Japonezii

Standard

poze_catei_04Inainte sa ma apuc sa insailez un articolas subtire, de weekend, am dat o tura de lectura pe la altii, mai talentati, sa-mi stimulez (sau sa intarat )muza. Si am trecut pe la Silavaracald, de unde am plecat plina de nostalgii. Asa ca o sa va mai plictisesc cu o povestioara din gradina mea…zoologica.

Era sfarsit de iarna, vreme geroasa dar fara ninsori. Cineva ne „cadorisise”pe ulita o catelusa alba si blanoasa care-si legana burtica destul de proeminenta. Poate simtind ea ca e casa de oameni buni, poate atrasa de farmecul personal al lui Max , cuceritor in hanoracul lui verde, catelusa si-a fixa cartierul general in fata portii noastre. Daca o goneau de acolo se muta la poarta din spate, de la gradina. Degeaba au incercat colocatarii curtii s-o alunge, ea era mereu prezenta la una din porti. Drept e ca nu stia lumea ca eu o hranesc pe ascuns, deci fata era motivata sa stea pe aproape si sa astepte o portie de „crantanele”.🙂 Vremea era din ce in ce mai „cainoasa” si burta catelusei din ce in ce mai atarnata deci momentul fatarii nu putea sa intarzie.

Asa ca mi-am luat inima in dinti si am profitat de tot farmecul personal si tot talentul diplomatic ca sa-l conving pe Sotu’  sa facem o fapta buna.Ba ca oameni suntem, nu hingheri, ba ca n-o sa ne pice bine cand ne-om trezi cu niste pui abia fatati si congelati la poarta, ba ca „bine faci, bine gasesti”… Ce mai, l-am convins  sa o adoptam pe catelusa macar pana cresc putin puii si trece iarna!

Si am bagat catelusa in curte, cu viza de flotant. Ba, ca sa aiba noroc pana la capat, am gasit a doua zi la second-hand un cosulet capitonat special pentru bebelusi , in care i-am pregatit un culcus, la adapost.  Era frumusica foc catelusa, o blonda platinata foarte ascultatoare.

De obicei , cand vorbeau de ea, toti ii ziceau „javra” , ca n-avea nume; dar intr-o zi, nepotica venita in vizita ii spuse sotului meu, vazand catelusa „Ete, te cauta jabla!” Si Jabla i-a ramas numele!🙂

Peste trei zle, la iesirea din casa, am auzit un scancet. M-am dus la cosuletul Jablei si am descoperit ca era proaspata mamica a patru ghemotoace, doua albe si doua maronii.

Ce s-o mai lungesc, au crescut patru bijuterii de catelusi, trei fete si un baiat , mici si jucausi de nu ne mai gaseam niciodata papucii la locul lor. Cum la noi in curte orice vietate are un nume (de obicei unul mai ciudat!) i-am botezat si pe ei: Honda, Toyota, Yaris si Nissan!  va inchipuiti cam ce ziceau vecinii cand le auzeau pe nepoate certandu-se: vreau eu Nissanu’, nu pot sa scot Toyota din gard!…🙂 Si daca ne-ar fi fost curtea plina numai de „japoneze” n-ar fi fost mare lucru; dar in acelasi timp a fatat si catelusa verisoara-mii, care locuieste in aceeasi curte! Tot patru bucati, ca noi lucram dupa standard, nu asaa, la intamplare. In total aveam in curte un ciobanesc, un pekinez, doua maidaneze talie mica si opt pui dolofani. Unul dintre dolofani era chiar exagerat de mare, cam cat un luptator de sumo, asa ca l-am botezat… Hummer! Si se auzea frecvent „vezi ca Hummer a tavalit Yarisu, Honda iar e bagata toata-n flori, a disparut Toyota…” Era o aventura sa traversezi curtea fara sa te impiedici de blanosi si nimeni nu se putea apropia de poarta fara sa starneasca o harmalaie infernala.

Era evident ca nu putem tine atatia caini in curte. Si nici stapani nu le-am gasit. Asa ca n-am avut incoto si a trebuit sa-i ducem. Stiu, nu e deloc frumos ce am facut dar alta varianta n-am gasit, nu puteam sa-i scoatem in drum si gata. Am dus-o pe Jabla cu cei patru japonezi ai ei, maricei de-acum, pe malul Teleajenului, intr-un loc frecventat de lume la plaja sau picnickuri, in preajma unor pasuni. Cand am pecat cu masina Jabla a dat sa fuga dupa noi dar s-o oprit, s-a uitat dupa puii ei si s-a intors langa ei. Nepoatele mele, fetele unui var, locuiau in apropierea acestui loc si se duceau zilnic sa le duca mancare. Pe Nissan l-au infiat niste vecini, l-am vazut plimbandu-se tantos in lesa; pe Toyota au adoptat-o la o casa din zona, de soarta celorlalti nu mai stiu.

