete. Orice imi placea, mai putin latina si chimia! La ce imi trebuie mie sa vorbesc o limba moarta?Ce, fac sedinte de spiritism cu stramosii? Si ce ma intereseaza pe mine din ce-i alcatuita materia? Daca la latina m-am descurcat onorabil, chimia mi-a facut multe zile amare. Sa mai zic ca am facut liceu sanitar si a trebuit sa dau examen de treapta la materia asta? Ei, am dat…

ce-au-gandit-elevii-cand-au-vazut-subiectele-la-ba_58b10f3042f008Si cand ziceam ca nu mai vreau sa aud de chimie in viata mea ne anunta ministerul ca vom fi prima promotie care vom da un examen in plus la BAC, dar ni se face „favoarea” de a da numai din materia de clasa a XII-a. Si, culmea ghinionului, s-a decis ca dam la chimie! Unde eu eram tufa de Venetia! Singura consolare era ca mai toti ne aflam in aceeasi situatie si ne faceam iluzii ca se vor indura de noi si ne vor da ceva usor.

Asa de usor ne-a dat ca din 72 am picat vreo 60! Printre care si eu, cu putin sub nota 5. Dar cum oricine mai merita o sansa ,urma sa dam si un examen oral si sa ni se faca media din notele obtinute.

Prima zi ne-am bocit . In a doua ne-am apucat de invatat. Nici nu m-am mai intors acasa, am decis sa raman in internat si sa facem un efort colectiv, sa punem burta pe carte.  Cum examenul oral urma peste inca doua zile nu prea aveam timp mult la dispozitie.

Acum sa va spun cum invatam. Luam manualul, il deschideam si citeam atent prima lectie. Foooarte atent! Cand se termina lectia ma lua somnul de nu mai puteam citi nici un rand. Si o luam de la capat… Si iar adormeam. Nu treceam neam la a doua lectie! Mi-am luat cartea si m-am dus intr-o sala de cursuri, sa fiu mai vigilenta. Efectul era absolut acelasi: citit prima lectie, adormit instantaneu! Cred ca-mi facuse cineva farmece.

Doua zile m-am chinuit sa invat pentru examen si n-am reusit sa citesc decat prima lectie: numarul lui Avogadro! Deja ma resemnasem ca n-o sa iau bac-ul, c-o sa ma fac de ras, c-o sa ma goneasca de acasa, c-o sa dorm prin canale sau o sa-mi tai venele…Sau ca o sa ma fac vanzatoare la cofetarie!

Si ma duc la examen. Intru printre primii, zen complet. Nu mai stiam cum ma cheama dar stiam cat e numarul lui Avogadro. Atat! Trag un biletel, il despaturesc, citesc si…Subiectul nr. 1: numarul lui Avogadro! Subiectul nr. 2: chimizarea carbonului. Cam ce sanse are un om sa stie un singur lucru dintr-un manual si tocmai ala sa-i pice la examen? Cam aceleasi cu a castiga la 6/49!

M-am retras in banca si m-am prefacut ca-mi scriu notite pe o ciorna. Ce naiba sa scriu, ca lectia cu Avogadro puteam s-o recit si-n metru antic sau s-o pun pe note! Iar de carbon habar n-aveam ca se chimizeaza, nu scria asa ceva in prima lectie din manual! Si cum stateam eu asa in banca, cu un aer de intelectual tamp concentrat numai ce se ridica unul din profesori si incepe sa treaca printre banci. Cred ca miroseam a prosti de la o posta si i-a fost omului mila de noi, a vrut sa ne ajute.

Se opreste langa mine, vede ca subliniasem subiectul 2 cu vreo suta de linii si zice:

-Stii?

-aaaa…oarecum….

-Ce simbol are carbonul?

Hai, bre, ca atata lucru stiu si eu! Si scriu frumos un C mare, caligrafic!

-Bravo! si cate valente are?

Da’ ce, sunt eu indiscreta sa-l intreb chestii de-astea? cate vrea muschiu’ lui! Ridic spre profesor o privire nevinovata, de parca l-as ruga sa ma scuteasca de umilinta de a ma face de ras. Omul priveste bland de parca ar avea in fata un gandac fara un picior si incepe sa traseze o linie de la C-ul meu in sus. Eu, repede cu pixul dupa degetul lui! Apoi mai traseaza una in jos, eu dupa el; la fel la dreapta, apoi la stanga. Hai ca m-am prins, il crucificam pe carbon! Si in exces de zel si ca sa arat a nu-s un crestin habotnic, dau sa-i mai trag niste sageti, sa fac un soare frumos….

