Sa intru in „opozitie”?

Standard

E clar, am tendinte masochiste! Trebuie sa recunosc, m-am obisnuit cu bataia, „face parte zi de zi din viata mea”, vorba cantecului. Cand nu ma bat sefii la cap, nu ma bate vantu-n ceafa, nu ma bate nimeni la table, nu ma bat pantofii in calcai si nu ma bate Domnul cu o pedeapsa divine trebuie sa ma bata macar un gand, ceva. Si ete ca veni si gandul, unul batator de neuroni dezorientati! Si zic sa nu-l rumeg singura, sa cer o consiliere de la intelepciunea voastra.

morti_04_7dec25f85e_68655600S-a construit o aripa noua de spital: frumoasa, cu dotari moderne, ca la carte. Si la subsol are prevazuta si o prosectura (sa nu-i spunem „morga”, ca ghiolbanii) . N-o sa fie un serviciu de anatomie patologica precum in filme sau in documentarele cu Doctor G. de pe Disovery, dar o sa fie un loc decent pentru depozitarea temporara a decedatilor.Ca, ce sa-i faci, in spitale se mai si moare… Si ce m-am gandit eu? Ca destul am stat la serviciul de primire a omului in viata, poate n-ar fi rau sa ma mut la polul opus, sa-i dau omului si plecarea! Daca am spus pana acum „bun venit, noroc sa ai!” cred ca as putea schimba repertoriul in „drum bun si metempsihoza placuta!”.

Poate pare cinic sau morbid dar chiar am vrut, in trecut, sa lucrez la morga. Nu sunt ipocrita sa aduc argumente filozofice, pur si simplu am inceput sa obosesc, sa resimt cele trei decenii de vigilenta maxima intr-o sectie grea de spital si as vrea sa ajung la pensie in conditii mai relaxante. Sau macar sa nu fac un accident vascular cerebral inainte sa mananc prima pensie. Dupa ce am avut doar pacienti galagiosi si pe care trebuie sa stai cu ochii ca pe butelie poate n-ar fi rau sa am de a face cu cei mai silentiosi pacienti, unii care sa nu-mi ceara nimic, sa nu ma acuze de malpraxis, sa nu incerce sa-mi cumpere bunavointa cu 5 lei, sa nu faca mofturi si sa nu ma enerveze ca stau mai mult pe afara, la fumat, de parca ar fi la club, nu la spital.

Ei, da, nu sunt nici astia o companie placuta, unii mai si put , dar cata vreme nu sunt lichefiati cat sa trebuiasca sa-i adun cu mopul de pe jos nu-s chiar asa de simandicoasa. Si nici n-ar fi treaba mea sa-i transez sau sa-i feliez pentru autopsii. S-ar putea, sub impuls estetic , sa nu ma rabde inima sa nu adaug si eu un pic de fond de ten, pudra sau ruj cat sa ia si raposatul o nota mai mare la impresia artistica dar asta e o fapta caritabila, nu intra in fisa prostului postului.

Ce sa mai lungesc vorba, treaba e ca nu stiu daca sa-mi depun sau nu CV-ul pentru angajare si sa-mi schimb radical profilul de activitate. Daca unii accepta sa intre in politica si sa se balaceasca in kkt  numai sa le fie mai bine eu de ce m-as „shifona” sa lucrez cu niste oameni trecuti in lumea umbrelor? Ca doar nu-i incolonez sa-i duc si la sectia de votare. N-as mai face ture de noapte. Si daca as face , care-i problema daca in incaperea de alaturi ar sta linistit un pacient care nu sforaie, nu cade din pat si nu trebuie schimbat de pampersi? Ce daca ar bantui si el putin? Cat timp nu tropaie, nu asculta manele si nu fumeaza n-am nimic impotriva. Sunt obisnuita de la Mamare.🙂

10695-01Asadar, dragilor, ce ziceti? N-ar fi bine sa ma reprofilez si sa-mi asigur o „cariera” mai linistita? Si, cine stie, poate am noroc si va scriu si niste povestiri inedite despre noii mei pacienti si despre ce-mi povestesc. Sigur o sa ma inteleg bine cu ei, poate ma initiez si in spiritism.  O singura regula as impune: „radem, glumim, da’ nu parasim incinta!” Ca inventarul e inventar, ce naiba!…

48 responses »

  1. Pai de-as fi in locul tau, n-as sta pe ganduri. Griji mai putine, munca mai putina, cred, dar vorba ceea, cum e salariul? La fel sau mai mic?🙂

