Praful sa se aleaga

Standard

Darurile sunt dorite de toata lumea, toti ne bucuram cand primim cadouri. Mai ales daca vin din partea oamenilor dragi capata o valoare aparte dincolo de valoarea materiala. O farama de suflet pusa intr-o panseluta o face mai valoroasa decat cea mai rara orhidee.

Oamenii vin si pleaca in viata noastra si uneori darurile raman. Un bibelou de plastilina incropit in joaca de copilul tau iti e la fel de drag si te emotioneaza chiar si cand copilul a devenit adult, poate are si el copii la randul lui. Dar o vaza de portelan scump primita dar de nunta de la soacra iti starneste furie daca o vezi pe raft dupa un divort. Si atunci ce faci, spargi vaza ca sa nu-ti mai amintesti de fosta soacra? Ce vina are vaza ??Din cauza vazei ai ajuns la divort?

Despre asta voiam sa intreb: ce faceti cu lucrurile daruite de persoane pe care le-ati exclus din viata voastra? Asimilati obiectul cu persoana de la care l-ati primit si va rasfrangeti toata furia asupra lui? Sau il daruiti altcuiva, sa nu va mai iasa in cale si sa nu va mai starneasca amintiri neplacute? Daca „fostul” v-a daruit un pisoi flocos si apoi v-a parasit pentru alta, mai focoasa, omorati pisoiul care intre timp s-a facut motan in toata regula si va toarce ferict in brate de cum intrati pe usa? Daca o fosta prietena v-a pictat un tablou si apoi a uitat sa va returneze niste datorii sau v-a denigrat in fata strainilor aruncati tabloul la gunoi, ba chiar il vopsiti cu bidineaua, ostentaiv, inainte? Si daca aveti in gradina un brad adus de la munte, cu multi ani in urma, de o persoana pe care azi nu vreti s-o mai vedeti, taiati bradul de la radacina?

Am si eu, ca tot omul, antipatii, poate chiar dusmani.Dar n-au fost asa dintotdeauna, candva ne-au legat niste lucruri, s-au adunat niste amintiri si niste urme materiale ale trecerii lor prin existenta mea. Daca sterg urmele vor disparea si amintirile? Si lucrurile rele care s-au intamplat si ne-au despartit iremediabil? Si nu ma refer la niste fotografii intr-un album, acestea pot fi distruse fara nici o remuscare (sau chiar cu oarecare satisfactie, ca un ritual voodoo!) ci la lucruri sau fiinte de care te lovesti zilnic.

Oare daca spui „sa se aleaga praful de tot”, praful asta nu tot pe suflet se depune?Si esti mai linistit daca transformi in praf ceva migalit de cineva si primit de tine cu bucurie intr-un moment al vietii? Fiecare moment cred ca are o amprenta proprie, nu cred ca trebuie sters cu buretele tot ce s-a intamplat de la un moment dat si sa anihilezi toate amprentele. Toate au avut un rost chiar daca nu s-a terminat frumos. Vrem sa uitam si sa negam tot rostul vietii noastre numai fiindca nu ne place finalul?E o solutie asta sau doar o razbunare inutila? Intreb si eu…

oamenii-slabi-se-razbuna

L.E.

M-am mai uitat odata la citatul asta si ma tooot gandesc: am vrut sa ma razbun, dar am renuntat, am zis ca nu merita efortul, deci nu-s chiar slaba; am vrut sa iert dar nu mi-a prea iesit, deci nici puternica nu sunt; am vrut sa ignor dar mi-a fost imposibil…deci sunt o proasta???

32 responses »

  1. Dacă-i vorba de obiecte create, construite de om, altul decît „inculpatul”, a-l distruge înseamnă a batjocori munca creatorului. Şi chiar dacă obiectul a fost creat de acea persoană, în el se află muncă, dedicaţie, sentimente care cel mai probabil erau dintre cele bune la vremea creaţiei.

