Viitor de aur oare cine are?

Standard

Tare n-as vrea sa  fac pe lupul moralist si nici sa incep cu povesti gen „pe vremea mea, maica…” Dar , fara sa vreau si cu toata ingaduinta de care sunt in stare, trebuie sa constat cat de mult scade pregatirea profesionala a generatiilor mai tinere si cat de superficial privesc viata si viitorul.

doctor-with-stethoscope-smiley-emoticonS-a intamplat sa fac parte din comisia de examen pentru ocuparea unor posturi de asistente medicale pentru camera de garda. Asa cum era de asteptat, s-au inscris foarte multi candidati, dorinta de a avea un loc de munca stabil e mare si locurile se gasesc din ce in ce mai rar. Mai exact au fost 19 candidati pentru 3 posturi.

Initial m-am bucurat de asa concurenta, am zis ca e o sansa de a gasi niste oameni bine pregatiti. Dar dezamagirile au fost crunte. Prima dezamagire a fost chiar in timpul examenului scris. Nu pot sa pricep cum poti sa stai jumatate de ora cu ochii in tavan puzzled-smiley-emoticonasteptand sa-ti vina inspiratia. Nici cum poti scrie aproape indescifrabil, sterge si mazgali mai rau decat la clasa pregatitoare. Asa cum m-a socat cum multi si-au trecut numele in susul fiecarei pagini desi coltul cu semnatura initiala fusese lipit si sigilat; e clar cate examene au dat la viata lor…

La corectare a fost jale. Subiectele au fost lejere, biografia destul de restransa si au avut norocul sa traga la sorti chiar subiecte despre afectiuni des intalnite, in special definitia bolii si simptomatologie, deci ceea ce ar trebui sa stie orice asistent medical cand incepe bolnavul sa-si povesteasca of-ul. Nici macar n-au nimerit ceva de legislatie sau chestii pe care nu le-ar fi intalnit in viata lor decat daca ar mai fi lucrat intr-un spital. Mi-e rusine sa spun cate note de zero si zero virgula ceva s-au luat. Nici cate de doi si trei… Cert e ca peste sapte, nota care sa permita intrarea la interviu si proba orala  n-au luat decat doctor-smiley-emoticon-1sase candidati. Cei de la oral au fost relativ bine pregatiti, se vedea ca au parcurs biografia cu simt de raspundere, chiar daca raspundeau aproape cuvant cu cuvant ca in carte de am invatat si eu raspunsurile pana la final. Personal, mie mi-ar fi placut o proba practica, nu ceva complicat, doar sa intre intr-un salon si sa completeze o foaie de internare, sa vad cum comunica cu bolnavul si daca stie cam ce trebuie sa intrebe. Dar nu decid eu cum se organizeaza concursul, eu sunt doar observator din partea sindicatului.

N-are rost s-o lungesc, am ramas cu un gust tare amar dupa examenul asta. Ce fel de scoala au facut tinerii astia? Vorba vine „tineri”, fiindca erau si doamne apropiate de varsta mea. Dupa ce ai facut 20 de ani o alta meserie brusc ti-ai descoperit vocatia ingrijirii pacientilor si ai ales o scoala posticeala sanitara, de preferinta privata? Ciudat, zau… Admir oamenii care vor sa-si depaseasca conditia, care cred ca pot mai mult si se straduiesc sa isi faca o viata mai buna si sa-si continue studiile indiferent de varsta. Cred ca poti invata pana la adanci batraneti daca iti place ceea ce inveti si daca esti serios, nu faci doar figuratie si cotizezi sa-ti iei o diploma. Dar sa faci 3 ani de scoala sanitara si sa nu stii nici pondering-and-thinking-smiley-emoticonelementara terminologie medicala si sa localizezi o colica biliara in partea stanga deja e prea mult! Si ce naiba cauti la un examen in urma caruia vrei sa ti se incredinteze o munca de asa raspundere si sa raspunzi gen „acest subiect nu l-am studiat”? Pe bolnavii suferinzi de „acest subiect” ii transferi la alt spital fiindca tie ti-a fost lene sa studiezi?

