Vremea e din ce in ce mai calda, peisajul e din ce in ce mai inflorit, ochiul e tot mai dornic de verde si de frumos asa ca incep sa ma uit mai cu atentie in jur. Si vad lucruri care ma bucura.
Cand m-am mutat la tara, acum vreo zece ani, desi locuiam pe un santier, primul lucru definitivat a fost un mini-catarg pus in fata casei pe care sa fluture un tricolor. S-a uita lumea cam crucis, eram niste ciudati, ca de obicei noii locatari ai zonei, in special bucuresteni cu locuinte de vacanta, isi pun pitici de gradina, lampi solare sau gratare zidite… Noua ni s-a parut normal, eram dornici de a locui sub flamura drapelului, asa cum n-am fi putut sa facem la etajul patru al unui bloc.
Acum, dupa un deceniu, ma uit cate drapele s-au ridicat pe catarge pe ulita mea. O fi dintr-o desteptare de patriotism sau dintr-un snobism de a copia ceea ce pare o moda, important e ca nu ne mai e rusine sa ne afisam simboluri nationale. Cred chiar ca la tara e mai multa dorinta de a ne afirma nationalismul, un nationalism constructiv, nu agresiv si nu xenofob. Asa ca, in drum spre serviciu, dau in gand onorul catorva steaguri tricolore si incerc sa ma scutur de sentimentul ca a fi roman e un lucru rusinos. De ce ar fi mai frumos si mai demn de afisat steagul american, numai fiindca are mai multe stele? Si tricolorul nostru emana optimism, e plin de viata si de culoare! E adevarat, eu as fi preferat un rosu mai ciclam, un galben mai portocaliu si un albastru mai turcuaz, chiar cu o insertie de margele in centru, daca s-ar putea… 🙂
Romania nu e trista si cenusie cat timp vom avea in pragul casei trei culori fluturand sub cer senin!
Ce tricolor trendy am avea în viziunea ta! Dacă s-ar supune asta la vot te-aş susţine!!! Cât despre mândria naţională, da, e ceva important şi ca români avem multe motive să fim mândri de ţara noastră, însă ne sunt amintite mai mult motivele pentru care să nu fim…
Poate ca prezentul nu ne e mereu de lauda dar cred ca datoram ceva macar trecutului si nu pot sa nu ma gandesc ce a insemnat un drapel pentru cei ce s-au jertfit in lupta…
Exact 🙂
Mi-aș dori din toată inima ca pe tricolorul nostru să apară și stema!
În rest, numai de bine celor ce își etalează mândria de a fi român, căci și eu sunt mândru de aceasta!
Cred ca vom avea si stema in curand.Eu mi-as dori un lup dacic…
Crezi că avem noi șansa așta?
Nici un cuvânt pentru nașu care v-a dat drapelul. Halal fini.
Pai am schimbat mai multe drapele, ca se deterioreaza in timp si n-au fost toate de la tine. Astept sa-ti ridici si tu unul pe catarg, la mosie.
ce idee faina in final… trei culori care sa inveseleasca peisajul.
Daca nu din patriotism ( ca am inteles ca asta e desuet si fals!) macar din placere cromatica si tot ar trebui sa avem un drapel in fata casei.
Gând la gând cu bucurie! De unde îmi cumpăr si eu unul?
Cred ca se gasesc in papetarii sau poti sa-ti confectionezi singur.
Aici este obiceiul ca atunci cand, de exemplu, copilul termina liceul si ia diploma, sa se agate genta de scoala cu steagul pe ea in fata casei, sau cand este vacanta sau cand este ziua regelui sau cand ai o realizare proprie…. sunt tare patrioti olandezii! :))
Fata, voi toate le faceti in vazul lumii si le afisati in fata casei! De-aia n-aveti nici perdele la geamuri. 🙂
Adelina lasa-ma sa te felicit din toata inima! 🙂
Te las! 🙂 Tricolor ai ?
Am observant ca ma emotionez mereu cand ascult imnul, se intampla aproape instantaneu sa-mi curga o lacrima plapanda in coltul ochiului si n-am sa ma rusinez in veci ca sunt romanca. Am o identitate frumoasa si nu e vina mea ca in padure sunt si uscaciuni, iar drapelul infrumuseteaza orice cladire si casa nu numai de 1 Decembrie.
Nu stiu daca am lacrimat vreodata la imn dar e clar ca e emotionant! Pacat ca ne desteptam numai in versuri, in proza tot niste adormiti suntem…
a doua zi dupa ce-am pus noi steagul pe catarg, in curte, au aparut rapid inca 3 steaguri pe ulita – oamenii le aveau, dar probabil ezitau ca sa nu-i judece ceilalti. in 2 saptamani erau zeci de steaguri arborate (unele stau continuu, altele apar de 1 decembrie, 24 ianuarie, 10 mai etc.). si eu mi-as dori lupul dacic pe steag.:)
Ce frumos o fi pe ulita ta! Ca pe vremuri la defilarea de 23 august. :)) Dar mi se pare minunat ca oamenii incep sa scape de timiditatea de a-si declara patriotismul pentru a nu fi priviti circumspect de ceilalti!
Bun venit in casa mea cu tricolor in prispa!
pe ulita noastra, cu o exceptie, toti sunt veniti din orase, iar oamenii ezitau de teama sa nu-i judece riveranii cum c-ar fi cu nasul pe sus. eu nu m-am gandit decat la curtea mea – steagul meu. 🙂 nea costica, omul nostru de aur, consilierul sef in ale agriculturii, m-a laudat c-am dat startul si si-a luat si el steag 🙂
(vin de multa vreme, adelina)
Si eu mi-as dori lupul dacic pe drapel! Ai mei si-au confectionat un tricolor (mama de fapt) si-l arboreaza la toate sarbatorile! Hmm, cred ca-i cazul sa-mi procur si eu unul!
Cand stateam la bloc si nu aveam tricolor incropeam unul din trei tricouri colorate puse pe sarma de rufe. Acum tin drapelul permanent pe catarg…
Pingback: Miercurea fara cuvinte – Evolutie | ninulescu.wordpress