Martisor

Standard

M-am trezit cu sufletul greu. De-atata greutate nici n-am putut sa ma dau jos din pat pana la ora 10…Lasa, ca ma revansez maine cu harnicia, ca mi s-a terminat concediul.

De trei zile Yeti e dat disparut”a plecat la oaste si n-a mai venit”. Fata de predecesorul sau, Tiger, care patrula mai rau ca politia comunitara prin tot cartierul, Yeti nu-i un aventurier, nu se avanta mai departe de 2-3 case sau la vanatoare prin gradina. S-a mai intamplat sa lipseasca o zi sau doua cand avea invitatie pe la „nunti” dar la el foamea e mai mare decat amorul, nu poate sta prea mult departe de castronul lui cu bunatati. Dupa trei zile deja aveam ganduri sumbre. Stiu ce vecini „de treaba” am, era suficient sa-i fi miorlait vreunuia sub geam si sa-i tulbure somnul de frumusete si treceau la „represalii”.

Asa ca azi, cand m-am trezit, asta a fost primul gand: au trecut trei zile…

Dar cand m-am dus sa-mi iau cafeaua de la bucatarie, surpriza: Yeti infuleca de zor din boabele lui, mult prea ocupat sa ma salute asa cum face de obicei! Sotu’ imi spune ca a venit urland de foame (sau povestindu-si peripetiile) si e deja la a doua portie de mancare. Ba a cerut-o si pe a treia! 🙂

Asa ca am primit in avans cel mai frumos martisor: mi s-a intors Ratacitorul acasa! Bine, am mai primit unul, de la Sotu’, dar inca nu l-a livrat curierul deci voi povesti despre el cu alta ocazie. 🙂

Sunt asa de bucuroasa de martisorul meu blanos incat vi-l daruiesc si voua! O primavara minunata va doresc! Si toti pribegii sa nimereasca drumul spre casa…IMG_3200PS. Ca sa nu mai existe dubii precizez ca are ambii ochi de aceeasi culoare, efectul de „ochi de sticla” de datoreaza doar blitzului! Si maestrului fotograf. 🙂

 

Anunțuri

34 de răspunsuri »

  1. Nu ştiu să pun poze în comentarii dar ai fi surprinsă ce bine seamănă cu unul din motanii mei. Tan-motan nr 2. Aşa mărţişor vreau şi eu. Dar s-o cheme Zoe. Ce zici? Faci nişte incantaţii?

  2. Pingback: Mărțișoare (fără prea multe cuvinte) | BLOG D'AGATHA

  3. Daca Snow al meu nu apare la micul dejun, imediat intru la idei, ma ingrijorez si incep sa-mi imaginez ca e mort pe undeva. Vine uneori abia la pranz. De fapt doarme pe unde doar el stie, fiind prea satul de cu seara sau noaptea. Treaba e ca ne-au tot pierit motani, ultimii doi loviti de masini, ca circula nebunii cu masinile pe strada ca la curse. Al meu sta si-n casa dar tot mai mult ii place afara asa ca… 🙂
    Deci asa arata Yeti 🙂 E plin de blanita si-i tare frumos.

    O primavara cat mai frumoasa, Adelina!

    • M-am gandit sa-l castrez pe Yeti, sa-l fac sa nu mai plece de acasa dupa „mandre” dar pana la urma am zis ca e pacat sa-l privez de bucuriile vietii. Sper doar sa fie mai norocos decat predecesorul lui…
      Primavara insorita si tie!

  4. Iti inteleg perfect ingrijorarea. Si noi suntem disperati daca nu apare Flufy cand o strigam, o cautam prin toate tufisurile din curte, in magazie, prin lemne, simt ca imi ingheata sufletul in mine la ideea sa se piarda. Noroc ca ea iese doar ziua afara, seara ii prima la usa dormitorului nostru, chiar ne cheama daca cumva intarziem mai mult de ora 23 prin sufragerie 🙂

    • E clar cine-i sef in casa! Ala de zice „zat la culcare, ca se face miezul noptii!” 🙂 Ca orice mama grijulie e mai mai dificil sa ai fata, e mai expusa pericolului, se poate lasa cu viol… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s