crazy Nu le reprosez acestor tineri lipsa de experienta, nu le poti cere sa stie din carti ceea ce vor invata exersand ani intregi; am fost si eu ca ei, am trecut superficial prin scoala, porcaria aia de liceu sanitar care te obliga sa faci multa cultura generala si multe specialitati si sa termini fara sa stii mai nimic; am plans si eu in prima mea zi de munca fiindca abia atunci am descoperit cat sunt de nepregatita. Dar am invata, mi-a fost rusine de colegele mele, de medicii care mi-au acordat atata credit si au avut rabdare sa ma invete, m-am simtit foarte resonsabila pentru fiecare gest medical si fiecare pacient si dupa cateva luni puteam sa lucrez singura pe sectie, desi eram stagiara. N-am fost eu mai cu mot dar nici aeriana ca generatiile astea n-am fost.Si nu mi-am permis niciodata sa ma fac de rusine la un examen, de orice fel asa cum nu m-am dus niciodata cu „darul’ sa obtin un post pe care sa nu-l merit. Eu arat ce stiu, ma straduiesc sa stiu tot, daca ma vreti, bine, daca nu, sigur o sa ma vrea altcineva!

La sfarsit cineva a exclamat cu groaza ” Doamne, pe mana astora vom ajunge si noi intr-o zi?” Eu sper ca nu, ca tinerii nu vor mai trece prin scoli ca gasca prin apa, ca vor constientiza ce rol important au, ce se asteapta de la ei, ca nu e de ajuns sa vrei ceva, un loc de munca de exemplu, ca trebuie sa te pregatesti pentru acel ceva. Toti vrem sa mancam o paine mai alba dar sa nu ne batem joc de cel ce ne-o plateste.Iar painea noastra, a celor din sanatate, chiar daca nu-i ea prea alba, e platita cu suferinta unora care poate nici paine neagra nu-si permit. Si nu te faci asistent medical doar fiindca vrei si speri ca o sa mananci nurse-smiley-emoticoncozonac luand firmiturile din mana celui mai flamand ca tine. De, maica, asa era pe vremea mea…

 

De ce naiba am pus emoticoanele astea? Ca sa nu va para si voua la fel de tragic cum mi s-a parut mie!E un pic de zahar ca sa nu simtiti otrava. Dar probabil ca o veti simti intr-o zi pe propria piele…

Anunțuri

43 de răspunsuri »

  1. Da, pe mana lor vor ajunge toti care nu isi permit sa mearga in afara. Pentru ca medicii buni pleaca si pleaca si asistentele…apana la urma…cum sa traiesti din aproape nimic?

    • E greu sa alegi intre 1500 lei si 1500 de euro salariu, nu-i condamn pe cei care pleaca, mai ales ca sunt tineri si vor sa-si faca un rost in viata. Dar , daca tot ai ramas, nu poti sa-ti bati joc de meserie si nici de cei care ajung sa aiba nevoie de ajutor. Eu dau credit oricarui incepator, nimeni nu s-a nascut invatat si priceput, dar nu suport indolenta si superficialitatea.

  2. Adelina, eu sper că nu voi ajunge să simt pe propria-mi piele cum e să ajungi pe mâna unor astfel de asistenţi.
    Nu e vina lor, e vina sistemului pe învăţământ care pune accent totdeauna pe cu totul altceva decât pe experienţa transmisă studenţilor. Nimeni nu se uită la înscriere dacă respectivul candidat e bun pentru meseria asta sau nu, e destul de tare sau are suficientă empatie şi discernământ să-şi dea seama că viaţa unor oameni va depinde de cât de bine e pregătit el sau de cât de interesat e să ajute. Se uită doar la taxa pe care candidaţii o plătesc cu regularitate şi la ploconul cu care se duce să treacă examenul. Dacă eşti motivat poţi învăţa orice şi aici nu vorbesc de motivaţie materială. Când pleci de la asta vei rămâne tot timpul o nulitate din punct de vedere profesional, indiferent ce profesie ai alege.
    Dumnezeu să ne ajute, aşa sunt generaţiile ieşite de pe băncile şcolilor în toate domeniile. Pentru că învăţământul e aşa cum e şi profesorii pun accent numai pe ce nu trebuie, nu pe psihicul studentului. Unii se cred prea deştepţi ca să-şi bată capu să-i facă pe proştii din bănci să înţeleagă, că oricum ăia nu vor ajunge niciodată la nivelul profesorului, alţii prea interesaţi material ca să se mai preocupe de altceva. Şi scoatem idioţi titraţi pe bandă rulantă.

