Algebra etica

Standard

Oameni intelepti si obiectivi, v-as ruga sa va dati cu parerea asupra unui caz pe care o sa vi-l relatez cat mai pe scurt si fara reflectii personale , fara urme de sentimentalism si fara amanunte inutile, exact ca enuntul unei probleme ce-si cauta rezolvarea.

Asadar, studiu de caz:

397933001304670374Trei persoane de aceeasi varsta, inteligente si dornice de afirmare, au decis sa inceapa o afacere. Nu ceva maret, nu cu demaraj spectaculos ci care sa creasca treptat, fara riscuri majore. X, Y si Z au zis ca se implica fiecare si si-au impartit sarcinile. Firma a fost deschisa de X, pe banii lui, Y era cel mai in tema cu obiectul de activitate iar Z urma sa se ocupe de hartoge in prima faza.  Doar ca Y a fost nevoit sa plece pentru cateva luni, nu a mai avut tangente cu firma iar X si-a vazut mai departe de patratica lui de treaba si Z a administrat cele cateva acte ce au circulat in aceasta vreme.

Dupa o vreme Y s-a intors si a decis sa se implice efectiv in afacere si s-o puna pe picioare cat sa devina profitabila, mai ales ca se simtea vinovat ca a fost nevoit s-o abandoneze initial. X a dorit ca toti trei sa formeze o echipa si sa aiba fiecare atributii clare. Doar ca Y si Z au ajuns la concluzia ca nu sunt deloc compatibili, ca nu pot colabora.Fiecare avea reprosuri de facut celuilalt pentru lipsa de implicare de pana atunci. Z a dorit sa se retraga considerand ca nu poate lucra in aceasta formula si ca Y emite prea multe pretentii dupa ce n-a avut nici o contributie atata vreme.  X n-a putut sa-i puna de acord dar nici n-a dorit sa-i tina partea vreunuia si s-a decis ca firma va pleca de la zero cu X si Y parteneri egali. Lui Z, care fusese administrator initial, i s-a oferit varianta demisiei sau a revocarii pe cale amiabila, fara nici un repros sau imputare. Z nu voia nici sa ramana, nici sa fie revocat dar nici nu prea si-ar fi dat demisia. Asa ca s-a trecut la discutii lungi, inutile, in care s-au strecurat si ceva jigniri sau expresii mai putin protocolare.

In concluzie X si Y vor ramane actionari si administratori cu drepturi egale fiindca X a investit banii iar Y va investi mai multa munca de acum incolo iar Z nu va mai avea nici un rol in povestea asta.

Cum credeti ca se va termina povestea si ce sorti de izbanda va avea? Increderea si loialitatea nu pot fi exprimate prin niste simple litere deci nu le pot contoriza si introduce in problema…

E X naiv crezand ca de data asta lucrurile vor functiona corect?

E Y profitor si incearca acum sa-si faca un loc caldut dupa ce a stat pe margine si atat?

E Z pagubit fiindca e tras (sau s-a tras!) pe linie moarta fara nici un beneficiu?

Sunt eu c-o doaga lipsa ca mor de grija altora la ora asta cand as putea sa-mi vad  de grija mea?🙂thumb-1400x733

36 responses »

  1. Cred ca X s-ar putea impune in fata celorlalti doi si sa ramana impreuna cum au inceput, fiindca atunci fiecare avea clar bucatica lui de treaba, si dupa un timp poate hotara care este cel ce va pleca dintre cei doi daca nimic nu se schimba . Neata, Adelina !

  2. Dacă firma a fost înființată pe banii lui X, Y a pus „savoir faire”-ul și Z a mânuit hârtii în cunoștință de cauză(ooo, cât de importante sunt hârtiile astea v-aș putea povesti din experiența altui copil) atunci este bine să meargă toți trei mai departe la drum. Se va vedea mai departe un pic ce și cum. Și asta e drept s-o hotărască X.

    Oare?! Mie așa-mi pare.

    • Daca Y si Z isi pun bete in roate reciproc si se acopera de acuze (fondate sau nu) nici X nu poate sa fie prins la mijloc si sa medieze permanent. Cum nu se poate dragoste cu sila, nu se poate nici afacere cu pistolul la tampla!

  3. Personal eu cred ca intr-o afacere relatiile de prietenie , familie , sentimentale si orice implica regrete sau influenta , trebuie lasate la intrarea in afacere.In afacere toti pun umarul.Cui nu convine , sa plece si sa isi ia de la usa si grijile.Nu exista afacere bazata pe sentimente…daca vrei profit.

    • Ce nu inteleg multi, mai ales cei mai tineri, e ca prietenia si promisiunile facute cu entuziasm la inceput de drum n-au valoare juridica si nici nu dureaza la nesfarsit, de-asta e bine sa fie totul clarificat in acte de la inceput, nu sa se bazeze pe vorbe frumoase.

    • Stii cum se zice: unde-i minte multa e si prostie multa. Sau hai sa-i zicem naivitate si lipsa de experienta. Important e sa invete din greseli si sa nu le mai repete. Si cred ca uneori „muritul de foame” e cel mai bun impuls si consilier.

  4. Doar X și Y pot ști cu adevărat ce vor și ce vor putea face în continuare. Doar ei doi. La noi sunt păreri ca să ne aflăm în treabă. Sau pentru că am fost învățați să le spunem altora ce să facă.🙂

    • Tot romanul e specialist in sfaturi si teorii, mai prost sta cu demonstratia. Si mizeaza prea mult pe noroc in loc sa mizeze totul pe munca intensa si corectitudine. Sper ca X si Y sa dea dovada de amandoua . Si sa-mi dea si mie comision din primul milion de euro ca le-am tinut pumnii!🙂

  5. Stim cu toti vorba romanului „frate frate, da branza e pe bani”. Daca lucrurile nu au mers in formula aceasta inca din stadiu incipient este clar ca si daca s-ar gasi o solutie, treburile tot ar bate pasul pe loc, intre ei existand deja cate o doza de ranchiuna.

    • Cand resentimentele sunt mai mari decat efortul depus si cand vorbele de ocara mai multe decat incurajarile nu vad ce sanse ar fi sa se urneasca caruta; doi cai pot trage la unison, in trei s-ar putea sa se cam incurce in hamuri si fiecare sa se simta ofensat ca a primit mai multe bice pe spinare…

  6. Daca îi chema Tache, Ianke si Cadar era alta mancare de peste, dar cum sunt X, Y si Z înseamna ca sunt romani ! Ia pune tu 3 romani într-o afacere…….. ce iese sa ne povestesti si noua!🙂

    • Ei, daca se implica si-un olandez (eventual zburator!) altele erau datele problemei!🙂
      As putea sa povestesc multe despre trei romani implicati intr-o afacere dar ar fi niste povesti urate. Si eu vreau sa le uit…

  7. În majoritatea afacerilor, doi parteneri e deja prea mult.
    Am avut și noi o firmă de genul acesta. S-a dizolvat după ce au apărut neînțelegeri de genul acesteia iar cei patru (că atâția erau) nu au rămas nici măcar prieteni, cum erau înainte.

    • Si pun pariu ca atunci cand era greu toti au participat cu loialitate dar cand a aparut profitul fiecare a crezut ca merita mai mult! Iar la sfarsit au crezut ca ceilalti nu mai merita nici macar respect…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s