-Ajunge, zice domnu’, n-are decat patru valente.

Amaratu’, numai patru? Doar n-o sa contrazic acum specialistul!

-Si cu ce il chimizam?sopteste profesorul.

Iar ma ia cu chestii intime, de unde sa stiu eu cu ce se combina, ca nu-s proxeneta lu’ Carbon!

-Cu c…si lasa cuvantul neterminat, sa-mi etalez eu cunostintele. Dar cum eu nu etalez decat la canasta zice tot el susurat:

-Cl…

Clopot nu, clatite nu, clipsuri nu, cloramfenicol nu… Aaa, clor!!!

-Bravo! deci sa-i adaugam un clor.Ce rezulta?

Probabil ceva dezinfectant, naiba sa-l ia! Nu se stie exact ce rezulta din doi oameni normali si legati prin sentimente nobile, dara-mi-te dintre doua chimicale dubioase ce-si unesc valentele!

-CCL!

-Aha, ingan si eu.

-Si daca mai adaugam un Cl?

Lasa-l, bre, c-o sa-l ia ameteala de atata clor, asta si pute urat…Dam examen sau spalam veceuri aici?

-CCl2! zice profu’

-Si daca mai adaugam un Cl?

Hai ca de-aici stiu, m-am prins cum e cu imbarligarea asta!

-CCl3!

-Bravo!

Numai bravo, un premiu nu-mi dai? Ca uite ce desteapta sunt…

Ce s-o mai lungesc! Omul a fost un domn pana la capat si m-a ajutat s-o scot la capat cu carbonul asta si cu clorurile lui. Slava domnului ca n-avea mai multe valente ca faceam o lucrare mai ca sala polivalenta din oras!

In schimb cu numarul lui Avogadro i-am dat pe spate, nici popa in altar nu predica Evanghelia asa frumos cum am recitat eu! Nu mai stiu exact ce reprezinta numarul asta, am avut grija sa resetez informatia de cum am iesit victorioasa din examen (e ceva cu numarul de molecule sau particule dintr-un mol, parca) dar retin si in ziua de azi valoarea lui: 6,o si ceva x10 la puterea 23! Este ca se vede ca-s o persoana cu BAC? :))

Mai tineti minte un examen dificil, o cumpana trecuta cu bine? A mai avut cineva asa noroc? Ca sa stiu daca a mancat acelasi aliment ca mine cand a fost mic…

***

La cat de mult am scris puteti citi in foileton, sa va ajunga pana ies de sub urmatorul val de nameti. Si daca e careva indragostit de chimie sa dea Dumnezeu sa se innameteasca mai rau ca mine! Si sa-si taueze numarul lui Avogadro pe gat!

49 responses »

  1. Dacă-mi spui că ai cîştigat şi la 6 din 49 tot pe atunci, zău că-mi tai… şireturile de la bocanci!😆

    De mîncat şitu sigur c-am mîncat hăndel cînd eram cît roata de la bicicletă de înalt, da’ de noroc nu-mi aduc aminte să fi avut. A, poate la examenul de treapta întîi cînd am luat zece la matematică. Da’ am feştelit-o la română cu 5,20 sau ceva de gen că parcă a fost ceva din literatură, la care am fost (şi am rămas) botă.😳

  2. eu am fost indragostit de chimie atita vreme cit a fost anorganica si imi arata reactii frumoase cum ar fi reactia sodiului cu apa. de indata ce au aparut carbonii pe acolo, am inceput sa iau note mici, prin urmare nu am mai fost indragostit🙂

  3. Pfuaiii. Să încep cu chimia. În clasa a IX-a am fost aproape s-o îmbulinez dar am scăpat cu un 6 chinuit. În a X-a mi-a mâncat ficaţii dar am scăldat-o cumva şi nu m-a mai ameninţat profa că vrea să mă vadă în vacanţă. Din a XI-a m-am enervat şi am zis că nu mă fac pe mine nişte combinaţii şi nişte eprubete. M-am luat cu ele de gât şi le-am dat cu flit cu media 10.😳