    • Si uite asa ajungem la cauza tuturor relelor: sistemul educational! Scolile private sunt bune, sunt necesare dar cred ca au ajuns doar fabrici de diplome, interesul pentru colectarea taxelor e mult mai mare decat pentru calitatea elevilor si studentilor; si daca tot le-au luat banii se simt apoi obligati sa le dea si diploma chiar daca pregatirea lor e sub mediocra. In scoala nu invata mai nimic si cand ajung in spitale sa faca practica sunt trimisi sa plimbe hartii sau sa faca munca administrativa, nimeni nu se ocupa de elevi sa invete. Si nici ei nu dau in branci de dorinta de a invata…Imi povestea o eleva de postliceala sanitara de stat care s-a dus in practica si asistenta de pe sectie i-a spus de la obraz „pai asa vii tu sa te invat? adu macar o cafea, ceva…” Revoltator!

      • Îţi dai seama că şi cei deja intraţi în sistem ţin şi cu dinţii de posturile pe care le-au prins. Îmi pare rău că se întâmplă aşa, din cauza asta aveţi toţi de suferit şi parcă te apucă revolta când vezi puşi la acelaşi zid şi oameni fără de care poate chiar că ţi-ai fi dat sufletul înainte de vreme. Pretutindeni e la fel, iar în sistemul de învăţământ e jale mare peste tot nu doar în şcolile private.

  3. La „porcaria” aia de liceu sanitar, in 1988 cand am intrat eu, erau 5 pe loc.Se intra al naibii de greu, numai copiii foarte buni reuseau.La prima teza la Ip am luat 9 , cu subiecte extrem de grele,corectate la notiune, facusem de 9,48 dar profa rotunjea in sus, evident, numai de la 50 de sutimi si peste…
    Dupa 89, primul lucru desfiintat in invatamant au fost liceele sanitare, si inventate postliceale, in concluzie au intrat acolo toti fraierii care in veci n-ar fi reusit sa intre la sanitar.
    Iar astazi scolile postliceale sanitare sunt pe bani in proportie de 99%, se intra si fara bac, fara niciun fel de examen,nu se invata absolut nimic, programa e jenanta, cei mai multi „elevi” sunt sub orice critica.Ies individe care nu stiu ca trebuie sa se spele pe maini inainte ori dupa fiecare manevra, ce vrei tu acolo, definitii si simptome, sunt chestii pt care le-ar trebui cateva creiere.
    Nu e vina lor ca vor o paine mai alba, mai tupeu ca romanul nu cred sa aiba cineva, e vina celor care permit asa ceva.

    • Cand spun „porcarie’ ma refer la programa proasta a liceului, nu la liceu in sine. Si eu am intrat la o concurenta de 7 pe un loc, toti eram elevi eminenti dar ne-am prostit pe parcurs; stii cum era sa faci 6-7 ore de materii de cultura generala si apoi sa ai si 4-5 ore de specialitati. Am facut liceu sanitar, am fost olimpica nationala la limba romana si in 4 ani de liceu am facut… 4 injectii! Nu cred ca asta trebuia sa se intample.Am sperat ca in postliceala se va pune accentul pe meserie, pe cunostine medicale, pe abilitati… Dar au ajuns sa zica ca poti face postliceala si fara sa ai diploma de BAC. S-au dus iluziile mele. Tinerii astia pierd timp si bani 3 ani si noi ne pierdem viitorul.

  4. Să nu crezi că-n învățământul superior medical lucrurile stau cu mult mai bine.
    Am un prieten profesor universitar. În fiecare sesiune se ia cu mâinie de cap când citește perlele studenților. La un moment dat, i-a spus unuia că ar trebui să-și reia cursurile de la un nivel inferior.
    -Cam cât de inferior? a întrebat tălâmbul.
    -Cam de la grădiniță, i-a răspuns domnul profesor
    Și nu, nu e glumă asta..

