Dreptul tuturor de a muri

Standard

Uneori imi vine sa-mi spal singura creierii.Asta daca i-as si gasi, n-ar fi un fel de vid dureros sub teasta… Dar parca i-as da putin in clocot cu sapun de casa, cu multa soda si i-as smirghelui biiiine la sfarsit, sa straluceasca de atata netezime. Sa patineze musca, nu alta!

In loc sa-mi screm mintea ce fac maine de mancare,  cum mai rezist 15 ani pana la pensie, cand naiba o rasari si asfaltul pe strada mea sau cum sa-mi fac o profilaxie pentru osteoporoza,pe mine ma framanta grija europenilor emancipati care si-au rezolvat toate problemele si le mai ramasese una singura pentru care tocmai au facut si un referendum: daca sa legalizeze sau nu eutanasierea minorilor de peste 12 ani la solicitarea lor! Si au legalizat-o! In Belgia! Unde eutanasierea adutilor era deja aprobata …

Stau si ma gandesc cum poate un copil de 12 ani sa ceara sa fie eutanasiat? Cam ce stie sau ce crede el despre moarte? Suferinta poate fi insuportabila, mai ales cand esti convins ca e si inutila, nu va duce la o vindecare. Sigur ca vrei sa pui capat suferintei, sigur ca iti cauti o iesie. Un adult, un om trecut prin viata poate intelege ca moartea e ireversibila, ca locul cu verdeata e un loc de odihna dar si un loc fara intoarcere. Dar un copil? Poate intelege el notiunea de „dincolo de viata”? Si daca pentru lucruri mult mai lipsite de importanta, ca un tatuaj sau inscrierea intr-o excursie sau competitie sportiva, se cere acordul parintilor, pentru eutanasiere lasam doar alegerea copilului si atat?

Pe de alta parte avem „marinimia” de a curma suferinta unui animal bolnav incurabil, ba chiar incepem sa ne extindem generozitatea chiar si asupra oamenilor maturi. Un cal lovit de o masina nu trebuie sa se chinuie; un batran paralizat sau cu dureri atroce nu trebuie sa se chinuie. Dar pe un copil il osandim sa se chinuie chiar si cand avem certitudinea ca ziua de maine nu va fi cu nimic mai buna decat cea de azi?Asta e dreptate? S-a intamplat sa vad de curand un astfel de copil chinuit si mi s-a rupt sufletul…

Nu sunt ipocrita, nu debitez citate cu vointa Domnului si cu „sa-ti duci crucea pana la capat”, nu cred in martiriul fara scop si fara utilitate. Deci sunt pentru eutanasiere! Moartea e normala, naturala si pe deplin acceptabila; degradarea, suferinta, descompunerea la vedere, alienarea zilnica, nu! Fiecare are dreptul de a pleca cat mai demn din lumea asta, nu de a putrezi sub ochii celor dragi si de a purta, pe langa suferinta fizica , si povara neputintei si umilintei.

9b76f8d5aa2f9308fb45b109a6fa3472Dar lucrurile imi par mult mai complicate cand vine vorba despre copii. Cum sa-i curmi suferinta cand nu poti sa i-o alini in nici un fel? Cum?? Sa-l ajuti sa moara? Sa-l lasi sa moara nemaiajutandu-l? Sa intorci capul si sa te faci ca nu-l vezi, nu e problema ta? Ca asta se intampla acolo, in Belgia si nu la noi? …

Dar daca maine m-ar chema si pe mine la referendum si m-ar intreba daca sunt de acord cu legiferarea eutanasierii ceruta de minorii de peste 12 ani??? Ce sa raspund?…

Anunțuri

14 răspunsuri »