    Obiectul – creaţie umană sau naturală – e un simbol al momentului, al conjuncturii cînd a fost dăruit, nu al „rupturii” de după aceea. Ar fi păcat să ştergem din viaţa noastră brusc tot ce a fost frumos, doar din cauza acelei „rupturi” – asta ne-ar goli de o parte din ceea ce ne-a format aşa cum sîntem şi ar contribui la instalarea (sau creşterea) sentimentului de inutilitate, de futilitate a vieţii.

    • Cred ca orice dar primit trebuie sa-ti aminteasca de momentul placut in care ti s-a daruit, nu de ce a urmat urat dupa. Albul e alb si negrul e negru, nu trebuie sa transformam totul intr-un gri insuportabil.

      • Ma rog, daca e un tablou pictat de Michelangelo, eventual poate un portret al meu, zau daca nu il vand la cat mi-o da piata contemporana, ca oricum nu cred ca arta contemporana chiar si daca ar fi creata de un artist desavarsit de geniu va mai putea vreodata sa se aprecieze (sa creasca in valoare) in aceeasi proportie in care s-a apreviat in ultimii 500 de ani pe viitorii 500 de ani… (peste 1500 de ani nu stiu, insa peste
        numai 500 nu cred).

        Daca e un portret efectuat de un oarecare il dau cadou sa se bucure si alt om de prezenta mea in preajma lui, macar in efigie.

  2. 1. M-am gândit și eu la asta când nu pricepeam de ce, la Revoluție, trebuia să se dea foc la tot ce aparținea perioadei comuniste sau să se distrugă clădiri etc. numai pentru că aminteau de o perioadă neagră.
    2.M-am întrebat adesea dacă o prietenă pe care am supărat-o rău a distrus un cadou de suflet făcut cu ceva vreme înainte de incident.🙂

    • Mare adevar ai spus, avem asa o vocatie si o voluptate a distrugerii! Mai rau e ca nu punem altceva in loc, lasam locul pustiit si apoi regretam ce am distrus. Comunismul poate a fost rau dar cati dintre noi nu stam in blocurile construite atunci? ar trebui sa ne mutam si sa le demolam?
      Daca prietena ti-a distrus darul de suflet inseamna ca nu ti-a fost prietena niciodata.

      • Da, să distrugem tot! Știi că și la școală e la fel? Rup bănci, smulg uși, desenează pereți. Și dacă îi întrebi spun: „doar noi le-am plătit!”. O fi…bine?

        Cât despre prietenă…la drept vorbind, cam eu i-am fost neprietenă!

  3. Despre suflete , fie ca sunt umane sau animale , n-as putea sa discut…Poti sa te superi pe mine , dar intreb retoric : daca ai un copil si esti divortat ,procedezi la fel ca si cu motanul? Iertata-mi fie intrebarea , mea culpa,da’ n-am stiut cum sa iti raspund altfel.
    cat despre lucruri…alea vin,pleaca , se strica…N-as face nimic ostentativ si nu as sparge , ci as scoate profit…sau le-as darui…Ultimele doua lucruri le-am si facut , cu haine ce le-am daruit mai departe si cu alte obiecte din care a fost scos un profit minim ,dar necesar.
    Asta referindu-ma la chestii foarte personale , gen vaza de la soacra sau motanul de la sot.
    Daca discut la un mod mai amplu as zice ca ce este primit , bun primit sa fie , este o mostenire daca pe care , primita fiind , ti-ai asumat raspunderea ei.Eu asa vad lucrurile , din punctul meu de vedere.

    • La chestia cu copilul nici nu m-am gandit dar ai dreptate, nu tot ce ramane dintr-o fosta relatie e rau sau gresit si nu trebuie taiat definitiv de pe lista. Daca unele lucruri ramase te deranjeaza chiar e bine sa le daruiesti cuiva care le va folosi, daca nu mai sunt lucruri placute macar sa fie lucruri utile. si, cum zic copiii in joaca : ursulet de catifea, ce se da nu se mai ia!🙂