    • Unde sunt vremurile cand intrai la medicina abia la a patra, a cincea incercare si numai daca erai foarte bun! Stagiarii de altadata erau dornici sa invete, sa se afirme, se ofereau voluntari la orice; cei de acum sunt doar lingusitori, duc mapa sefului si-i canta osanale, rar apuca sa puna stetoscopul pe un pacient. Si cand il pun, il pun invers…Mai „norocosi” sunt cei care mostenesc cabinete afaceri de familie, ei au facut medicina doar ca sa continue traditia si sa perpetueze blazonul.

      • Cei din urmă-s cei mai răi. Intrați în oraș fără niciun concurs (pentru care ar trebui măcar să mai citească câte ceva), fac din meseria lor strict o afacere. Își angajează o asistentă bună, care le face aproape toată treaba iar ei dacă consultă 2-3 pacienți pe zi. Și pe ăia, cu nervi, că au fost deranjat din cine știe ce preocupări „interesante” gen Solitaire, Facebook…

  5. Viaţa unei fiinţe umane nu a avut valoare niciodată în ochii factorilor decizionali de la „etajele superioare”. Nu se ţine cont nicăieri de factorul emoţional – totul se judecă la rece, factual, exact ca la tribunal. Ca atare există numai interes material, sub diverse forme, însă apropierea empatică nu e luată niciodată în considerare. Pacienţii nu sînt fiinţe umane ci doar numere pe o foaie, tratate mecanic – o simplă contabilitate.

    De acolo, de sus, evident se va scurge această distanţă, această răceală dintre lucrătorul sanitar şi pacient, către cei ce iau contact direct cu pacienţii. Pe de o parte e de înţeles că nu te poţi încărca cu suferinţa fiecărui pacient în parte, dar pe de alta nici nu-l poţi trata ca pe un aparat de radio căruia îi schimbi un condensator şi „gata reparaţia – acu’ marcă banu’, frate”.

    Educaţia e la pămînt în toate domeniile, nu numai în cel sanitar şi asta fiindcă de la nivel înalt nu se doreşte o Românie educată, cultă, inteligentă şi pe deplin conştientă de realitatea internă şi internaţională. Pentru a manipula o masă mare de oameni, trebuie în primul rînd să-i ţii înfometaţi, în întuneric şi în teroare. Şi mai ales să ai grijă să nu se înmulţească prea mult. De aceea nu contează cîte copîrşee s-au mai comandat astăzi în România, cîte „greşeli” (malpraxis) au dus la necesitatea acelor comenzi, cît de „bine” pregătiţi sînt cei ce vor avea vieţile noastre în mîini sau cît de curat – sub toate aspectele posibile – e traiul nostru de zi cu zi, cei „de jos”. Noi efectiv nu avem nici o importanţă, alta decît forţă de muncă ietfină şi absolut dispensabilă, oricînd, la orice oră.

    • Asta e marele meu of: ca ne uitam numai la statistici si transformam oamenii in simple cifre ce pot fi scazute si adunate dupa bunul plac. S-a crezut ca daca se mai taie din paturi vor fi mai putini bolnavi? Nu, sunt tot atatia, doar ca unii mai mor pe acasa. La fel si cu listele de medicamente compensate si cu numarul de cadre medicale date la export. Li s-a zis ca-i drumul liber, pot sa plece, dar nu s-a calculat cine mai ramane si in ce conditii. Sistemul sanitar de stat a fost decimat cu buna stiinta pentru inflorirea celui privat. Cine nu-si permite la privat sa bea ceai de paducel! parca asa ne recomanda un consilier prezidential. Iar tinerii astia care ies „afoni” din scoli sunt destul de buni sa faca in afara munca pe care n-o face nimeni, adica sa schimbe niste pampersi la batrani si sa intoarca muribunzii de pe o parte pe alta.

      • Aşa este. Şi totul după cum spuneam: la nivel înalt nimeni nu dă doi bani pe viaţa niciunuia dintre noi. Contăm doar proporţional cu sumele vărsate în taxe şi impozite, cam între 0-1% din valoarea unei vieţi omeneşti. Evident, cei de jos de tot, săracii, nedreptăţiţii sorţii, vor fi întotdeauna înghesuiţi în zona 0%.