    Să răspund şi la întrebare : literatură universală. Profu ne-a spus la una din ore că cine nu a citit „În căutarea timpului pierdut”, nu există. Eu treceam printr-o perioadă „EMO” deşi în vremea aia nu se ştia de asta, nu ajunsese curentul pe la noi. Mi-am zis atunci „dacă aşa se pune problema, eu nu vreau să exist vreodată”. Nu am pus mâna pe cartea aia nici să văd cât de fină e coperta.
    BAC : ziua examenului. În curtea şcolii o văd pe profa de lit. universală care preda la clasa paralelă. Vine la noi, întrebăm, ne explică. Eu întreb cu ochii de mieluşel înainte de Paşte despre ce e vorba în „în căutarea timpului pierdut”, cine l-a pierdut, unde şi de ce. Mă priveşte ca pe un film de groază. Îmi spune ideea principală, eu fac analogii, găsesc idei din literatura noastră şi îmi spun că mai mult nu trebuie să ştiu. Primul subiect : în căutarea timpului pierdut😉 Am scris 4 pagini de bălării dar i-am purtat prin toate cărţile din bibliografia obligatorie şi i-am convins.😀

    Şi aş mai avea dar m-am lungit prea mult :oops.

  4. Fataaaa…se vede treaba ca nu am mancat amandoua din aceeasi strachina…io n-am avut norocu’ lu’ matale si am picat cu brio toate examenele din viata mea …oftica mare a fost ca eram cam imediat sub linia de admitere…Mah , la BAC am scris ce au vrut muschile mele…cam ca tine cu chimia , dar,slava Domnului! , au fost profi cosher si au citit ziarul…asa ca ne-am descurcat si noi pe ici pe colo si eu pe langa ei…ca la cat de tolomaca eram [nu ca as fi acum mai breaza] nici copiute nu am avut si nici carti in banca…si nici nu-mi scrisesem cu pixul pe picioare , sub sarafan…noroc cu colega…
    Deci , ca sa revin la carbonul tau si numarul ala , bag io seama ca cineva Sus te iubeste rau…pasa-mi-te toate au scopul lor pe lume si nimic nu-i la intamplare…qvo eram demonstrandum…ca sa zic asa😛

    • Aaa si mai vroiam sa zic : da’ era super , mah , vanzatoare la cofetarie…cand mergeam la cofetaria de la mine din complex , cand eram eu copil , mi-ar fi placut sa fie mama vanzatoare acolo sau eu sa lucrez acolo…[iti dai seama , acum n-as mai fi incaput pe usa normal , as fi avut usa in doua canaturi].

  5. eu am avut un prof de statistica in facultate care venea, bolborosea ceva, zicea apoi…nu repet ca si asa sunteti tampiti…nici nu stiam ce zice el acolo, ca nici nu vroia sa stim noi, bag seama…la examen, imi luasem gandul…cand…poc, singurul lucru pe care il stiam, nush prin ce minune, avea legatura cu altceva cu care ma impacam eu…
    …….si mai am una taaareee de tot……la licenta…..ma luase asa ceva la burtica…..si am intrat peste seful comisiei la pisuar :)…..sa fi vazut rasete afara……bietul om a zis …..scuzati…..de parca el venise peste mine, la examen nici nu s-a uitat la mine, m-a tinut 12 minute si am luat 9,50…colegii ziceau ca de!…suntem intimi :)))))))))))

  6. Esti sigura ca se scrie „Avogadro” si nu „Avocado”?
    La mine Avocado este un fruct……..🙂🙂🙂
    Da de…….. nu tota lumea le stie pe toate asa ca tine…🙂
    Mie in general nu-mi plac tabelele, iti dai seama ce jale era la chimie?🙂

  7. Din avocado dau un singur examen, si ala cu sare si lamaie. Fructul meu preferat, singurul care nu poate fi falsificat genetic. yammy!

  8. Pingback: Și-am încălecat pe-o șa … | Hipertensiv

  9. Te inteleg perfect, la mine inafara de chimie, matematica si fizica mi-au facut zile fripte, insa la mine era scuzabil am fost profil uman:) Foarte haioasa povestea ta, nu am trecut prin asa ceva, sa zicem ca am fost o norocoasa.

  10. Noroc, zici? Pe vremea mea Bacu’ se dădea doar din trei materii: mate, fizică şi română. Cum deja pentru primele două supraîncărcasem biţii memoriei (la vremea aia nu se inventaseră nici harduri de Mb, darămite de Gb) mi-am zis că mă descurc învăţând doar cu o lecţie la română, atât mai aveam spaţiu disponibil… Era în anul de graţie 1988; fire matematică, am tras o paralelă la 1848… Ghici care a fost subiectul? Corect, literatura paşoptistă… Restul e istorie😉

  11. Mie mi-e frica de examene si mereu m-am stressat. In general cred ca le-am trecut pe toate pe care le-am dat,insa nu as putea a zic ce si cum, pt ca am stat cu ochii inchisi sau cu gandul asa in alta parte in timpul lor, din cauza ca eram asa de stressat, asa ca nu mai tin minte nimica.