  4. Ar fi o copilărie să renunț la rochia mea roșie cu floricele doar pentru că mi-a fost lucrată/dăruită de o persoană care după 14 ani mi-a spus într-o seară, într-un moment de completă sinceritate, mai multe chestii care m-au făcut să reconsider ceea ce eu credeam a fi o Prietenie. Am încheiat capitolul cu persoana a doua zi, dar port rochia aia cu drag și acum. Și au trecut de-atunci alți 7 ani. Ar fi complet infantil să cășun pe laptopul meu doar pentru că îmi amintește de un om care mi-era tare drag, dar care mi-a servit 5 ani de minciuni frumoase. Am pus punct unor relații și atât… Lucrurile n-au nici o vină…
    Sănătoși să fim, Adelina. Și noi, și cei pe care îi pierdem pe drum din varii motive.🙂

    • Daca nu ne-am mai primi si cate o „palma” de la cei in care ne incredem am deveni ori foarte naivi, ori o mare familie! Si cineva care s-a muncit sa-ti lucreze o rochita nu cred ca a pus ura si dusmanie in ea, astea poate au venit mai tarziu, rochita tot un simbol al prieteniei ramane chiar daca prietenia a murit. Iar laptopul poti sa-l deteriorezi doar daca-i dai cu el in cap mincinosului!🙂

  5. Interesanta postarea ta, mie mi s-a intamplat ca dupa divort sa dau toate lucrurile pe care le luasem cu el pentru copil si nu mai aveam nevoie de ele, le-am dat cu tot dragul aproape noi fara sa imi para rau. Ba chiar mi se stricase un telefon luat cu el, si de nervi l-am facut bucatele :)) Au ramas multe lucruri, dar pana la urma furia dispare si iti dai seama ca lucrurile nu au nicio vina.Zi buna!

    • Nu stiu cum e cu divortul, singura mea intentie de divort a fost la trei zile dupa nunta dar de atunci au trecut vreo 27 de ani!🙂 Mi-e greu sa cred insa ca as pune toporul pe mobila si cartile pe foc. Iar nevoile unui copil sunt oricum mult mai presus de orgoliile personale.

  6. heiii este omeneste sa te razbuni pe lucruri sau „motani”” cand un om in care ai crezut, pentru care ai cedat o parte a viatii tale si cu care ai cladit amintiri te dezamageste tare !! fie el partener,prieten, vecin…….!!
    primul impuls si e uman e dureros de uman ,este sa arunci tot, sa blestemi, sa calci in picioare ….de parca te-ai racori!!?? unii pot sa-si inhibe asta sa controleze inpulsul sa pareze dar vai de sufletul lor,…..altii dau de pamant cu obiecte motani si sentimente, injura cu gura plina si se mai racoresc………
    da,da,da vorba „”desteptului lumii „” asta cu parul valvoi idealul este sa ignori dezamagirea,inselatul si asta mi-am propus si eu sa fac …..dar parca reusesc ????
    nuuuuuu, ca sunt colerica si pun suflet si daca ma calci ma doare si am asteptari si atunci am dezamgiri si mai mari ca ……..puii mei sunt „”oama””si asta e in firea noastra !!!
    exista o singura fiinta in viata noastra care atunci cand ne supara sau dezamageste ii strangem mai tare la piept lucrurile ,darurile,pozele …COPILUL!!! ASA-I ?????

    • Partea cu blestemele imi e foarte cunoscuta, mi-am imbogatit substantial repertoriu cand altii m-au calcat pe mine in picioare. nu cred nici in uitare si nici cu iertarea nu stau prea bine, n-am stofa de martir. Incerc insca sa caut un bine in orice rau si astfel o sa ma doara mai putin.
      Copilul nu intra in discutie niciodata, supararile pe el sunt pe moment si trec repede; ei, la varsta lor, inca au dreptul sa greseasca iar noi, la varsta noastra, trebuie sa ne dovedim maturitatea prin indulgenta.

