Reconversie profesionala

Standard

Ca sa ajung la locul meu de prestari in folosul societatii, la spital adica, traversez tot orasul de la un capat la altul. Si ce vad? Un singur spital la capatul drumului si vreo cinci dughene de pompe funebre pe traseu. De ce sa te mai chinui pana sa  apuci un pat de spital cand un cosciug ti-e oricand la indemana? Ca o cazare intre patru scanduri costa mai putin decat o spitalizare de trei zile…

Si m-am gandit eu ca, daca e sa raman vreodata somera, sa ma reprofilez pe servicii mortuare. O fi rentabil, e cerere mare daca tot apar astfel de pravalii.Barza aterizeaza la noi cam de 20 de ori intr-o luna, dar ala negru, de respira greu si cu coasa in mana e ocupat tot timpul…

Si cred ca m-as si pricepe la asa o activitate, am experienta in domeniu din frageda pruncie.

5Eram in vacanta la bunici, cred ca aveam vreo 9-10 ani. Intr-o zi, din neatentie, am strivit cu poarta un pui de gaina care abia isi schimbase puful in pene. Cand l-am vazut storcosit si inert m-a cuprins jalea si remuscarea. Doamne, ce pacat am facut, sa iau o viata frageda si nevinovata! Doamnee, cum mai pup eu clanta la poarta raiului?  Si da-i bocete…

Degeaba m-am cait amarnic, degeaba mi-am cerut scuze, ca puiul tot mort a ramas. Si orice mort trebuie ingropat crestineste, asa stiam eu de pe ulita satului. Nu mi-am pus problema daca puiul o fi fost sau nu botezat, deci crestin, eu stiam doar ca trebuie sa-l duc in „loc de odihna, in loc cu verdeata”. In traducere libera, in fundul gradinii!

Mai intai am cautat recipient corespunzator. Am rascolit camara, bucataria, nimic nu m-a multumit. Cutiile de conserve mi s-au parut inadecvate, nu stiam la varsta aia ca exista si sicrie metalice. In cele din urma am gasit cutia cu nasturi si papiote a bunicii, mi s-a parut perfecta, asa ca am lasat nasturii imprastiati si am ambalat puiul, pus frumos intre servetele, de ziceai ca-i marfa fragila, sa nu se sparga (ca parca nu-l sparsesem eu oricum, cu poarta!)

Mai vazusem inmormantari, ma mai cocotasem pe garduri sa vad alaiul de oameni indoliati,deci am gasit de cuviinta ca si decedatul meu nu trebuie sa mearga singur pe ultimul drum, trebuie condus cu respect. Sa invit vecinii la inmormantare nu mi-a dat mana, eram eu mica dar nici intr-atat cat sa nu-mi dau seama ca n-o sa-mi jeleasca nimeni puiul. Asa ca am decis sa fie insotit de fratii lui intru closca! Doar ca nici aia nu erau prosti sa se incoloneze de buna voie, degeaba i-am fugarit prin curtea de pasari…

Si atunci am transat radical problema: am luat un ghem de lana de la bunica (daca tot rascolisem prin papiote…) si am inceput sa leg puii de cate un picior, la distanta egala intre ei cat sa nu se calce pe bombeu. Se cheama ca am facut un fel de margele de pui, nu? :)) Noroc ca n-a fost firul prea lung, n-au incaput decat cativa pui si au scapat gainile si curcanii!

Cand pregatirile au fost gata mi-am luat mortu’ intr-o mana, sfoara cu puii in cealalta, am deschis poarta gradinii cu piciorul si am pornit cu alaiul dupa mine. Asa pui impiedicati n-am mai pomenit! Dar au stat la slujba de ingropaciune, priponiti de un boschete!Pus cruce, pus flori, tot tacamul.

Si dupa ce-am mai plans nitel cu vorbe dupa repertoriu cunoscut „unde te duuuuci tu, puuuiuleee, cui ii lasi tu pe fratii tai…” mi-am luat gasca indurerata si m-am intors in batatura. Dar stiam ca mai am ceva de facut, sa dau de pomana de sufletul raposatului! M-am dus la bunica si i-am cerut sa-mi dea niste boabe, ca-mi trebuie de parastas. „Ce parastas, mai fata?” s-a mirat ea, ca n-auzise sa moara vreun vecin. I-am marturisit bunicii greul pacat ca omorasem un pui si ca trebuie sa respect oranduiala strabuna. Bunica mi-a dat boabele (cum mi-a dat intotdeauna tot ce am vrut, fara nici o restrictie!) si m-a insotit in curtea de pasari, „la parastas”.

Zau ca a lacrimat si bunica !Ba si-a facut si cruce! Ei, eu mi-am dat seama mult mai tarziu ca erau lacrimi starnite de efortul de a-si innabusi hohotele de ras cand a vazut puii insirati pe sfoara…A ras ea destul cu vecinele cand le-a povestit ce nepoata evlavioasa are…

In concluzie, deoarece am dovedit de la o varsta frageda ca ma pricep sa organizez evenimente funerare, pot sa ma reprofilez? Si pot sa trec aceasta experienta in CV?  Pe cea in care eu am jucat rolul mortului v-o povestesc altdata. 🙂

Anunțuri

71 de răspunsuri »

  1. Am mai multe comentarii:
    1. şi eu, datorită unor evenimente recente m-am gândit că ar fi profitabilă o firmă de pompe funebre!
    2. povestea e tristă, dar şi înduioşătoare!
    3. când eram mică eu şi fetele de la bloc am găsit o rândunică moartă şi „am îngropat-o creştineşte” tot aşa cu cruce, parastas, etc.!

