Un fel de avocat al diavolului

Standard

In viata nu e bine sa spui niciodata „niciodata”! O mai patesc eu odata pe piele mea, acum. M-as fi vazut pentru multe cauze nobile, ba chiar si pentru cauze inutile; as fi putut milita pro sau contra eutanasierii cainilor vagabonzi, pentru protejarea balenelor, pentru declararea delfinilor drept „fiinte non-umane”, pentru pace si prietenie intre popoare, chiar si pentru toleranta fata de minoritatile sexuale, dar pentru dreptul fumatorilor de a-si consuma viciul chiar nu ma vedeam militand! Si totusi…

Legea spune ca este interzis fumatul cu desavarsire pe tot arealul unei institutii, atat interior cat si exterior. Si cum spitalul este o institutie aceasta lege e in vigoare! Atat pentru personal cat si pentru pacienti!  Ca un nefumator inrait ce ma aflu (si ca om scapat de muuulti ani din ghearele acestui viciu) as putea chiar sa aplaud aceasta initiativa. Poate asa n-o sa mai vad mamicile  lasandu-si pruncii singuri in salon cu orele cat inadesc ele niste cafele de la dozator si niste tigari. Si nici n-o sa trebuiasca sa-mi tin respiratia cat timp tranzitez niste birouri in care lucreaza numai fumatori.

Dar ce ne facem cu personalul de pe sectii? Am colege fumatoare si obisnuiau sa iasa pe scarile din fata sectiei si sa fumeze repede cate o tigara. E drept, se mai obisnuia si fumatul in afara ferestrei dar in interior niciodata. N-o fi o calitate sa fii fumator, dar nici cel mai mare defect, nu putem sa-i tinem pe oamenii astia 12 ore departe de nicotina ca ar intra in sevraj. Am cerut spatii special amenajate in curtea spitalului. Nu e corect nici sa parasesti locul de munca dar legea prevede pauza de masa si alte pauze, deci pot lipsi si ei cateva minute cata sa-si satisfaca viciul. Ca n-o fi nimeni tampit sa plece la tigara tocmai cand ai o urgenta! Deocamdata n-am primit un raspun oficial, e o intelegere tacita ca lumea sa fumeze mai pe sest iar ei sa se faca ca nu observa. Bine, li se mai spune uneori, jumate in gluma, jumate in serios, ca daca au bani de tigari au bani si de amenda dar n-au fost decat vorbe pana acum. Dar trebuie gasita o rezolvare pentru ambele parti: fumatorii sa se intoxice intre ei in locuri special amenajate iar nefumatorii sa poata respira aer curat pretutindeni in spital.

Si uite asa m-am facut eu vajnic aparator al dependentilor de nicotina! Ca dependentii de ciocolata nu mi-au cerut inca sprijinul…

Ma intereseaza parerea voastra: sa toleram sau nu fumatul in institutii?

fumatul

21 responses »

  1. Te-aş întreba: cum EXACT te-ai lăsat de fumat? Eu am făcut-o brusc şi definitiv, acum 18 ani, după două pachete pe zi. Amintindu-mi vremurile acelea, îmi vine să mă dau cu capu’ de pereţi cît am fost de idiot să-mi intoxic plămînii deja slăbiţi din copilărie, să-mi distrug dantura, să împut casa, hainele de pe mine şi ale musafirilor, să-mi bat joc de munca mea şi a celor care mă susţineau financiar.

    Dar probabil noi doi sîntem unicate, supraoameni cu puteri deosebite, de am putut renunţa la otravă în timp ce restul oamenilor sînt incapabili. Mi-e milă de ei, cît sînt de fragili. Ar trebui să avem mai mult respect de sine…

    De fapt, dacă mă gîndesc mai bine, am să-i anunţ pe toţi cunoscuţii că nu mai primesc pe nimeni în casă dacă simt miros de tutun pe hainele lor, iar dacă îndrăznesc să aprindă ceva ce conţine tutun am să-i dau afară în şuturi, definitiv. Nu vreau să-mi mai vină stomacul în gît de greaţa fumului, la mine în casă!