  7. Chestia cu „sa se aleaga praful” mi-a amintit de o cunostinta din Ro. O cunostinta avea obiceiul ca de cate ori se certa cu sotul sa-i strige ” sa se aleaga praful de familia ta!” Si sa ales….
    Dar nu de familia lui, ptr ca ea uita intre timp ca si copii ei fac parte tot din „familia lui”!
    Asa ca acei copii au crescut, au inteles cine era „vinovatul” in familie si sa ales praful….. de ea!
    Asta e!
    Pe mine ma ferit Dumnezeu sa am un „ex” asa ca nu stiu cum e si nici nu vreau sa stiu, iar prietenii, sa le fie bine acolo unde sunt si a le mearga bine in tot ceea ce fac! Am zis! 🙂

    • Semeni vant, culegi furtuna! Si orice gand rau atrage tot un gand rau. Unii oameni s-au obisnuit sa blesteme si sa huleasca de parca ar da binete iar apoi se jelesc ca-i lovesc necazurile. N-am ipocrizia sa zic ca nu m-as bucura, macar putin, de raul dusmanilor dar imi zic mereu ca, daca e sa le fie rau, sa nu le fie din cauza gandurilor mele ci pentru ca asta merita, daca merita.

      • Tu crezi ca ai puterea de a face cuiva rau doar cu gandul ? Zau…trebuie ca ai puteri magice extraordinare. Cel mult sa-ti faci tu rau tie insuti de gen sa-ti creasca tensiunea de la stress si energia uriasa pe care ar trebui sa o depui pt activitatea de voodoo, (la care precis nici nu te pricepi asa de bine pt ca nu esti din Haiti, sau zone geografice influentate de curenti si presiuni atmosferice climatice naturale favorizante similare, ci dintr-o regiune
        mai degraba de ses sau deal cu clima
        temperata, unde cel mult sa risti sa dea o ploaie sau o furtuna de vara care te va uda ciuciulete si pe tine…ma rog, eu nu zic ca e imposibil, zic asa niste probabilitati statistice).

  8. Ma rog, daca e un tablou pictat de Michelangelo, eventual poate un portret al meu, zau daca nu il vand la cat mi-o da piata contemporana, ca oricum nu cred ca arta contemporana chiar si daca ar fi creata de un artist desavarsit de geniu va mai putea vreodata sa se aprecieze (sa creasca in valoare) in aceeasi proportie in care s-a apreviat in ultimii 500 de ani pe viitorii 500 de ani… (peste 1500 de ani nu stiu, insa peste
    numai 500 nu cred).

    Daca e un portret efectuat de un oarecare il dau cadou sa se bucure si alt om de prezenta mea in preajma lui, macar in efigie.

    • Ah, sorry, cu gandul la un portret de-al meu pictat de un artist de geniu, chiar si daca ar urma sa ma cert cu el si sa vand acel portret unui iubitor de arte, am apasat click de 2 ori.

      Insa intre timp inspirat de dragostea de arta a lui Drugwash, mi-a venit o idee pt o leapsa, si anume: Creati o opera artistica la dvs pe blog dedicata expres bloggerului dvs cel mai indragit al momentului, (o poezie, o fotografie, un roman, e voie sa si tricotati sau sa brodati sau sa pictati sau sa sculptati ceva original si faceti-i o poza pt publicare, sau sa compuneti un cantec sau un concert, balet, etc, si interpretati-l dvs sau unul sau mai multi cunoscuti ai dvs care se pricep la interpretare si dati link la videoclipul respectiv de pe
      YouTube). Chiar si daca ulterior va veti certa cu acel blogger si il veti scoate din blogroll si inima dvs, macar va ramane creatia dvs pt posteritate, si ea va putea sa zica despre dvs, iata ce blogger generos pt intreaga omenire.

      • Nu-i o idee rea, doar ca mi-ar fi greu spre imposibil sa-mi aleg un blogger favorit. Dar n-ar fi rau sa scriu despre cum cred ca ar trebui sa arate bloggerul ideal…Ca sa stiu si eu unde gresesc.🙂

  9. 😀😀 :))) Am in jurul meu doar lucruri daruite de prieteni care acum… nu-mi mai sant prieteni… Daca le-as da sau le-as distruge… as ramane sarac lipit pamantului… :)))) Nici geamuri la casa nu as avea !😀

  10. Pingback: Înfiinţez o rubrică duminicală, "Recomandările săptămânii”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s