Naluca pacii de dincolo

Standard

Vreo trei zile n-am prea stiut ce se intampla prin lume, nu m-am uitat la televizor, n-am ascultat la radio. Cand am ajuns acasa, am dat drumul la televizor sa vad daca n-o fi picat guvernul, daca ne-au cotropit rusii sau daca s-a mai anuntat vreo apocalipsa. Prin multimea de stiri prinse asaa, cu coada ochiului, vad una care imi da fiori si ma pune pe ganduri: un tanar de 28 de ani , vrand sa se sinucida din deceptii in amor, a intrat cu masina cu aproape 200km/h intr-o alta masina, pe contrasens si a ucis inca cinci oameni nevinovati care mai aveau cativa kilometri sa ajunga acasa.

Apoi stirea a fost amplu dezbatuta pe toate canalele. Ar fi fost un simplu si dureros fapt divers daca statistica n-ar fi asa alarmanta. Tanarul acesta era depresiv si asemeni lui sunt inca vreo trei milioane de romani. Trei milioane !! Iar astea sunt datele oficiale ce nu-i includ pe cei care n-au fost depistati de nimeni.  Asta inseamna ca circula printre noi trei milioane de potentiali sinucigasi sau criminali, oameni care isi pot pierde cumpatul in orice clipa si pot comite fapte grave…

singurNu e zi sa nu vezi la stiri un caz de suicid. Fie o deceptie sentimentala, fie un om rapus de singuratate sau de greutati materiale dar si oameni aparent fara nici o problema care decid brusc ca s-au plictisit de viata, ca ziua de maine nu-i mai intereseaza sau oameni fragili care clacheaza in fata unor esecuri minore, nu gasesc puterea sa lupte. Si ce e cel mai ingrijorator mi se pare faptul ca varsa acestor sinucigasi a coborat din ce in ce; auzim de copii de 12 ani care se spanzura de dorul parintilor plecati in lumea larga, de pustoaice de 15 ani care se otravesc fiindca nu se simt iubite sau, mai rau, se simt ironizate pentru felul in care arata, ca n-au masurile unui manechin, de tineri de 18 ani cu venele taiate fiindca n-au luat BAC-ul… Ce e cu acesti copii debusolati? Nu-i vede nimeni cand se inchid in ei, cand isi pierd increderea in fortele proprii, cand incep sa se lase invaluiti de naluci? Poate suntem prea coplesiti de propriile greutati, nu mai avem ochi si nici timp pentru dramele altora; ne trezim cand e prea tarziu si regretele nu mai incalzesc pe nimeni, nu mai reaprind licarul de viata in trupurile celor care n-au gasit alta solutie decat sa puna punct, sa treaca DINCOLO sperand ca acolo e linistea si impacarea.

Dar nu, nu e liniste nici acolo. Doar ca lor nu le-a spus nimeni asta, nu i-a facut sa inteleaga ca moartea nu-i niciodata o solutie, e doar abandon si lasitate, e o povara pe care ei refuza s-o duca si o arunca pe umerii altora, a celor care raman neconsolati in urma.Moartea e o solutie doar atunci cand se numeste eutanasie si pune capat unei suferinte inutile si care tot spre moarte duce.

depresie N-o sa fac eu acu pe lupul moralist, n-o sa tin o prelegere despre datoria de a lupta pana la capat si despre speranta care ne tine pe linia de plutire chiar si atunci cand langa noi nu pluteste nici macar un pai de care sa ne agatam. Sa nu-mi spuneti ca macar odata in viata nu v-a incoltit, fie si numai pentru o secunda,  gandul ca n-o puteti scoate la liman, ca vreti sa abandonati, ca vreti pace si ca pacea e doar dincolo de moarte! Dar nu v-ati lasat prada acelei clipe, n-ati cedat cantecului amagitor de sirena ce va ademenea spre celalalt taram. Si recunoasteti cinstit, daca ati fi incheiat socotelile cu viata acum 20 de ani, acum 10, acum un an, n-ar fi fost nici o zi din cele ce au urmat pe care s-o regretati?Dupa clipa aceea de deznadejde n-a mai urmat nici o clipa de bucurie, una care sa va faca sufletul sa vibreze viu si impacat? Fiecare „maine” e un nou inceput, e prima zi din restul vietii tale si poate aduce un miracol. Trebuie doar sa ai puterea de a crede in miracole.