  12. femeie tu nu eşti normală. dar probabil că nici noi cititorii tăi nu om fi. am râs cu lacrimi. m-am scuturat de râs şi am uitat şi de nămeţi şi de lipsa cârnaţilor din frigider şi a proviziilor din cămară. ştiu eu de ce te las la urmă de citit. să dorm bine noaptea, să adorm râzând şi să mă trezesc zâmbind. tu şi cu doamna doctor care visează la veri calde non stop .
    după ce ai povestit tu nu mi vine nici o amintire şi mie. dar sigur pleaşcă de asta n-am avut veci. să-ţi fie de bine şi să-ţi mai pice!

    • Sa-mi mai pice, ce? Chiar daca nu ma da norocul afara din casa nici ghinionista nu sunt si nici nu mi-e teama de examene; daca nu-l iau inseamna ca asa trebuia si o sa ma lamuresc mai tarziu ca a fost spre binele meu.Ca atunci cand n-am putut da examen pentru ofiter de securitate fiindca aveam o nota de 4 la purtare. :))

  13. Bravo Adelino, stiam eu ca esti om normal!
    Pai cum sa intelegi ceva din materia aceea ingrozitoare? Hai ca cu „in patria nostra multae silvae sunt” am scos-o caine caineste la capat , da cu caco2 si alte chestii dintr-alea indecente in niciun chip! Cand am terminat liceul m-am simtit grozav: ii fentasem! N-aveau nici o sansa sa ma vada prin preajma facultatii de chimie sau farmacie 😀
    Baiul a fost cand am constatat ca la facultatea de stiinte economice, la sectia industrie, in anul intai ne-au blagoslovit cu un curs de „tehnologie a industriei chimice”!!! Aveam un profesor fain, cu o reala alura de universitar, adanc convins de frumusetea omnipotenta a chimiei. De rusinea lui m-am apucat sa invat. Nu e bine sa folosesc cuvantul „invat”, pentru ca asta presupune un oarecare nivel de intelegere, pur si simplu sa tocesc. N-o sa uit privirea siderata a omului cand, l-a un seminar la care am avut ghinionul sa fiu scoasa la tabla, m-a vazut punand intr-o formula chimica dupa semnul egal mai intai valentele si abia la urma carboanele si oxigenele de rigoare. Cred ca l-a durut cand i-am spus, angelic si complet dezinhibat, ca eu vreau da nu pot sa inteleg ceva din materia asta.
    Cred ca singura chestie cu care a putut trece peste momentul acela a fost sa ma considere saraca cu duhul. Asta ar explica si faptul ca la examen, a preferat sa intoarca capul, in timp ce asistentul lui (o bomboana de fecior, mare amator de iesit la cate-o bere) sufla in draci !

    • Sigur ca-s normala! Tot ce mai stiu din latina e „sit tibi tera levis” si „acvila non captat musca”. Daca tot trebuie sa invatam limba stramosilor de ce n-am invatat ceva din limba daca, ca eu nu ma simt deloc latina, cand am fost acum in Italia nu m-am simtit deloc ca acasa. :))
      Mie astia de lucreaza cu cifre mi se par ciudati, mai ales cand le da cu virgula!

  14. am ras de m-am cantarit pe mine fata!
    imi aduc aminte cum la chimie si fizica aveam numai 2 si 3 in catalog. praf eram. nu numai eu, jumatate de clasa…

    la o ora de teza, la fizica, eu copiam. si aveam copiuta pe banca, pe foaia de examen, si cum copiam si eu si colegul asa constiinciosi, vine profa printre randuri. si se opreste la banca din fata noastra. noi n-o vazusem, aia se uita pe geam… si cand colegul o vede la 1 metru de neoi, imi da un cot. asa subtil, încat mi-a aruncat copiuta de pe banbca nostra tocmai sub banca colegilor de pe randul celalalt. atunci, in teza aia am luat un 6…

    alta data, acum in timpul facultatii, aveam examen. la o materie la care profesorul venea din 3 in 3 ore… si clar ca la examen ne-a dat ce nu ne predase. nici manuale nu aveai… deci se copia pe rupte.
    vine asistenta lui exact pe rândul nostru. cei 3 crai de la rasarit. ma ridica pe mine, n-aveam nimic, ridica pe stefan, n-avea nimic. il ridica pe zoli, nici ala n-avea nimic… pleaca aia, si se aude in spate vocea lui zoli : na na na na naaaa…