    • Habar n-am cum e salariul si nici nu prea conteaza, oricum n-o sa ma imbogatesc din el, poate doar sa-mi iau o margica in plus.🙂 Chestia e ca nu stiu inca ce ar trebui sa fac exact acolo si daca m-as descurca; mi-e ca, din reflex, sa nu incep sa-i reanimez.🙂

  2. Şi munca aceea de dat plecarea definitivă trebuie să o facă cineva dar după părerea mea umilă cred că trebuie să ai un psihic super echilibrat ca să lucrezi acolo intr-un loc lugubru cu care te vei întîlni zilnic.Accident vascular se poate face şi acolo de cîte vei vedea şi nu vei fi suficient de tare…zic şi eu, poate pentru că mă impresionează moartea şi nu pot avea inima împietrită…şi cred că nu oricine poate face meseria asta …dar dacă ai vrut cîndva să lucrezi acolo…
    în tăcerea aceea toţi piticii de pe creierul meu ar urla🙂
    e doar o părere

    • Tu esti prima care ai retineri si e bine ca aduci in discutie acest aspect, al implicarii emotionale. De-asta n-as lucra, de exemplu, la Ambulanta sau intr-o terapie intensiva sau oncologie, ca as duce cu mine acasa durerea fiecaruia. Doar ca la spitalul meu micut nu e „trafic” mare la morga.

    • Eu cred ca e mult mai stresanta munca cu oameni in viata plus suferinzi decat cu cadavre al carui suflet a plecat deja intr-un loc teoretic mai bun. Ma rog, daca trebuie ss lucrezi si cu indoliatii suferinzi, asta e alta chestie, dar doar cu lesuri cred ca ar fi o adevarata sinecura.

      • Nu m-am gîndit la retribuţie , un job într-un astfel de loc nu i se potriveşte oricui iar întîlnirea cu cadavrele nu mi se pare deloc uşoară, am zis şi eu …fiecare vede lucrurile în felul său.

    • De idee. Și eu mi-as dori, la un moment dat, un job mai „plat”, mai putin extenuant, dar asta al tau e asa linistit🙂
      Altfel, e drept ca pentru multi dintre noi, sau cel putin pentru mine, e putin „exotic”, dar judecand la rece🙂 ( fara intentie, asa este expresia🙂 ) daca din punct de vedere material este OK, pana la urma nu-i nici o problema. Stressul are si el costurile lui. Stiu asta.
      Deci da, eu zic da.

      • Cum n-am luat in calcul si argumentul atmosferei racoroase pe timp de vara!! :))
        Pana acum, cand ma apucau nervii pe locul meu de munca, ma intrebam de ce nu m-am facut florareasa, acum am ajuns sa iau in calcul mutarea la morga, deci e ceva in neregula ori cu mine, ori cu locul meu de munca. Dar cred ca vorbesc sa ma aflu in treaba, n-o sa imi accepte nimeni mutarea…
        Oricum, parerea unui domn conteaza!🙂

      • 🙂 Toți visăm cu ochii deschiși, chiar și domnii😉 Poate nu suntem destul de ambițioși, alții visează mărire, iar noi, mă vâr și eu în găletușa asta, să scape de stress🙂

      • No, bine ca suntem mai multi in galetusa ca sa nu ma invart singura conform unei expresii des uzitate! :)) Cica Xanaxul sau bautura ar ajuta dar nu prea sunt dispusa sa incerc, mi-e sa nu inceapa sa-mi placa…

  3. Mi-au ricoşat gândurile şi mi-ai amintit de un roman care m-a şocat acum 40 de ani. „Preaiubita” de Evelyn Waugh (e un el). Personaja de acolo se ocupa de coafat şi de fardat morţii şi transformase meseria în artă. Pe principiul „omul sfinţeşte locul”.

    • Ceva morti am mai spalat la viata mea, doar ca nu aveau mai mult de 4 kile si nici nu trebuiau coafati… Toate lucrurile astea „funerare” par macabre dar fiecare din noi traieste un moment in care realizeaza ca sunt importante si cineva trebuie sa le faca si pe astea.

  4. Prea multi bani, de data asta albi, intr-adevar, cu toate ca locul e cam negru… E vreo asistenta, care nu incearca sa ocupe un post acolo? Bafta sa ai, cu toate ca nu-mi imaginez ca va fi vreun concurs pe bune pt un asemenea locsor.

