Lacrimeaza cerul, vorba mea-i cam seaca. Iaca!

Standard

Valul inserarii cobora peste deal. O ultima raza de soare, sangerie si timida, spinteca norii intruchipand balauri ce scot flacari pe nari. Din padure ieseau aburi ca dintr-o paine abia scoasa din cuptor, ca dintr-un trup incins pierdut intr-o sauna. Iarba era plina de diamante, ramasitele ploii sarutau frunzele insetate ale copacilor. Praful drumului se odihnea naclaios pe fundul baltoacelor, amalgam de lacrimile cerului si trupul faramitat al pamantului. Inserarea venea blanda , racoroasa, umeda ca o sarutare pe o frunte mistuita de doruri. Arsita murise sub ploi…

 

Frate, cand o sa citesti ceva asa idilic pe blogul meu sa stii ca ori cineva m-a substituit in panoul de control, ori mi s-a ars un circuit la cip-ul pe care mi l-au montat stramosii mei, martienii, cu ani si ani in urma! Ca eu, in deplinatatea mea fizica si mentala sigur nu-s! O fi viata poezie dar asa balaceala in metafore si epitete imi da mancarimi pe piele, mai ca-mi provoaca soc anafilactic. Iubesc poezia dar gandesc in proza. O vorba frumos mestesugita e ca o perla intr-o scoica, te incanta si te face sa-i pretuiesti valoarea; o cascada de vorbe preamestesugite pare un sirag de perle false, plasticoase si ieftine, pe care ti-e jena sa le porti in vazul lumii.

Nu pot sa scriu altfel decat vorbesc. Si vorbesc cu vorbe simple, nu le caut cadenta, nu caut figuri de stil. Nu e stilul meu si pace! Uneori ma exprim neacademic, mai stalcesc intentionat cuvinte, alteori scriu in propozitii simple, eliptice de predicat. Sa am eu sufletul rigid? Nu pot sa etalez destul farmec si mister incat sa ramana cititorul pe ganduri si intrebandu-se „ce a vrut sa zica poetul” ?

Da, ma, a plouat! Si m-am bucurat ca a plouat. Da’ nici intr-atat cat sa studiez compozitia chimico-metaforica a baltoacelor din drum. Sunt consumatoare inraita de ciocolata dar sunt alergica la „siropuri”.

Pe la voi a plouat? Cu grindina? Sau cu metafore?…broscuta-n-ploaie_8a82f85dc8bc44

 

Anunțuri

34 de răspunsuri »

  1. Ploua plangand peste inima mea
    La fel cum ploua peste oras,
    Ce este oare aceasta langoare
    Ce sufletu-mi patrunde ?

    O, zgomot dulce al ploii
    Cazand pe tina si acoperisuri !
    Pentru o inima intristata,
    O, cantec de ploaie !

    Ploua chiar fara sens
    In aceasta inima lipsita de miez.
    Cum ? Nici macar o tradare ?
    Ce doliu fara rost !

    E chiar o mai mare suferinta
    Sa nu stii de ce
    Fara dragoste, fara ura,
    Sufera inima mea.

    (Arieta III, din volumul Romante fara cuvinte, de Paul Verlaine, pub 1874)

    Poezia, care a fost scrisa de dl Verlaine in 1873, pe cand acesta se afla in inchisoare, dupa ce trasese cu pistolul in prietenul lui, Arthur Rimbaud, ranaindu-l usor la incheietura mainii, este precedata de un motto, „Ploua usor peste oras”, care este considerat a reprezenta un citat preluat din creatiile d-lui Rimbaud, desi nu se stie daca apartine unei poezii pe care dl Rimbaud o compusese mai devreme pt un coleg de-al lui de scoala generala, Labarriere, in care se zvoneste, (desi nu se stie sigur pt ca poezia intreaga nu a fost recuperata), ca dl Rimbaud scrisese ceva de gen, „Ploua usor peste campie”, sau daca este cumva dintr-o propozitie in proza din textul ceva mai abstract ulterior numit De veghe, (din culegerea Iluminari), „O pudra neagra cade in mod ploios peste starea mea de veghe”, (desi textul a fost publicat mai tarziu, in 1876, si efectiv nu se stie daca dl Rimbaud s-a inspirat de la dl Verlaine, sau dl Verlaine de la dl Rimbaud, si de fapt nu stie nimeni ce gandea dl Rimbaud, deoarece avea un comportament destul de inconsistent, care pur si simplu ii zapacea pe cei din jurul lui, si cred ca pana si dl Verlaine cand a tras cu pstolul in el, mai degraba voia sa-l tintuiasca sa stea locului o data, ca prea se invartea de colo colo ca un fluture zapacit, desi desigur ca nu a fost bine ca a recurs la un pistol periculos.