Au trecut vreo patru ani de atunci; Jabla e si azi maidaneza de oras, s-a mutat mai spre centru si are abonament la masa de pranz la muncitorii de la o fabricuta din zona si la vreo doua porti unde a gasit adapost. Anul trecut am vazut-o si cu pui, albi toti ca si ea, asezati cuminti langa o gradina; mama lor ii educase bine, nu se apropiau de strada.

O vad des cand trec spre serviciu, e o luptatoare, vad ca s-a descurcat bine. Uneori ma gandesc ca poate era mai bine daca o pastram in curtea noastra. Dar, cum imi zice mereu Sotu’, nu pot sa-i salvez eu pe toti cainii fara noroc. Poate doar daca o sa castig la loto si o sa-mi indeplinesc visul de a face un adapost pentru animale.

cat_de_bune_si_de_sincere_sunt_animalele-373

16 responses »

  1. La fel le spun si eu alor mei, nu putem sa adoptam toate animalele parasite. Acum ca au crescut si nu mai au atata timp am ramas doar cu hamsterul Gigi.🙂

  2. Fată Adelino, apreciez din tot sufletul oameni ca tine dar mărturisesc că nu prea reușesc să-i înțeleg. Asta fiindcă eu unul, am 1 (un) câine și 1 (un) cotoi și abia de le fac față. Știu că s-ar presupune că niște maidanezi (câini comunitari, pentru pretențioși) sunt mai ușor de îngrijit fiindcă, în teorie cel puțin, nu au atâtea fițe și figuri în cap câte au rudele lor „de rasă” dar am avut și eu vreo trei experiențe care au contrazis clar teorema asta. Pe cât de blajini, ascultători, cuminți și nepretențioși erau atunci când îi adunasem de pe străzi, pe-atât de energici, fițoși, plini de personalitate și de-a dreptul obraznici deveneau după „aclimatizare”. Poate din cauză că mereu erau singuri și stăpâni absoluți în curte, poate nu am citit eu suficiente cărți de parenting, cert e că din niște câini plini de „evlavie” reușeam să obțin în scurt timp creaturi pline de drăcușori.

    • Tot una bucata caine si una bucata motan am si eu si tot una bucata servitor umil ma simt cateodata.🙂 Am tot adus animale fara stapan acasa, pe unele le-am infiat, pe altele le-am gazduit doar temporar dar mi-am dat seama ca sunt cele mai devotate, iti intorc grija si dragostea inzecit; poti sa fii urat, prost si plin de defecte ele tot ca la un sfant se uita la tine si se bucura cand ajungi acasa.

  3. Ba un maidanez îşi iubeşte şi mai mult stăpânul, fiindcă are termen de comparaţie.
    Ştie ce înseamnă viaţa şi fără să-l îngrijească cineva.

    • Am luat un pisoi mic de pe strada si cand i-am servit primul sandvis cu paine si salam a mancat doar painea, asta fusese hrana lui pana atunci, nu cunostea altceva.A trait opt ani in casa noastra si a fost cel mai devotat, istet si aristocrat motan pe care l-am vazut, nu l-am vazut odata murdar, nu s-a dezlipit o clipa de noi daca eram bolnavi si ne insotea pretutindeni, ca un caine de paza…

  4. El este maidanezul meu : http://ideidincorcodus.wordpress.com/2014/03/01/acum-este-al-meu/ . Il am in curte de aproximativ o luna. si sper sa-l am alaturi atatea zile cate oi avea eu sau el. L-am iubit de cand a fost adus pe lume si am asteptat cu nerabdare clipa cand sa-l pot lua acasa si sa-i devin prietena. Toata ziua dea stazi mi-am petrecut-o cu el prin curte, am aflat pe unde-si ingroapa oasele, ne-am facut poze, ne-am filmat, am alergat si ne-am distrat. Asta a fost terapia mea de duminica. Momentan nu avem voie la plimbare in exteriorul curtii pentru ca trebuie sa termine vaccinurile. Asa ca incurajez adoptia lor, fara rusine ca este rasa metis si nu alta fita de duzina.

    • E un brunetel tare simpatic si cu potential. Sper ca a capatat si un nume intre timp si sunt convinsa ca o sa-ti rasplateasca generozitatea cu multa iubire si dragalasenie. Poti sa ai un palat de casa si o curtea ca un parc imperial, daca n-ai si un sufletel blanos de care sa te impiedici parca n-are nici un farmec. Sa va bucurati unul de altul cat mai multa vreme!
      Bun venit in vizita, sper sa-l vad pe „ala micu” crescand!🙂

      • Se numeste Boris si ne simtim excelent impreuna. Ma gandesc ce m-as fi facut in aceasta perioada a vietii mele fara el in ea. Ma bucura de fiecare data cand il vad ca alearga bezmetic spre poarta cand ma intorc de la serviciu. O sa te tin la current cu evolutia lui in sanul familiei mele prin noi postari. Si eu iti multumesc atat de vizita cat si pentru frumoasele articole.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s