Se poate si la noi!

Ca sa nu mai zica unii ca laud numai ce am vazut pe alte meleaguri si-mi pute ce-i pe la noi, o sa va vorbesc azi despre un loc care m-a lasat oarecum cu gura cascata.  Si cu senzatia ca m-am teleportat prin cele tari straine, ca n-are cum sa existe asa ceva prin fundul Moldovei si facut de mana de roman. Uite ca are cum !

Stiti voi firma Marelbo? Sigur o stiti, mai ales doamnele care aveti nostalgia Gubanului de altadata. Si eu o stiam, ba chiar o cautam prin magazine fiindca era exact pe gustul si pe calapodul meu, dar traiam cu convingerea, nu stiu de ce, ca e firma italienesca, prea faceau incaltaminte de calitate!

Si umbland dinspre Radauti spre Sucevita vad indicatoare spre…Marelbo. Fiindca era oarecum in drum, cu o mica abatere in lateral, am zis sa mergem pana acolo in speranta ca or avea si vreun magazin propriu, cu preturi de producator. Iar eu voiam sa-mi innoiesc stocul de papuci de spital ca cei de care trag de vreo doi ani dau semne de oboseala (ei, nu picioarele mele care se simt foarte bine in asa incaltari!).

Cotim stanga prin Vicovul de Sus (care nu-i in Italia!) si o luam pe o sosea ingusta dar impecabil asfaltata, probabil fosta ulita printre case. Si oprim intr-o parcare mare chiar in poarta fabricii. Nu va mai povestesc ce minunatii de case sunt pe drumul acela, niste palate in miniatura si niste curti si gradini de poveste! In fata, pe cladirea principala, scrie mare: Marelbo! daca n-as fi stiut ca-i firma de incaltaminte puteam sa jur ca-i vreo pensiune de 4-5 margarete, asa de frumos si de ingrijit arata!

 Curtea e mare, cu loc de parcare pentru biciclete (muuulte biciclete!),cu foisoare pline de flori in care angajatii ies sa serveasca masa sau cafeaua in pauze, cu balansoare si cu un portar foarte amabil si cu veleitati de ghid: ne da tote amanuntele, ne povesteste, ne face poze de grup. Iar in spatele curtii e un deal abrupt, impadurit, pe care urca o sosea ce mi s-a parut imposibil de urcat cu masina dar portarul ne-a asigurat ca da, se urca si sus e o cabana privata. Plus firma fabricii scrisa cu litere mari, ca o statiune de lux!

Am fost foarte incantata de ce am vazut si mai ales de prima vila de langa fabrica, cea a patronului. Ca are bani se vede, dar se vede si ca are bun gust si spirit de om gospodar. Am aflat ca are vreo 50 de ani, patru copii si a mai infiat o fetita de pe langa Vaslui, ca a inceput de la munca de jos, a fost mai intai ucenic la un cizmar din zona, prima pereche de pantofi i-a facut-o mamei lui, a muncit din greu iar abia apoi s-a extins si a ajuns prosper om de afaceri.

Dar si mai incantata am fost de magazinul fabricii! Papuci albi pe gustul si marimea mea n-am gasit (s-a cam dus sezonul de papuci, au trecut deja la colectia de pantofi) dar nu m-am putut abtine sa nu-mi iau o pereche de pantofi cu bareta in spate, mai de toamna timpurie; Sunt comozi, impecabil lucrati, destul de eleganti si cu tocuri de doar 5 centimetri, perfecti pentru o babuta cu doua glezne rupte, ca mine. Erau la „promotie”, la incredibila suma de 50 de lei. Cum sa-i ratez? La sandalele sexy, cu tocuri peste 10 centimetri am refuzat sa ma uit, sa nu-mi fac sange rau degeaba…

Am avut un sentiment de mandrie cand am plecat de acolo. Uite, dom’le, ca se poate si la noi sa faci o afacere fara sa-ti bati joc de client, de angajat sau de locul in care ai investit! Pe drum, in masina, tocmai spuneau la radio ca au descoperit cercetatorii englezi (cine altcineva?) ca florile la locul de munca cresc productivitatea muncii si satisfactia angajatilor cu 30 %. Oare de-aia sunt incaltarile de la Marelbo cu 30% mai bune si mai convenabile la pret decat tot ce am gasit eu pe piata romaneasca fiindca tot locul e plin de flori si de verdeata?