    • Mai intai sa-ti urez bun venit pe blog! Cum nimeresc unii tocmai la parastas, frate… :))
      Cred ca pompele funebre sunt o afacere rentabila, nu stim cati se vor naste dar sigur murim toti astia nascuti gata! Si cred ca e rentabil si pentru „clienti”, e destul de neplacut sa umbli singur si sa rezolvi toate problemele.
      Credinta populara spune ca ti se iarta un pacat daca legi un buric (adica daca aduci pe cineva pe lume) sau daca speli un mort (adica daca ajuti pe cineva sa plece din lume). Daca e valabil si in cazul necuvantatoarelor inseamna ca mai trebuie sa ajuti o randunica sa iasa din ou! 🙂

      • Adică un mort – un păcat ? Ce dracu, trebuia să spăl toți morții din al doilea război mondial ca să mi se ierte toate păcatele. Schimbați procentul , măcar 1 la 100.

      • Îţi urmăream blogul de ceva vreme 🙂 dar nu m-am încumetat să comentez, faza cu puiul m-a înduioşat foarte tare şi mi+a trezit amintiri. 🙂 Ies bani frumuşei din afacerea asta morbidă… recent unei prietene foarte bune, i-au murit ambii bunici (la distanţă de o săptămână) şi ea (locuind cu ei de la 12 ani) a trebuit să se ocupe de înmormântare. În cazul bunicului a alergat ceva, dar în cazul bunicii a găsit o altă firmă de pompe funebre care furniza ceva mai multe servicii şi a fost mai ok. E tare neplăcut să umbli după aşa ceva… 😦

  2. Fată, nu ai toate țiglele pe casă. M-a bătut și pe mine un gând de reprofilare. Dar până la înmormântări n-am ajuns. Dar parcă mi-ar plăcea să se facă petreceri și la divorț. Cred că aș avea un succes și mai mare decât cu nunțile și botezurile. 🙂

  3. Tot e bine că nu ai preluat ritualurile vikingilor, ori dădeai foc la bătătură ori făceai noaptea în pat, că doar ştii că aşa păţesc copiii care se joacă cu chibriturile 😉

  4. Ca bunica-ta, m-a bufnit rasul si ma abtin ca sunt sub atenta supraveghere. Imaginea puilor insirati si obligati sa participe la inmormantare e buna de filmul Puisturoi :)))
    Auzi, dar nu cred ca esti buna de afaceri funerare. Nu ne-ai zis nimic de pomenile la 3, 9 zile, la un an. I-ai mai ous lumanare la pui de atunci? Nu, asa? Ei, si cum vrei tu sa RIP sufletul puiului, ha?

    • Tu prea multe vrei de-un leu! Abia am incropit de un pumn de boabe, ca nu era sa-mi dea bunica un sac de graunte pentru un an! Si intre timp puii s-au facut gaini, cred ca unii s-au asortat cu galuste, altii cu ostropel. 🙂

  5. Ce-am mai râs :))) Cu siguranță te poți repofila…Eu când eram mică prindeam broaște și le operam…improvizam o întreagă sală de operații…N-am ajuns chirurg dar tot în domeniu sunt. 😆

    • Uite cum era sa-ti fac concurenta! :))
      Radem, glumim, dar moartea ne pune pe drumuri tocmai cand suntem mai necajiti si mai presati de timp, deci pompele funebre au si ele un rost. De-asta am si aprobat comentariul, poate ii ajuta pe unii aflati in necaz. Asigurati si incinerari? 🙂

      • Concurenta este benefica daca este corecta :). Avem un pachet de servicii care include si incinerarea. Se poate modifica in functie de necesitati. Onorabila intentia de a ajuta pe altii prin aprobarea comentariului. Pot sa recomand si Asociatia care vine sa completeze ajutorul acordat de Memoris. Ea sustine persoanele indoliate acordand suport profesionist pentru perioada de doliu: Exista viata dupa doliu! Multumim!

  6. Foarte amuzant scris un ‘eveniment’ asa de trist! 🙂 Daca te reprofilezi, anunta-ma, ca sigur ai avea grija sa merg in lumea ailalta cu sufletul razand in hohote. 😉 Sau nu … ca toti ar pluti in limbo, ca si raiul si iadul s-ar speria de atatea suflete ajungand hohotind. :)))

  7. De mica ti-au placut margelele, Adelina fata!
    Eu, cu porumbelul ingropat in spatele blocului, cu flori, cruce si lumanari, am fost bebelus pe langa tine, care cunosteai bine traditiile. :)))) Clar, nici mica nu ai fost normala!!!

    • Pun pariu a margele de pui n-a avut nimeni!
      Iti dai seama, cand ne-om duce noi pe lumea cealalta, ce prieteni cu pene o sa avem? Ai pus langa porumbelul tau si o creanga de maslin sa vada lumea ce pacifista esti? 🙂

      • Am spus eu vreodata ca as fi pacifista? Si apoi, de unde maslin? Erau inchise granitele pe atunci… Dar odihneste sub un brad falnic… 🙂

      • 😀
        De-acum ştiu cum aici (bine te-am găsit! – de-atâta râs am uitat că asta trebuia să spun în primul rând), data viitoare vin cu tot cu batistă! 🙂

      • sa-ti pierzi batista pe la mine, sa te ia vreunul la intrebari „Desdemona, da-mi batista” si sa te am eu pe constiinta? No, lasa ca pun eu batistute de hartie la intrare(in loc de paine si sare!) 🙂

  8. Cred ca ideea e buna. O firma de evenimente, funerare sau nu, cred ca va avea intotdeauna clientela.
    Faza cu puii legati cu sfoara e tare de tot. :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s