  15. Păi da, toţi se laudă că nu le-au avut cu chimia, câte unu’ mai scapă că el nici cu fizica nu…, altu’ că era tufă şi la mate, la română şi cam la tot ce era-n programă. Păi d-aia l-aţi ales pe Băse, că chiulea şi fuma-n WC-u şi ui’ ce pleaşcă pe capu’ lui. Bravos naţiune, halal popor!😆

    • Nu rosti numele necuratului in casa mea ca sunt la cura de exorcizare, abia ma abtin sa nu incep sa dau cu venin, cu pietre, cu gloante, cu aruncatoare de rachete…! Eu n-am chiulit, n-am fumat in wc, de-aia a ajuns la munca de jos si la referendum nevalidat.Ca nu toti pot sa are succesuri!

  16. ce sa zic, cu chimia chiar nu le-am avut. am avut cosmaruri. la propriu. profa’ de chimie, pe post de ofiter ss te chema unu’ cate unu’ pe scaunu’ electric. parol daca mint. da’ le-am avut cu romana, la matematica doar daca ma straduiam (si ma straduiam, dar ii invidiam maxim pe aia care se pricepeau fara a parea ca s-au straduit; am aflat ulterior ca ei ma invidiau pt „talentul” la romana), iar la fizica asa si asa- in clasa a ix am avut un prof super destept si cu talent, si acu’ cred ca mai stiu sa pun fortzele pe un pe un corp care cade sau e impins, fie de sus, fie pe plan inclinat.
    desi maica-mea sustine ca am servit chestia cu pricina, nu-mi amintesc de vreun noroc d-asta porcesc. ba chiar din contra: anul i de facultate. penultimul examen-drept roman, multe vorbe in latina, prea multe vorbe pt creierul meu care vrea sa priceapa nu sa memoreze, asa ca examenul ma lasa cu creierii zdrente. din acest motiv pt ultimul examen- drept constitutional, invat vreo zi juma’. pe la 1 noaptea (noaptea inaintea examenului) ma uit la cat mai am si decid ca n-o sa ne dea din sistemele constitutionale ale altor tari.
    a doua zi, exament, vreo 7-8 subiecte, unul din ele-sistemul constitutional al frantei (parca). mai aburesc un subiect si iau ce mai mica nota din cei 5,5 ani de scoala universitara (calculati cu tot cu master).
    dupa-aia, oricat ar fi fost ora, macar in diagonala si tot citeam absolut toata materia.
    si or mai fi fost, dar nu-mi place sa-mi amintesc rateurile.🙂

  17. apropo de valentele carbonului. pt mine chimia organica a mai umana tocmai datorita lor. dupa vreo 2 note de 6 (si alea transpirate crancen) reusesc sa pricep ca nenorocitu’ de carbon are 4 valente si fiecare tre’ sa „se imbarlige ” cu cate cineva. cu cine, cum, in ce fel si mai ales de ce e alta discutie, dar informatia m-a ajutat sa trec prin mlastina chimiei fara sa m-apropii de vreo corijenta.

  18. Vrei chimie ? La noi în familie, a luat-o pe toată vărul meu primar, vezi mai jos.

    http://www.port.ac.uk/school-of-pharmacy-and-biomedical-sciences/staff/dr-eugen-barbu.html

    Geniul familiei – multiplu laureat la olimpiadele internaționale de chimie, autor de cărți, inventator de medicamente, etc…

    Actualmente se chinuie să-i le bage englezilor chimia în tărtăcuță, de vreo 10 ani predă la Portsmouth.

    P.S. Titlul ăla de doctor l-a luat la 31 de ani în România (ante 1989) și se plângea că i-a fost mai greu la susținerea disertației decât la Stockholm unde a luat locul II la olimpiada internațională.

    O știi ce sunt alea covalențe ?