  1. Eu personal sunt total anti-suicid asistat,si anti-eutanasie, dar voiamsa comentez ca si in cazul despre care scrii mai sus, e vorba de acordul parintilor, de fapt chiar dorinta parintilor, ca altfel probabil ca nu ar fi constitutional, de vreme ce un minor nu are drept de a consimti la tratament medical decat de la o anumita varsta in sus, de obicei cam la peste 15 sau 16 ani, si chiar si in aceste cazuri de intre 15-18 ani, in destul de multe jursdictii, desi habar nu am daca si inBelgia, s ecere acordul parintilor. Desigur eutanasia sau suicidul asistat nu reprezina tratament medical decat in tarile in care este legiferat ca acesta sa fie efectuat de medici, sau cu aprobarea unor medici. E vorba de 3 foruri care trebuie sa fie de acord acolo in Belgia,si sa semneze acea eventuuala cerere, minorul, parintii sau tutorii (chiar si statul, in caz de copil total orfan) si niste medici. Asa ca nu e cazul sa te framanti tu in felul de mai sus,ci oarecum mai altfel. De ex copil in grija statului bolnav incurabil. Hai, sa te vad acumcum te framanti. (Dar eu nu din cauza asta, adica asa posibilitate de derapaje in cazuri d eoameni ai nimanui sunt anti,ci efectiv pe baze etice religioase iudeo-crestine, uite asa, sunt eu ff incuiat cand e vorba de suicid, nu maintereseaza decesul, ma intereseaza tratament ca lumea paleativ, ca SE POATE, SE POATE, E POSIBIL, numai ca trebuie sa existe educatie si interes si vointa politica si civica pt asa ceva, dar daca nu exista, daca altele sunt prioritatile momentane pe UE,marog.)

  2. N-as sti ce raspuns poate fi dat intr-un astfel de caz , sa fi chemata la referendum ca sa dai un raspuns.Si , crede-ma , nu stiu eu insami ce as putea raspunde , cand , efectiv , nu stiu ce sa ma gandesc si cum sa ma gandesc abordand aceasta problema.
    Mi-am amintit de o colega , cum imi povestea despre nepotelul prietenului ei (nu-s casatoriti si tipul era bunicul) , care , bolnav de o boala incurabila , la numai 10 ani , ii spunea mamei lui ca , dupa ce el nu o sa mai fie , ii poate da jucariile sale fratelui sau mai mic.Probabil,ma gandesc , acest copil care e mort de ceva ani , a auzit sau i s-a povestit despre ce urma sa se intample si stia….
    Chiar nu stiu cum si ce sa cred….cum sa gandesc….mi-e tare greu sa ma debarasez de faptul ca si eu am copii si sa gandesc obiectiv.

  3. Eu ma gandesc ca aceasta eutanasiere la copii se face in cazuri extreme, insa nu stiu ce mama ar avea curaj si suflet in ea sa decida ea daca isi omoara cu voia ei copilul?? Foarte ciudat, n-as stii ce sa raspund!

  4. Eu iti pot spune din propria experienta ca, in special, copiii lupta pana la capat . Am stat intr-o sectie de oncologie pediatrica 5 luni, am tinut 7 copii in brate cand au murit, si niciunul nu isi dorea curmarea suferintei, dimpotriva, doreau sa incerce orice, dar orice, numai sa se faca bine . e certau cu doctorii, cu asistentele, ba chiar si cu infirmierele daca li se parea ca manacarea nu este buna, spunandu-le ca au nevoie de vitamine dupa cura de citostatice, sunt niste luptatori copiii, nu dezerteaza . Parintii, da, parintii clacheaza, esti disperat in fata unei boli incurabile si te rogi sa ia sfarsit suferinta intr-un fel, ajungi sa nu mai conteze cum .

  5. Văz că tot pomeneşti de cei 15 ani până la pensie. Stai liniştită, o să treacă şi pariu că atunci vei căuta să amâni momentul… . Cu asfaltul, ai treabă cu dom’ primar, iar cu osteoporoza vezi de ceva Bonviva!
    Cât despre „emanciparea” asta a europenilor am ceva a zice, mărunt, din buze. Una ar fi că medicii lor se şterg la… nas cu jurământul lui Hipocrat, care e-n totală şi ireconciliabilă contradicţie cu orice formă de eutanasie. Da’ dacă ei îşi permit să-l încalce cu legea-n mână, nu prea mai există nicio garanţie că n-o vor face şi în alte situaţii. Iar faptul că au început să şi delege dreptul de a hotărî către terţi, oricare-ar fi ei aceia, nu-i decât o treaptă şi mai ridicată a barbariei, într-o societate într-atât de ipocrită încât, vezi Doamne, nu acceptă pedeapsa cu moartea, hotărâtă de o instanţă, dar legalizează dreptul de a hotărî omorul, al unui… tutore!. Auzi, „emancipaţi”! 😯