        E adevărat că pe ici-pe colo se mai văd urme de omenie, după cum spunea cineva. Şi asta e cu atît mai trist fiindcă asemenea afirmaţie ar trebui să lovescă precum leuca: observăm excepţia pozitivă tocmai fiindcă e o excepţie, nu o regulă!!! Într-o societate umană (am zis ‘umană’, nu ‘omenească’!) nimeni n-ar trebui să arate cu degetul mirat spre cineva care face un bine – indiferent dacă e plătit pentru asta ori o face total dezinteresat; toate degetele ar trebui îndreptate ameninţător spre cei ce fac rău şi care ar trebui să fie o excepţie infinitezimală.

        Am alunecat iar în utopie, se pare… 😦

  6. Of, viitoarea mea nora este farmacista, si a predat o jumatate de an la Scoala Postliceala din Ploiesti, pentru asistenti farmacie, la clasa care termina anul 3. A fost ingrozita de nivelul elevilor, si binenteles si primele note date au fost pe masura. Dar a fost chemata de directoare si rugata sa nu le mai dea note sub 6, cu urmatoarea remarca ” nu ai ce sa le faci, asta este nivelul” .” Cum acesta este nivelul? pai si atunci cum vor sa fie asistenti de farmacie?” a intrebat si nora mea…
    Binenteles ca nici macar o lucrare de licenta nu era cum trebuie, majoritatea copiate direct din Formula AS cuvant cu cuvant, de a trebuit sa le respinga si sa lucreze cu fiecare in parte.
    Banuiesc ca asa se intampla si la Scoala Postliceala de asistenti medicali. Dar nu trebie sa generalizam, sunt sigura ca mai sunt si elevi care se pregatesc.

    • Sigur ca sunt si elevi constiinciosi, unii chiar cu vocatie! De exemplu, la mine la spital sunt destule infirmiere care si-au dorit sa promoveze si au terminat postliceala sanitara si se vede ca aveau habar ce inseamna omul bolnav si munca intr-o sectie de spital. Drept e ca eu nu le-as recomanda sa se intoarca sa lucreze in sectiile unde au fost infirmiere, nu vor fi bine privite, oamenii sunt refractari si pun etichete, dar cele care si-au gasit posturi in alte spitale s-au descurcat admirabil.
      Speram ca la asistentii de farmacie situatia sa fie mai roz, dar ajung sa cred ca e la fel peste tot.Incep sa ma gandesc daca nu-i mai bine sa beau un ceai decat sa ma duc sa cer ceva de la farmacie…

  7. Stiu ei ce stiu, politicienii nostri cand pleaca prin alte zari sa se trateze . Eu as fi un pacient dificil, si cred ca de-asta tine Doamne-Doamne cu mine si nu-mi da decat cate-o raceala . 😆

    • Mai stii, acum cativa ani, cand se desfiintasera punctele de prim ajutor de pe plaje? A fost de ajuns s-o loveasca in cap o umbrele luata de vant pe o secretara de stat din ministerul sanatatii si in trei zile s-au redeschis toate! Astia, pana n-o patesc pe pielea lor nu le pasa.

  8. Ei, sigur că la absolvirea oricărei şcoli, chiar beneficiind de o pregătire teoretică beton, la luarea contactului cu practica te sperii, realizezi că nu ştii nimic şi că trebuie să pui osu’ la treabă. Pregătirea teoretică te ajută însă să ştii unde şi ce trebuie să cauţi. Acu’, dacă erau 19 catindaţi pe 3 locuri, uite că s-au găsit totuşi 6, care zici că erau peste nota 7! Ei, din ăştia se aleg 3, care după puţin timp vor pleca din locurile alea de la „Camera de gardă”, posturi prea puţin dorite de către cei ce ştiui cu ce se mănâncă.
    Cum în ultimii 4 ani am cam servit internări de câte 10 zile pe an, am început să cunosc viaţa unei secţii dintr-un spital, oamenii, am văzut şi bune şi rele, dar ce pot să spun este că lucrurile nu stau aşa tragic cum le prezinţi şi cum şi le închipuie alţii. Am fost martor la scene de omenie şi de dăruire cum puţini îşi închipuie că pot exista. Personal l-aş mânia pe Dumnezeu dacă m-aş plânge de tratament rău. Şi asta în condiţiile în care funcţionează un spital de stat, cu dotarea la limită şi cu veniturile limitate, aşa cum sunt ele. Aşa că…. 🙄