    Un spital ar trebui să păstreze un mediu steril, pe cît posibil, dacă nu mă înşel. Dar hei, cine nu greşeşte măcar un pic, în ziua de azi…? Şi-apoi dacă toţi ar fi sănătoşi tun şi lipsiţi de vicii, la ce ar mai fi de folos spitalele?!

    • M-am apucat de fumat la 16 ani , pe cand eram internata in spital pentru o hepatita severa. A fost teribilism (sau tembelism) si placerea fructului oprit cand toate imi erau interzise. M-am lasat la 23 si nu pentru ca era sa mor din pricina crizelor de astm ci pentru ca am avut o revelatie: ca fumatul e cea mai mare dovada de prostie in viata unui om. Sa te imbolnavesti pe banii tai, sa renunti la alte bucurii ca sa dai banii munciti din greu pe tigari, apoi sa dai bani pe medicamente si sa-i faci bogati pe aia din industria tutunului, industria farmaceutica, sa iei din banii casei si ai copilului ca sa dai fuga la tutungerie si sa-ti folosesti scurtele ragazuri de la munca sa scoti fum pe nas in loc sa respiri aer curat? Curat prostie, zau! Acceptam sa mor de astm dar nu sa fiu proasta, asa ca am renuntat brusc. Dar ce sa facem acum cu sclavii tutunului, sa-i dam afara de la serviciu? Plus ca astia daca nu fumeaza doua ore devin niste ciufuti, nu te mai intelegi cu ei. Si eu vreau sa ma inteleg cu toata lumea.🙂

      • Iată că se poate – asta am vrut să ştiu! E un act de voinţă proprie, doar atunci omul se poate lepăda de răul ce şi-l face singur şi celorlalţi.

        Mereu m-am „lăudat” cu memoria mea proastă. Însă dintre puţinele amintiri din copilărie, una e relevantă:
        Eram mai mic de înălţime decît masa – ca vîrstă, n-aş şti să spun. Din oarece motiv, voiam să ajung la taică-meu, într-o cameră unde erau mai mulţi aşezaţi în jurul mesei, discutînd. Însă fumul de ţigară era atît de dens încît nu le vedeam feţele, nu vedeam aproape nimic de la piept în sus. Mi-aduc aminte că mergeam de la unul la altul, în jurul mesei şi-i trăgeam de cracul pantalonului, strigînd: „Tati! Tati” printre vorbele lor aprinse probabil (şi) de băutură, fără ca ei să mă bage în seamă.

        Mă gîndesc: poate fumătorii n-ar trebui să aibă copii. Nu cred că un copil şi-ar dori asemenea amintiri şi asemenea mediu de trai…

        Ce să facem cu „sclavii”? Să le povestim cele de mai sus, sperînd că vor înţelege pînă nu e prea tîrziu.

    • Uau si la mine anul acesta tot 18 ani sunt de cand m-am lasat de fumat (mai bine zis ne-am lasat si eu si my husband in acelasi timp). Si tot brusc si tot 2 pachete de tigari fumam pe zi (Carpati!!!). Nu scriu mai mult pentru ca unele din ele le-ai scris. Doar ca nu-i scot in suturi pe musafiri, dar nici noi nu mai putem suporta mirosul. Cateodata abia astept sa ajung sa-mi vad rudele, dar si abia stept sa plec pentru ca toti pe la care merg fumeaza.

      • Ce coincidenţă. Mihaela! Se pare că există mai mulţi oameni dotaţi cu voinţă şi ambiţie. Mă bucură faptul. De ce oare asemenea exemple nu sînt popularizate, în schimb otrava e lăudată şi popularizată chiar şi prin SMS-uri?