    Intrebare de Bac:

    In ce mod se poate spune ca aceasta poezie este o poezie originala, si prin ce anume este reprezentata aceasta originalitate, mai ales stiind si ca dl Felix Mendelssohn Bartholdy deja publicase o culegere de lieduri numite Lieder ohne Worte, Romante fara cuvinte, si se pare ca el insusi crease acest titlu pt a grupa impreuna aceste lieduri compuse intre 1830 si 1869 care nu aveau un titlu original propriu ?

    • Rudolph, tu vrei sa-mi tai venele?? 🙂 Nimic nu-mi place mai mult intr-o poezie decat O-urile declamative si lamentarile cu interogatii!
      Si cand am dat eu BAC-ul, prin ‘907 toamna, n-aveam asa ceva ca materie de studiu dar imi amintesc bine de Blaga, Ion Barbu sau miscarea dadaista… 🙂

    • Adelina, a plouat, mama-mama ce-a mai plouat! De sus în jos, de jos in sus ( se spargeau picaturile de ploaie sărea apa şi-n sus). Iar daca erai pieton pe o asemenea ploaie, ploua si lateral de la masinile care treceau in viteza prin băltoacele formate.
      Plouă la fel ca-n sufletul meu, unde acum e o adevărată furtună!
      Eh, eşti mai mulţumită acum ?

    • Pai chiar greseai daca iti iesea asa ceva in cale! Nu-s decat nepoata bunicii mele dar nu-l pot suferi pe Sadoveanu, n-am reusit niciodata sa-l citesc pana la capat. Il prefer pe Zaharia Stancu. 🙂

      • Este senin si cald…
        De ieri s-a rationalizat si apa curenta ca lumea a inceput sa faca irigatii prin gradinile de legume si bazinul de acumulare este aproape gol !…
        Asa ca vezi… trimite ploaia aia cit mai repede ! 🙂

  2. Deranjant e faptul că tu nu-ţi popularizezi blogul. Ar trebui să afle toată lumea că ai mai scris ceva. Dar tu nu intri pe hulitul Facebook, pe niscai grupuri, să postezi ceva. Te bucuri dacă cineva comentează un material de-al tău, dar nu-l anunţi înainte că are ce comenta…

    • Cum sa-mi popularizez blogul? Nu ma pricep sa fac reclama la nimic, nici mie insami. 🙂 Si nici Facebook n-am. Poate ar trebui sa-mi iau un impresar? 😉 Si cum adica sa anunt dinainte ca scriu ceva? Ce, sunt ca zmeul din poveste care arunca buzduganul inainte sa se intoarca acasa? 🙂

  3. Dupa primul rand citit am crezut ca am grsit blogul. Rabdarea-mi proverbiala m-a facut sa mai rezist la inca un rand. Nu mi-am pus intrebarea decat dupa ce l-am citit pe al treilea si mi-am raspuns tot eu mie ca o fi de la soare poate. Bine ca am trecut cu bine de primul fragment. In urmatoarea fraza te-am recunoscut. Of doamne, ce bine este sa se termine totul cu bine… 😆

  4. prima propozitie ok.
    a 2-a alarmanta, dar continand balauri aruncatori de flacari, deci oarecum linistitoare.
    a 3-a , aia cu aburi, paine, sauna si alte chestii incinse, instaleaza clar convingerea ca e caz de buba.
    de la a 4-a incolo e curat ca lumina zilei: a-nnebunit lupul!
    noroc ca explicitezi pana la urma, da’ te rog, nu te mai tine de chestii dintr-astea dure, ca-s slaba de inger, si-o sa ma pomenesc plangand in versuri!

    • Frumoasa analiza ai mai facut si corecta concluzie ai tras! Noroc ca lupu isi schimbase (doar temporar) lookul, nu si naravul. 🙂 Si daca te hotarasti sa plangi in versuri macar fa-o maret, in metru antic, ca doar esti balaur, nu soparlita.

    • Poeta e poeta doar cand are insomnii sau o doare capul, in rest e om normal si prefera proza in cuvinte simple. N-am scris niciodata poezie la betie, ar trebui sa incerc dar e cam greu cu berea cu lamaie, aia iriga mai mult rinichii decat creierii. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s