  6. Daca tu îti faci atatea probleme, atunci eu, care traiesc printre ei, ce sa mai zic? In Olanda nu a fost referendum cand sa aprobat legea cu eutanasia, dar sa stii ca nu se practica foarte mult si sunt nevoie de aprobari de la o armata de oameni pentru a putea fi aplicata, nu stiu cum este la Belgieni, si nici nu vreau sa ma informez! Pe vecinu „carcotasu” de deasupra l-asi contrazice, dar nu am chef nici macar sa explic unele chestii… asa ca o las pe alta data! 🙂 Un singur lucru…. nu un singur doctor hotaraste ce si cum si nu numai pacientul hotaraste…. ci întreaga familie!

  7. Atenție!!!

    Un copil sau adolescent poate cere să fie eutanasiat dacă se confruntă cu suferințe fizice insuportabile, netratabile ori în fază terminală. Minorul, care va fi inițial evaluat de un psiholog, are nevoie de acordul părinților. Bănuiesc că după aprobarea legii vor urma și niște norme metodologice de aplicare și atunci s-ar putea discuta mai multe. Să nu ne grăbim…
    P.S. În spitalele noastre se practică eutanasia nesolicitată și nu ne revoltăm ?

  8. mai femeie, da’ alt subiect de sambata nu gasisi? zau, asta era mai de luni, poate, marti-miercuri!
    ca sunt de acord cu eutansierea (sau cum s-o mai numi operatiunea) adultilor, nu incape indoiala, dar in cazul copiilor…………… m-as gandi bine, bine de tot.
    pentru ca-mi amintesc de mine, pustoaica de 16-17 ani cum i-am zis bunica-mii (cred ca s-a speriat saraca infiorator) ca vreau sa ma dau cu capu’ de pereti, sa lesin si sa nu mai simt durerea. si era doar o amarata de dischinezie biliara. stiam ca va trece in cele din urma, cum trecuse si-n alte dati, da-n momentul ala durea de urla carnea pe mine. pana la urma nu m-am dat cu capul de pereti. cativa ani mai tarziu am scos organul cu pricina si medicul i-a zis mamei ca arata ca al unei persoane de 50-60 de ani; inca n-aveam 25.

  9. Probabil ca nu doar simpla lui cerere nu este suficienta pentru a se si trece la infaptuire. Pe de alta parte nu poti judeca diferentele culturale dintre state si natiuni. Ce tie ti se pare abject altora li se poate parea absolut normal si natural. Obiceiurile si traditiile nu pot fi judecate decat de cei care s-au nascut si traiesc in locul respectiv. Asa, sunt inca numeroase lucruri pentru care sa iti faci griji. Sa iti enumar vreo cateva sa iti fac duminica plina, sau ai si tu suficiente?

  10. „Art. 190

    Uciderea la cererea victimei

    Uciderea săvârşită la cererea explicită, serioasă, conştientă şi repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de suferinţe permanente şi greu de suportat, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.”

    Asta e articolul din Noul cod penal romanesc, e in vigoare de luna asta…deci nu te va chema nimeni la referendum, chestiunea e stabilita , in cativa ani vor disparea probabil si ultimele 10 cuvinte din articol.
    Cred ca numai cine traieste o situatie d-asta( el personal sau cineva extrem de apropiat) poate sa spuna cate ceva.
    Pana la urma problema e cine ar fi in stare sa faca un asemena gest…parintele, altcineva…

  11. Nu înţeleg cum de s-a aprobat asta. Pentru minori nu trebuie ca părinţii să-şi dea acordul pentru orice procedură medicală. Cine a votat la referendumul ăsta – copii viitori eutanasiabili sau adulţii care doresc să scape de o rersponsabilitate?
    Eu aş vota categoric împotrivă.

  12. Pingback: Dreptul la viață vs dreptul la moarte | BLOG D'AGATHA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s