  19. no, eu nu va inteleg. Zau. Eu eram f. buna la fizica, chimie, mate imi placeau ca trebuia sa gandesc, nu sa memorez.
    Problemele le aveam la franceza si engleza. Zau. Si cu profa de romana, dar pt ca era ea ciudoasa, ca eu preferam sa citesc carti si nu sa ii reproduc comentariile. Deci limbile astea mi-au mancat liceul, ele au fost cimitirul tineretii mele. Zau, imi aduc aminte, in clasa a 9a, trim. 1, aveam un 5 si 4 . M-a scos la tabla, sa se decida de trec sau nu. Trebuia sa scriu o propozitie, in franceza, ceva de genul: IERI AM MANCAT UN MAR. Dar eu m-am blocat la primul cuvant, si intrasem deja in panica, nu stiam cum se zice IERI si nici cum se scrie. Din prima banca, imi sufla o colega, si zicea: IERI IERI IERI. Dar eu habar nu aveam ca ea zicea HIER si se citeste apoaaape ca in romana…

    Pana la urma nu m-a lasat corijenta.
    Alaturi, aveam media la fizica: 10.

    Dar la mine toate examenele, lucrarile, scos la tabla, ridicat in picioare si vorbit, am emotii.Mai ales in fata unei turme de barbati. Intru in modulul defensiv, nu mai aud, tremur, ma ia asa, cu roseala, sete, si ma balbai. Aici incep sa tac, ca imi dau lacrimile.

    Inclusiv interviurile le am asa. Si acolo ar trebui sa stiu sa ma vand bine. Ei, nu pot.

    • Tu cu „ieri” in franceza ai patit ca mine acum, in Italia, ca nu stiam cum sa-i zic vanzatoarei ca vreau baterii pt. aparatul foto si imi scremeam mintea cum s-o fi zicand in engleza, in franceza, in ce-o fi.Si cand ii arat pe raft zice: a, la batteria!!🙂
      Daca erai buna la mate, fizica si chimie sigur vii de pe alta planeta!

      • planeta Dorohoi.
        Am avut insa profesor de fizica f. bun, calm, relaxat, cu dragoste de predare si nu de bani. Sarutmana domnul profesor Ilcu.

  20. Am avut de mai multe ori noroc, mai ales în facultate. La vremea aia, îmi ziceam că facultatea e facultativă, aşa că, dacă extindem puţin înţelesul, la o adică puteam alege dacă să ne prezentăm la cursuri sau nu. Şi am ales mai mult să nu. Cea mai tare fază a fost la examenul de electronică, o materie absolut tembelă, aşezată într-un volum gros. Dacă mă hotăram să mă duc la cursuri, având câte 4 ore una după alta, în care timp umpleam vreo 12 pagini cu formule, ştiam că fac scurtă la mână. Deşi eram expert, n-aveam cum să-mi fac fiţuici. Nu ştiam la ce. În tot cazul, la examen profesorul a venit însoţit de asistenta lui. Şi ascultau câte 2 studenţi deodată, el punând nota celor pe care nu-i ascultase personal, după cum îi zicea asistenta. Pe fătuca asta n-o văzusem până atunci, dar cu ea trebuit să susţin examenul. Vorbea încetişor, zâmbea puţintel şi aveam impresia că voia să mă ajute. Aveam un subiect de teorie simpluţ fiindcă ni s-a dat voie să ne uităm în manual ca să scriem o problemă de acolo şi, fireşte, am tras cu ochiul la teorie, dar problemele erau imposibile. Luasem cu 5 un parţial, dar jumătatea aia de materie rămasă, nu reuşisem s-o învăţ. Şi asistenta mi-a susurat graţios formulele pe care trebuie să le aplic şi mă gândeam că voi trece acel examen fiindcă eram bărbat bine.🙂 Când s-a întors profesorul spre noi, care între timp ascultase pe altcineva, tipa îi zice: „N-a ştiut nimic, eu i-am spus toate formulele!” Să se dărâme cerul peste mine! Şi tocmai îmi trecea prin cap să nu mă mai încred vreodată în femei, când profesorul şi cu mine ne-am aruncat o privire scurtă. El a citit imediat în ochii mei dezamăgirea produsă de o femeie, dar eu am citit pe loc în ochii lui mesajul: „Stai liniştit, c-o aranjez eu pe-asta!” Atunci am înţeles şi că profesorul e uşor misogin, dar şi că am luat examenul. Şi profesorul a decretat: „Noroc cu nota la parţial” şi mi-a dat un 5 mare cât toate zilele. Şi, într-adevăr, am luat examenul fiindcă eram bărbat şi atât…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s