Un tanar a ales sa moara si a dus cu el in mormant alte cinci vieti. E un sinucigas sau un ucigas? Parca mai conteaza… E un om pe care depresia l-a invins. Am asa niste nervi pe depresia asta perfida ca as aduna-o din lumea toata, as toca-o marunt, i-as da foc si cenusa i-as arunca-o in fundul iadului. Ca acolo ii e locul, nu in mintile oamenilor care nu stiu sa ceara ajutor.

Daca o intalniti vreodata pe depresia asta suciti-i mainile la spate sa nu va poata insfaca si dati-i un sut in c** si din partea mea.

Anunțuri

46 de răspunsuri »

  1. Ştii care-i problema, Adelina? Aşa cum tu n-ai avut tupeu să scrii „şut în cur” atunci cînd trebuia, aşa nu au nici ei curaj să spună „am o problemă” sau „ajută-mă”. Fiindcă societatea asta super-dezvoltată şi înecată în căcat pedepseşte absolut orice, dar în special slăbiciunea. E legea junglei şi o ştii prea bine: cine e slab moare. Sîntem oameni? Cum o dovedim? Autocenzura propriilor sentimente, propriilor gînduri, propriilor drame? Ne lăsăm influenţaţi de mizeria televizată care face o epidemie dintr-un caz izolat şi invers, după cum dictează baronii?

    Sistemul actual n-are pic de milă, de compasiune, de omenie. Oricine spune altfel e un mincinos care merită împuşcat pe loc fără proces. Nu am idee cît la sută din populaţia României a acceptat starea curentă. Nu am idee cîţi sînt Oameni şi cîţi animale sălbatice. Dar un lucru ştiu sigur: în România nu e linişte, în lume nu e linişte. Pacea a murit. Scapă cine poate!

    • Dar cand a fost vreodata liniste in lume ? Zau, eu daca eram monitor de clasa in Paradis cu Adam si Eva poate le ziceam sa stea cuminti sa motaie acolo, sa nu atraga atentia lui D-zeu, dar cine ma asculta pe mine ? Plus mai ales cine ma punea pe mine monitor de clasa in gradinita particulara Paradis ? Ca doar nu era sa ma fac eu remarcat de D-zeu, cand telul meu principal de-a lungul scolarizarii obligatorii a fost sa ma fac cat mai neobservat ca sa nu ma scoata la tabla ! Plus mi-a si reusit asa in mare pt ca nu am fost scos decat de vreo 2 ori la tabla, (si de ambele dati cu rezultate catastrofale).

    • Ai si tu dreptate, din prea multa pudibonderie sau din jena nejustificata nu cerem ajutor, ne temem sa nu fim etichetati drep obraznici sau sariti de pe fix si ne ducem singuri povara pana ce ne inconvoaie si ne pune in genuchi.

      • Totul ţine de modul de funcţionare a societăţii actuale, care tinde – împinsă de la spate fiind – către un perfecţionism animalic, instinctual, lipsit de sentimente, emoţii şi nuanţe. Cine alunecă fie şi pentru o secundă din sistem are şanse infime (dacă nu zero) să revină la loc, iar de ascensiune nici nu poate fi vorba – nu la modul cinstit şi corect, cel puţin.

  2. Eu cred ca noi, oamenii, in general, am ajuns sa acordam prea multa importanta unor chestii. Atat de multa importanta, incat credem ca alea, chestiile alea sunt chiar scopul vietii noastre, nu ca ele sunt doar parti din viata noastra.
    Pe de alta parte, eu nu cred ca e un abandon al vietii, ci e mai mult manifestarea unei frustrari. Daca ma gandesc, frustrarea e justificata. Eu sunt frustrat pe mine, cel care mi-am pus atatea limite (nu pot trai fara Adelina, nu pot trai daca nu arat ca Alba ca Zapada etc.). Si mai este razbunarea fata de cei din jur, ca motiv.
    Dar sunt de acord cu tine: dupa moarte, cred ca suntem aproape aceiasi, din punct de vedere emotional, deci n-avem cum sa gasim linistea. Dimpotriva, poate ca am pierdut, astfel, orice sansa de a rezolva problemele emotionale.

