Farame de suflet

Standard

Ma pregateam sa-mi continui povestile pragheze, ma uitam pe fotografii sa-mi improspatez amintirile. Dar , intre timp, mi-a atras atentia un articol al Vienelei in care se intreba -si ne intreba!- care este articolul de suflet pe care l-am scris. Grea intrebare, nu m-am gandit niciodata la asta. Pun suflet in tot ce scriu, chiar si in injuraturile cu naduf cand ceva ma supara sau ma indigneaza, chiar si in rimele schioape insailate in miez de noapte intre doua aterizari de berze.

Cand scrii, cuvintele nu-s doar simple cuvinte, sunt ferestre spre suflet, zambete sau lacrimi. Cand scrii, nu doar insiri litere; brodezi vise, depeni amintiri, legi punti intre oameni. Daca nu scrii cu inima ti-s degetele betege si cuvintele seci. Cand citesti, nu doar silabisesti un text, ci ridici ceata dupa un gand, vezi un curcubeu sau asculti cum se tanguie un fir de iarba calcat in picioare. Cand scrii cu sufletul si citesti cu sufleul lumea devine mai buna, mai curata si mai increzatoare in viitor. Alfel… sunt doar litere.

M-am uitat putin la textele vechi, mi-am cautat sufletul in ele. E ca un caleidoscop, farame lucitoare ce-si schimba forma si culoarea dupa cum le mangaie lumina; acum imi par foarte importante, vitale chiar, acum mi se par banale si de nebagat in seama. Banala sau glorioasa, e viata mea si nu mi-e rusine de ce am trait. Daca as fi meritat mai mult, daca am fost pedepsita prea putin sau daca am trecut prea superficiala prin viata, voi vedea in ziua in care voi trage linie si voi aduna. Sau vor aduna altii umplandu-mi rabojul…

Unde e o farama din sufletul meu? images

Aici!

Si aici!

Si aici!

Si aici!…

Si in fiecare cuvant pe care il astern in fata voastra. Sufletul vostru unde e?

Anunțuri

33 de răspunsuri »

    • Imi cer scuze ca n-am precizat sursa, e doar o imagine gasita pe net, nu stiam ce reprezinta, doar ca am gasit-o foarte familiara, parca semana putin cu mine. Nu e ciudat ca sufletul nostru e in acelasi timp si in noi si in cei dragi noua?

      • Ai antecedente de ghicitoare în familie? Nu de alta, da’ să ştiu cam care ar fi procentul de probabilitate. Matematica mîne-sa azi şi mîine! 😀

      • Sunt cea mai buna ghicitoare din familia mea, sunt celebra fiica a mamei mele! Pot sa-ti prezic, de exemplu, ca maine seara o sa ploua, ca Craciunul va fi intr-o zi de 25 decembrie, ca Basescu nu va mai fi presedinte, ca la batranete o sa fii cam orb si surd si ca, probabil, intr-o zi o sa si mori; daca nu intr-o zi, atunci intr-o noapte. Sa mor eu daca n-o sa mori si tu odata! :))
        Hai ca ti-am ridicat moralul! Si ti-am ghicit si gratis. Ca daca plateai ziceam si partea cu o sa castigi la loto si o s-o iei pe fiica imparatului de sotie si jumate din imparatie…

      • Şi tu ca şi softurile crippleware: dai banu’ – îţi deblochez opţiunile importante; altfel primeşti pe gratis tot ceea ce n-ai nevoie. 😀

        Da’ las’ că pe fata împăratului s-o ţie cine-o vrea s-o ţie, că io n-aş ţine-o nici de moţu’ curcanului. 😆 De Loto mă cam oftic, că nici în dragoste n-am avut noroc, futu-i! 😛 😆

  1. de cate ori nimeresc la tine la cate o scriere din asta poetica ma uit de vreo trei ori sa fiu sigura ca n-am intrat in alta casa . asa am patit si acum :). dar frumos le mai spui tu: daca nu scrii cu sufletul degeaba mai scrii. iar tu chiar scrii cu sufletul si din suflet. si se simte asta.

    • Lumea s-a obisnuit sa treaca pe la mine si sa-si ia un zambet iar eu nu vreau sa dezamagesc, de lacrimi si oftaturi n-are nimeni nevoie. Doar ca uneori cuta mea sobra dintre sprancene e mai puternica decat surasul din coltul gurii. Nu stiu daca spun frumos ce spun, stiu sigur ca spun sincer. Si-ti multumesc de apreciere.

      • Bine te-am găsit. Sigur voi reveni pentru că îmi place! Te aștept și eu pe la mine prin orgadă … am emoție… sper să-ți placă. 😉 Cât despre comentariu , îți vine să crezi sau nu, citindu-te aceasta a fost imaginea care mi-a venit în minte, un fel de abundență de prospețime și savoare!

    • Nici eu nu ma pricep la topuri, astea sunt dovada unui spirit organizat si calculat, ceea ce nu-i cazul meu. 🙂 Doar ca astea mi-au iesit in cale la o prima rasfoire si mi-au starnit niste amintiri puternice, ceea ce inseamna ca ceva din sufletul meu a ramas acolo.

      • ură? răzbunare? resemnare?
        prefer doar iubire. pentru restul am tasta delete…. îs destule negre pe pământ ca să mai zugrăvesc şi eu smolit.

  2. Sufletele noastre, dacă nu greşesc, se regăsesc în fiecare clipire a pleoapei, în fiecare zâmbet, în fiecare lacrimă, în fiecare şoaptă, mai ales în cea nespusă…
    Mă scuzaţi.

  3. Slabă activitate pe blog după atâtea zile de C.O. și atâtea cotlete de lebede mâncate la Viena. De luat aminte: nu lăsați soața prin Europa. Nu vine cu valută, ba, dimpotrivă, vrea concediu de odihnă după excursie.

    P.S. Asta a fost pentru că nu ai luat și finul în excursie.

    • Protestez vehement!
      Mai intai ca n-am vazut lebede la Viena si sper ca snitelul vienez mancat acolo sa fi fost de alta pasare, mai domestica.
      M-am intors cu valuta, ba chiar am fost certata ca n-am cheltuit mai mult si mi s-a propus sa reinvestesc intr-o viitoare excursie ce am economisit acum.
      Si nu vreau concediu de odihna, vreau pensionare si o pensie suficient de consistenta cat sa ma plimb si eu prin lume, ca toti pensionarii care se respecta.
      PS. Daca luam si nasul mai comentai? 🙂

  4. Pingback: Un Blogger pe Zi : Adelina Iliescu - eBloguri.ro

  5. Pingback: Ce culoare are sufletul meu? | BLOG D'AGATHA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s