    • Nu stiu despre ce bani e vorba acolo, habar n-am de salariu iar de luat vreo „atentie” de la un om aflat in necaz mi se pare inadmisibil, nu iau nici acum, cand omul da de bucurie. Si nu, nu vrea nimeni sa lucreze acolo. Eu sunt singura cu o doaga lipsa.🙂

  5. Las-o baltă Adi. Articolul tău păcătuiește prin lipsa oricărei păreri emisă de consort.
    Nu-mi spune că părerea lui nu contează. Ai visat urât ? Sau vrei să aibă el coșmaruri ?

    • Il stii tu pe consortul meu sensibil la chestii de-astea? El tot ce doreste e sa nu ma mai vada venind dimineata acasa cu creierii pocnind de durere, nu cred ca-l afecteaza ce fel de pacienti as avea. Ca Nasu’ n-ar mai manca sarmale facute de mine, e alta poveste.🙂

  6. Am oroare de morți chiar și acum, după ani buni de Salvare și după eliberarea a nu știu câtor certificate de deces (înainte de care sunt obligată să-i „consult”), așa că n-aș lucra acolo. Asta, pentru că acum funcționez la un cabinet relativ liniștit. Dar, pe de altă parte, dacă aș fi după ani buni de ture de noapte, cu răspunderea imensă pe care o presupune o secție de nou-născuți, poate că și pentru mine ar fi o eliberare să mă mut într-o astfel de secție, așa că de ce nu? Baftă la noul loc de muncă!

    • Cred ca nu-i nici o bafta fiindca nu va fi nici un nou loc de munca. Dar ma amagesc si eu cu „ce-ar fi daca…” sa-mi mai ridic moralul. Poate n-ar fi rau sa iau in calcul si varianta gasirii unui job la un medic de familie. Targu Mures imi place, cu munca de teren sunt obisnuita, daca accepti o naveta de vreo 250 de kilometrii as putea sa-mi depun CV-ul?:))

    • Nici eu n-as putea sa migalesc la rasucit cu migala hartie, cum faci tu. Orice mi-as propune sa fac tot o varza mi-ar iesi.🙂 Dar daca ar fi sa dau timpul inapoi nici eu n-as mai face meseria asta.

  7. Inteleg ca : „N-o sa fie un serviciu de anatomie patologica precum in filme sau in documentarele cu Doctor G. de pe Disovery, dar o sa fie un loc decent pentru depozitarea temporara a decedatilor.”

    Nepricepindu-ma la subtilitatile organizarii unui spital !…. Ma intreb de ce trebuie platit un salariu , plus sporuri , de medic , pentru supravegherea unui „loc decent pentru depozitarea temporara a decedatilor.” . Un infirmier nu este suficient ?
    Ca sa nu ma mai intreb de ce trebuie depus efort de pregatire (ca medic) a unui om care sa supravegheze „loc decent pentru depozitarea temporara a decedatilor” …

    Venind la problema personala a dvs . … parca este mult mai demna de un medic activitatea de „primire a berzelor” … decit activitatea de supraveghere a unui „loc decent pentru depozitarea temporara a decedatilor” …

    • Mai intai bun venit in vizita, DDT!
      Fiind nou pe aici probabil ai presupus ca sunt medic dar nu, sunt doar o biata asistenta de neonatologie care incepe sa resimta cei 30 de ani de vigilenta si isi face iluzii ca ar mai apuca pensia daca programul de lucru n-ar mai fi asa solicitant. Nu ca dau in branci de munca dar cele 7-8 ture de noapte dintr-o luna incep sa-si spuna cuvantul.
      Spitalul unde lucrez eu e unul mic, nu are un serviciu de anatomie patologica propriu-zis deci nu de medic e nevoie, poate nici macar de asistenta. Iar activitatea mea chiar e una demna, e totusi mare lucru sa te bucuri de bucuria unor oameni care devin parinti si sa incerci sa remediezi situatia atunci cand nu e totul ca la carte. Ca se nasc tot mai putini copii, ca bucuria parintilor e parca din ce in ce mai mica, asta e alta poveste…
      Dar si la o morga cred ca e mare lucru, cand esti intr-un asa necaz, sa dai de oameni de omenie, nu de niste roboti dezumanizati cum se intampla de cele mai multe ori.
      Multumesc pentru opinie si pentru sinceritate.

  8. Pingback: Si totusi ,voi schimba de drum! | O zeama de cuvinte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s