        Cred că departajarea pe criteriul fumatului ar face o selecţie extrem de riguroasă în rîndul prietenilor/rudelor/etc. Dacă cineva nu se poate măcar abţine – dacă nu renunţa definitiv – la otravă în semn de respect faţă de altcineva, atunci poate că nu merită atîta încredere. Eu unul nu mi-aş dori să fiu „vîndut” pe două ţigări…

  2. Sunt pentru toleranta , insa in spatii special amenajate…Toleranta spus pentru exact explicatia ta : intra omu-n sevraj si naiba stie ce mai face , independent de vointa lui…Insa eu nu mai sunt de mult pro fumat , desi am fumat 22 de ani , cu ardoare , inclusiv insarcinata fiind [da , mea culpa].
    Nu pot interzice cuiva sa nu mai fumeze in prezenta mea , dar eu pot foarte bine sa plec din zona aceea si sa-mi gasesc un spatiu de confort in alta parte.
    In institutia unde lucrez exista o zona a fumatorilor , iar cei ce doresc sa faca act de prezenta acolo si nu sunt fumatori , e problema lor…acolo se fumeaza si cu asta basta.Este zona ventilata , se aeriseste permanent si cui nu-i convine e liber sa nu mearga acolo.De fapt sunt chiar doua zone de fumat , insa a doua fiind chiar in exteriorul cladirii ,am socotit-o ca nefiind special amenajata , insa are scrumiera pusa si un stingator langa😛😀 [pe bune]
    Deci da , eu nu incurajez fumatul , nu sunt pro aces viciu , desi l-am intretinut 22 de ani si sunt pro locuri amenajate special pentru fumatori.
    Si da , cand merg pe strada , ma „ucide” fumul de tigara al altora , ma deranjeaza , ma sufoca mirosul si ocolesc rapid , atat cat pot.

  3. Ca si tine, am scris contra fumatului. Mi-am luat-o in barba de la un fumator, expertul lui peste mi-a spus ca astmul nu e provocat de fumat.

    Ca o concluzie personala, cine fumeaza o duce bine cu banii🙂 si neglijenta la adresa celorlalti.

  4. Câtă intoleranță la unii…
    Problema e foarte simplă: există fumători și nefumători. E treaba lor de ce sunt așa. Atît timp cât fumătorii nu-i deranjează pe nefumători prin obiceiurile lor, e-n regulă. Dar nici nu trebuie ostracizați fiindcă, la urma urmei, nu sunt mai răi decât alcoolicii, psihopații sau curvele. Sunt doar niște oameni cu obiceiuri nocive pentru sănătatea lor. Nu sar la bătaie, nu te umplu de boli venerice, nu te omoară etc.
    Deci: spații separate pentru cele două categorii. Corectă propunerea ta, Adelina.
    PS: Aș vrea să-i văd pe ultrașii ăștia anti-fumat ieșind în stradă pentru poluarea atmosferică a orașelor din România. Să-i văd luându-i în șuturi (cum se exprima un comentator de-al tău) pe giganții industriei chimice, să-i admir cum se leagă ei de porțile unei fabrici intens poluante, să-i văd trăgându-l de mânecă pe nesimțitul care aruncă la întâmplare ambalajele nebiodegradabile…
    Dar așa ceva probabil că n-o s-o văd niciodată fiindcă românul -vorba lui Nenea Iancu- e curajos doar la bere.

    • Aici nu se discută despre fabrici şi uzine, ambalaje şi alte subiecte, ci despre comportamentul unor angajaţi ai unui spital, aflaţi în incinta spitalului, în timpul programului. Atît!

      1. „Tutunul dăunează grav sănătăţii” – asta scrie pe pachetele de ţigări şi face parte din Ordonanţa de Urgenţă naiba-ştie-care. Deci act oficial!
      2. Un spital este o instituţie destinată verificării şi recuperării sănătăţii.

      Ce e neclar aici?! Şi apropo: la concursurile de admitere pe post în cadrul unui spital, departajarea ar trebui făcută şi pe baza statutului de fumător/nefumător; cu alte cuvinte, fumătorii să fie excluşi din start.

      • Asta se numește în cel mai bun caz discriminare. Nu știu dacă ai aflat, dar până și bolnavii de HIV-SIDA au drepturi, darmite fumătorii.
        În altă ordine de ideii, alcoolul face bine sănătății? Chiar dacă nu scrie pe sticlele de basamac… Grăsimile, zahărul în exces, E-urile?… De ce să nu fie atunci depunctați la angajare toți cei cu obiceiuri nocive? Că și ei sunt exemple negative în privința… cum ziceai: „verificării și recuperării sănătății”.