    • Pai asta sustineam si eu: nu poti sa astepti sa iasa absolventul expert din scoala, una e cititul din carti si alta sa faca mana ta treaba pana te obisnuiesti! Dar daca nu te-ai singhisit sa deschizi o carte ce naiba sa invete mana ta sa faca? De-asta mi-e ciuda, ca nu le pasa, nu ca nu stiu! Am toata bunavointa din lume fata de incepatori, n-am uitat cum mi-a fost mie la inceput si ce sprijin (sau bobarnace) am primit, vreau doar sa fie constiinciosi si responsabili. Si chiar nu generalizam, sigur sunt si niste oameni minunati in sistem, ca doar nu s-or fi adunat toate Cotoroantele prin spitale. Si nici nu cred ca la privat e raiul pe pamant, faptul ca ti se zambeste mai mult nu-ti garanteaza ca esti tratat mai corect.

  9. PS – Urmarea era: Aşa că… nu-i nevoie să mergem „în afară” ca să ne tratăm, n-au plecat medicii, chiar cei mai buni şi nici cadrele medicale medii! Vă puteţi trata şi-n România. Sigur, cui „îi miroase…”, n-are decât să se ducă… ! 😉

    • Garantat va puteti trata in Romania!! Si stiu cativa medici exceptionali care au refuzat sa plece desi au fost momiti cu sume fabuloase. Nici eu n-as pleca, zau. Nici macar in privat nu m-as duce, prefer sa stau printre amaratele mele care inca n-au descoperit sapunul (dar cunosc bine tigarile!) decat sa ma invart pe langa cucoane simandicoase si parfumate care sa se uite cu superioritate la mine fiindca „m-au platit”…

      • Adelina, oamenii bolnavi sunt toti egali in fata lucratorului sanitar, chiar daca unii au pretentii nerealiste, sau daca au aceste pretentii din cauza statutului lor social sau, mai adesea, din alte cauze. Am citit chiar despre un studiu mai vechi care arata ca VIP-ii chiar au uneori sansa de tratament mai slab calitativ in medie, chiar si in conditii de lux, numai si numai datorita factorului de intimidare pe care o pot crea in inima lucratorului sanitar chiar adecvat si etic pregatit. Indraznesc sa zic asta astfel incat sa nu iti fie niciodata teama sa observi si sa descrii cu acelasi nivel de atentie si competenta superlativa de care am remarcat ca ai dat dovada in articolul dedicat rahatului atunci cand poate vei fi chemata vreodata in viitor, chiar si din intamplare, sa fii de temporara utilitate profesionala unui posibil pacient VIP, fie in legatura cu rahatul lui fie cu alte productii, dureri, deficiente, sau pierderi.
        vizita profesionala la vreun pacient deosebit de VIP

  10. Cred ca tine si de sistemul de invatamant care s-a schimbat foarte mult si de cei 7 ani de acasa, pana la urma noi pregatim aceste noi generatii si o sa ii avem asa cum i-am pregatit, deci cred ca noi avem partea cea mai mare din vina. Nu le dam suficient credit, poate nu stim sa ii motivam suficient sau nu ridicam stacheta suficient si cel mai important nu avem incredere in ei.

    • Mai intai, bun venit in vizita! Onorata!
      Daca sistemul educational ar fi eficient si corect toata viata noastra s-ar schimba in bine! Tinerii si-ar sti valoarea, nu s-ar mai vinde pe nimic sau nu s-ar mai uita dupa „atentii”, ar functiona puterea exemplului si ar avea demnitate si respnsabilitate. Tocmai am vazut ultima gaselnita a guvernantilor: inca o sesiune de BAC, in iarna, cu meditatii gratuite, doar-doar o sa raportam cu mandrie ca avem mai multi tiner cu studii. Dar ce fac elevii astia in atatia ani de scoala nu intereseaza pe nimeni, daca le dam o diploma e suficient. Da, tara ne vrea „prosti dar multi” si buni votanti, atat!

  11. Aflat in fata acestei situatii de criza, am inceput sa intru in panica si pe moment nu imi vine in cap decat sa sugerez ca Adelina Iliescu sa organizeze pe Internet o activitate de crowdfunding pt a bune bazele Noii Scoli Sanitare in lb Romana la al carui charter si buna functionare sa participam cati mai multi bloggeri, fiecare dupa talent si posibilitati. De exemplu, eu as putea sa alcatuiesc programa de studii plus sa propun o uniforma scolara care sa denote tinuta riguroasa asteptata de la viitorii elevi, alti bloggeri cu talent grafic vor alcatui manualele, (insa rog sa mi se ceara aprobarea pt manualul de Istorie a Lucratorilor Sanitari, pt ca nu doresc sa observ un manual numai cu poze de lucratoare sanitare, ci trebuie prezentati lucratori de diverse sexe, orientari, ba chiar si specii, daca ne gandim la lucratorii sanitari salvatori de oameni in situatii de urgenta, ca de ex sirenele sau cainii St Bernard), alti bloggeri cu inclinatie dtamatica se pot oferi pe post de manechin sau pacient model pe care se poate face practica de catre elevi si eleve, (de ex strans in brate pt manevra Heimlich, respiratia gura la gura, pacientul cu pseudo-epilepsie, bolnavul inchipuit, etc).

    • Adelina, desigur va avea post de Director de Studii si va alcatui probele de examen de admitere, plus cele eliminatorii fff riguroase scrise si orale de treapta la fiecare sfarsit de capitol, astfel incat cine nu reuseste sa treaca de ex de plamani, nu are voie sa inceapa cu ficatul, sau cine nu trece de inima, nu are voie sa inceapa creierul si/sau aparatul reproducator,
      plus probele pt examenul de licenta ! Trebuie sa alegem si un comitet de disciplina pt note la purtare !

    • Nici nu-i rea ideea ta, chiar daca m-a facut sa zambesc! 🙂 Poate ca o scoala on-line n-ar strica; dar una de morala si conduita civica, nu neaparat de studii sanitare. Nu, n-as fi buna de profesor, as fi prea exigenta. N-as pretinde sa stie elevul toata materia dar i-as pretinde sa inteleaga si sa gandeasca cu mintea lui, nu sa memoreze. Si l-as pune mult la treaba! Asa ca cine ar vrea sa-mi fie mie elev? Oricat de frumoase uniforme i-as oferi. 🙂

  12. pe vremea ta (ca la vremea mea erau doar 2-3 pe loc, haha) erau locuri putine si concurenta mare, asa intrau copii buni, sau care si-au dorit mult si muncit mult sa intre. Alternativa pt acei copii era munca la sapa, sau in fabrici, asa ca invatau. Fiind locuri putine, ieseau putine absolvente, iti aduci aminte si tu ca erau f. putine asistente in spital.

    Ce s-a intamplat azi? s-au duplat-triplat numarul de locuri in toate institutiile de invatamant, in conditiile in care natalitatea in ultimii 25 ani a scazut cu aprox 40% ( 320 mii copii nascuti in 1989, 195 mii copii nascuti in 2013). Un calcul matematic arata ca a scazut concurenta dramatic. Bonus numarul mare de facultatile/colegiile particulare, care ar face orice pt bani. Inclusiv sa dea note false si absente tolerate. Care e consecinta? nu mai e motivatie de invatat, nu mai e constrangerea de a nu avea de ales. Raman insa buni doar cei care pun suflet, care o fac din vocatie, constiinciosi. Lucru care il doresc, de altfel.

    Daca te consoleaza, priveste asa: din cei 19 concurenti veniti, 13 au facut scoala de dragul de a face ceva. Cu ceilalti 6 poti discuta. Chiar daca ti s-a parut ca recita, ma gandesc ca unii sunt ca mine, stresati si examenele orale ma pun in posturi nefiresti.

    Doar ca e trist, cand citesc presa britanica de medic absolvent in Bucuresti ce nu stie sa ia pulsul.