      • Mă gîndesc dacă să-ţi urez să ai nevoie de o operaţie şi chirurgul să se prezinte la apel după vreo două sute de tărie. C-apoi deh, dacă nu facem discriminare la tutun, de ce să facem la alcool – după cum bine spuneai?

        Hai să nu fiu rău… să zicem că la un control de rutină trebuie să ţi se ia sînge şi asistenta se înţeapă (din greşeală?) cu acul sau cu lama. Nici o problemă, e infectată cu HIV, dar e şi ea om, are drepturi ca oricare. Doar n-o s-o jigneşti fugind de ea!?

        De fapt, de ce să nu dăm permis de conducere auto nevăzătorilor? Cum adică să-i discriminăm?!🙄

        Poftim, pot să bat şi eu cîmpii cu argumente de doi lei. Dar realitatea crudă e că nu mă deranjează cîte grăsimi, zahăr, hamburgeri şi alte cele bagă în ei angajaţii unui spital, atîta vreme cît nu-mi borăsc plămînii din cauza efectelor acelor acţiuni, spre deosebire de tutun care împute totul în jur şi provoacă în mod direct efecte adverse.

  5. Am 20 de ani de cand am renuntat la fumat si nu cred ca ar trebui sa aibe cineva mila de fumatori, asa cum ei nu au mila de cei din jurul nostru nu vad de ce trebuie sa am eu de ei, fumatorul este un nesimtit care intoxica pe cei din jurul lui si le scurteaza viata, indiferent ca sunt femei sau copii, si nu vad de ce trebuie sa fiu blind sau intelegator cu un nesimtit criminal !

  6. Având în vedere antecedentele, îmi asum rolul de avocat al diavolului, „ex officio” (nu doar „un fel de…”). Deocamdată atât fumătorul cât şi nefumătorul nu sunt incriminaţi de vreo lege. Există doar anumite restricţii care se referă strict la spaţiile în care nu este permis fumatul. Restul sunt păreri personale, pro sau contra, la fel cum sunt multe altele pe diverse alte subiecte. Prin urmare, nu poţi acuza pe nimeni atât timp cât resptectă regulile; reguli care nu se fac după păreri. Aşadar, să aşteptăm întâi o lege care va scoate în afara alegii tutunul şi produsele derivate, pentru ca abia mai apoi să punem la zid fumătorii. Desigur, legea asta rămâne la latitudinea statelor, iar după părerea mea, nu va fi niciodată „scoasă pe tarabă”. De ce? Atât de simplu, nu graţie vreunui avocat al dracului, ci pentru că există „ochiul dracului”. Până una-alta zic că cele două categorii ar trebui să coexiste paşnic, tocmai pentru a respecta litera legii.😈
    PS: Am scos deliberat din calcul, conştiinţa omului – în cazul în care ai presupune vreo influenţă a acesteia – deoarece nu se va manifesta în această direcţie, ca în multe altele, de altfel. Da’ nu-ţi spun un secret, ştiai asta.🙄😉

  7. Câtă vreme tutunul afectează, deranjează, dăunează, pe scurt face rău este clar că cei care nu-l doresc au dreptul să nu-l întâlnească sub nicio formă.

    Cei care nu se pot lipsi de el n-au decât să suporte niște consecințe. Să fumeze în spații amenajate sigur, în fond sunt oameni, spații mai degrabă incomode totusi ar fi de preferat pentru că am văzut cu ochii mei în ce se tranformau fumoarele cu canapele si măsuțe, iar programul fumătorilor să fie prelungit măcar cu o oră. În rest voie de la mine ca de la banul mărăcine.

    De curand am invitat niste cunostinte la restaurant. Nu ne vazusem de foarte multa vreme. Oameni educati, civilizati de felul lor. Nici nu am dus bine felul intăi la bun sfarsit că doamna isi aprinde brusc, cu voluptate o tigară. Mi-a stat dumicatul in gât, ochii mi s-au facut ca cepele si stomacul mi s-a zvarcolit. A sesizat nepotrivirea de …caracter și a continuat să fumeze la doi pasi mai deoparte unde era deschiderea spre terasa. Apoi s-a explicat…nu pot renunta, uneori am impresia ca este singurul lucru care mi-a mai ramas.

    Atat de jalnic mi s-a părut! Mentionez, are sot, copil, serviciu…studii, cultura…Sigur, veniturile sunt modeste pentru că asa considera cine gândeste binele poporului acesta ca trebuie platita munca intelectuală.

    Fumatul ca deliciu, în clipe petrecute în mod rafinat, cu un tutun scump si ca întamplare rara… fie pentru cei ce pun pret, consumul zilnic de mahorcă (chiar cu etichetă mai de soi) înrăit sustinut …bleah.

  8. Am fost fumător destui ani ca să fiu făţarnic şi să spun că trebuie toleranţă zero. Ba mai mult, eram conducătorul unui colectiv cu alţi 15 oameni şi am decretat ca un satrap că eu unul nu ies afară din birou ca să fumez, având prea multă treabă. Sincer, aşa şi era. Dar ştiam că şi dacă supuneam la vot propunerea de nu se fuma în birou, aş fi avut câştig de cauză. Nu fiindcă eram şef, ci pentru că existau doar doi nefumători…

  9. Constat cu bucurie cat de multi ati scapat din ghearele viciului si cat de nemilosi sunteti cu el! Deci se poate! Totul e sa-ti gasesti motivatia necesara, nimeni nu renunta la fumat din constrangere sau din sfaturile prietenilor. Eu n-am nimic cu fumatorii (doar ca mi-e mila de ei) , pot sa faca ce vor cu banii si plamanii lor atata timp cat nu-i afecteaza pe ceilalti. Desi, indirect, fiecare fumator isi afecteaza familia si anturajul macar pentru faptul ca se vor stinge mai devreme decat doresc cei dragi…

  10. @Drugwash
    O putem ține așa, ca gaia mațu, la infinit.
    Ți-aș putea demonstra, cu argumente, fiind medic, cât de subiri sunt argumentele tale, dar chiar nu are rost. Duci la absurd o demonstrație doar de dragul de a avea ultimul cuvânt. Îl ai. Chiar nu merită să irosesc energie pe tema asta.
    Am spus clar: fumătorii nu trebuie să-i inoportuneze pe nefumători. Mai clar de atât nu știu cum s-o spun ca să priceapă toată lumea. Dar asta nu înseamnă că trebuie să li se facă viața imposibilă doar de-aia pentru că foștii fumători se simt amenințați, agresați etc. în prezența lor. Probabil că asta ține de nesiguranța lor, dar asta e altă poveste.
    Deci, maestre, ai dreptate în tot ce-ai spus. Punct

    • Eu am senzaţia că vorbeşte un medic speriat de viitorul profesiei şi al locului de muncă. În fond, dacă n-ar mai exista vicii cauzatoare de boli terminale şi restul defectelor de sănătate, ce rost ar mai avea medicii pe pămînt? S-au interzis plantele medicinale pentru ca omul obişnuit să nu se mai poată trata singur fără a „da dreptul” la medic, fără a umple buzunarele întregii industrii farmaceutice. Din ce „progresăm”, din aia sîntem mai bolnavi de cele mai fanteziste boli şi ale naibii nici nu se dau duse decît cu bani, bani, bani…

      Să vorbim despre malpraxisul generalizat, despre lipsa acută de respect faţă de pacient, despre Placebo ca efect al multor medicamente „recomandate”? Ba nu, mi-am pierdut destul timp pe subiectul ăsta şi mi-am ciobit şi unicul neuron din dotare. Un singur lucru: sper că eşti veterinar, ca să fiu sigur că n-o să dăm vreodată nas în nas prin vreun cabinet, să simt mirosul de tutun pe halat, pe mîna ce ţine stetoscopul şi ieşind din gura ce varsă denumiri de medicamente inutile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s