    • Inainte expresia „ai carte, ai parte” era motivanta. Azi cartea e doar de fatada, unii colectioneaza diplome, absolv 2-3 facultati (eventual simultan) si nu se pricep la nimic. Dar se cheama ca suntem „intelectuali”, nu? Numarul analfabetilor vad ca nu mai intereseaza pe nimeni. Si de ce ai vrea sa te faci profesoara daca pitipoanca sau :asistenta” la Capatos e mult mai rentabil?

      • se numeste alfabetism functional. Adica omul citeste, dar nu intelege si nu stie sa aplice/faca un rezumat din ce a citit.

    • Uite aici, vezi tu, ca e o mica diferenta.Medicul „absolvent” era basarabeanca.
      Dragii nostri fratiori de peste Prut sufera in tarisoara asta de o discriminare pozitiva mai ceva decat tiganii.Au locuri fara examen, fara nimic, au cazare gratuita, au burse in euro date de statul roman, au locuri la rezidentiat speciale ,doar pt ei….Deci nu, doctorul basarabean absolvent in Bucuresti ori altundeva in Romania e o specie cu totul aparte…a nu se confunda, ca e pacat!

  13. Eu tot simt asta pe pielea mea de vre-o 15 ani incoace… si pot spune ca inainte de 1989 era cam de 200 de ori mai bine totul in sistemul sanitar, cel putin la spitalul Judetean Deva unde merg eu ! :(.. Nu este doar lipsa specialistilor, este si lipsa instrumentarului medical, am ramas neplacut surprins ca nici banalele stative pentru perfuzie nu mai exista si acum se agata perfuziile in cuierul de dupa usa unde mai demult erau halatele… cate un halat pentru fiecare pat din salon..acum mai exista doar cate un halat la fiecare salon :((

    • Ninule, din pacate Deva a decazut f. mult. Cam la nivelul copilariei mele, unde mamele tineau perfuziile si dormeau pe scaun/ jos, cu capul pe patul copilului.
      Eu imi aduc aminte copil in spital, ca alti copii erau inchisi si separati, aproape in custi (paturi etajate, sus cu plasa de sarma sa nu plece/cada). Si nu, nu era nimeni pe langa ei. Ii auzeam toata noaptea plangand – probabil nu era nicio asistenta acolo. Imaginea cu ei leganandu-se agatati de plasa de sarma m-a urmarit ani de zile. Arata la fel ca in filmele copiilor din spitalele neuro din tara, cele care au innebunit occidentala in anii 1990.

      • Da, ai mare dreptate !… Toate tarile si toate societatile tind spre progres…si progreseaza doar noi regresam din ce in ce mai mult :((

    • Asta cu dotarea spitalelor mai tine si de managementul local. Daca seful e „conservator” si nu-l intereseaza progresul si merge pe ideea „las-o, ma, ca merge-asa” nu se schimba nimic. Dar sunt si spitale unde imbunatatirile sunt evidente. Eu lucrez intr-un astfel de spital si beneficiez de aparatura la care nici nu indrazneam sa visez acum 2-3 ani. Deci se poate! Dar cu oamenii e mai greu sa-i schimbi. Iar de cateva zile avem stative noi pentru perfuzii! 🙂

  14. Ba eu le-as reprosa tot. Pentru ca medicina si invatamant- la orice nivel ai face – iti trebuie BAZA, piatra de temelie, placerea, putin avant. Altfel esti repede terminat de sistem, de frustrari si nu faci decat sa le reversi pe altii.

    • M-am gandit si eu sa propun ca cei care au luat note sub 4 sa nu mai fie primiti la un examen viitor, pierdem timpul de pomana, nu cred ca o sa-i paleasca constiinta data viitoare. Si pe urma se vaita peste tot ca n-au avut noroc, ca au fost foooarte grele subiectele, ca s-a intrat pe pile…ce nota au luat nu mai spun! Dar cica trebuie sa le dam si a doua sansa…

    • Pai daca tot nu avem de unde selecta niste candidati de soi macar sa selectam unii cinstiti si dornici sa invete, nu sa-i aducem pe pile ca trebuie sa le dam un loc caldut… Si atunci oamenii minunati din tara asta, aia de mai au bun simt si constiinta, unde sunt?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s