    • Frustrarea se naste din comparatia cu cei din jur, din care comparatie iesim intotdeauna prost; mereu e altul mai sanatos, mai bogat, mai destept, mai baftos… Cerem mult si dam putin, asteptari mari, putinte mici si ne trezim ca ne blestemam soarta care ne-a fost potrivnica. Daca ne-am cunoaste si ne-am valorifica meritele si talentele, macar un talent, am fi mandri de noi si fericiti fara sa ne uitam in jur…

  3. E infiorator ce s-a intamplat… depresia ucide, pentru ca de multe ori se neglijeaza semnele ei …si uneori poate fi prea tarziu. De fapt sufletul poate fi bolnav ca si trupul 😦 (si de curand Rob Williams… tot depresia i-a adus sfarsitul).
    Bine ai revenit si mai stai si pe acasa ca trebuie sa semnezi condica de prezenta mai des pe aici 🙂

  4. Depresia ucide. Trebuie să acordăm mai multă atenție celor din jur. E mare nevoie de mai multă dragoste, căldură, bunătate. Depresia nu doare ca o durere fizică să o strigi în gura mare , să te trimită la doctor, doare înfundat, mult mai puternic și revine, te lasă, te păcălește și iar revine. Cumplit!!!!!!!

  5. Eu am citit pe wikipedia ca una dintre masurile de preventie a sinuciderilor care are sansa de a fi eficienta este si educatia/informarea publicului. Drept care, desi nu candidez pt functia de monitor de clasa, imi permit sa ofer un nr relativ nou de telefon verde gratuit functional, din cate am citit, pe toata Romania intre orele 19:00- 07:00, la care
    poate suna o persoana care are ganduri
    suicidare, (sau chiar si care poate fi ingrijorata despre o persoana apropiata care contempleaza sinuciderea): 0800 801 200.

    Exista si un site detaliat cu mai multe informatii generale, (exista mai multe, insa asta mi se pare ff comprehensiv), insa e in lb engleza, (dar se poate folosi Google translate), http://www.suicide.org

    • Mi se pare foarte greu, aproape imposibil sa intorci un sinucigas din drum; de cele mai multe ori nu-l convingem, doar ii amanam decizia. Cu ce vorbe poti sa-i spui unui om deznadajduit ca viata merita traita cand pentru el viata e cea mai grea povara? Cred ca poti doar sa-l faci sa se gandeasca la ceilalti si sa accepte „sacrificiul” de a trai pentru ei uitandu-se pe sine.

  6. Am indoieli ca la numarul ala raspunde cineva…
    Adelina , dar intreb si eu : cine sa vada ochii alora de cer ajutor mut , daca insasi cei ce ar trebui sa vada , au nevoie de ajutor?Cine e dornit sa se incarce de grijile altuia , avandu-si propriile griji?
    Sunt in toata lumea oameni suferinzi de depresie…si sunt lasati asa ,ca e mai usor de verificat…
    Te-as ajuta si eu , la adunatul depresiei , de s-ar gasi pe drumuri …
    E cumplit ca se intampla asemenea drame din cauza unui creier zdruncinat…

    • De unde stii ca nu raspunde nimeni ? Chiar as ruga-o pe Adelina sa verifice intr-o seara daca are timp, (de la serviciu, adica asa profesional), pt ca e un nr relativ recent, chiar as fi vrut sa verific eu inainte sa public acest fel de informatie concreta, in legatura cu care eu sunt serios, insa eu nu pot verifica din afara tarii.

      Un nr de tel verde gratuit mai vechi, care este dedicat preventiei de suicid la copii si adolescenti, la care pot suna si tinerii posibil ingrijorati despre un coleg sau o colega de a lor, nu numai pt ei insisi, insa care nu stiu
      daca e functional pe toata tara sau numai pt
      Bucuresti, este 0800 080 100.

      • Pentru ca la astfel de numere , in general , nu raspunde nimeni , raspunde un robot sau , daca cineva raspunde , functioneaza ca un call center , esti redirectionat sau pus in asteptare…

      • Primul numar, cel mai recent pt adulti), este o initiativa a Asociatiei Romane de Preventie a Suicidului bazata in Cluj.
        Al doilea este in colaborare cu reputabilul spital universitar Alexandru Obregia (fost Gh Marinescu), din Bucuresti.

      • As verifica si nu prea… Prefer sa raman cu iluzia ca e cineva la capatul firului decat sa am certitudinea ca nu-mi va raspunde decat un robot…Si ce sa faca un viitor sinucigas cu telefonul asta/ doar sa-si anunte intentia si, eventual, locul de unde sa-i adune creierii…

    • E cinic ce spun acum dar ma gandesc daca n-ar fi mai bine sa se amenajeze locuri speciale pentru sinucigasi, macar sa nu mai omoare oameni nevinovati, oameni care iubesc viata. Cine nu poate invinge depresia sa si-o administreze singur, nu s-o reverse asupra altora.

      • Cinic sau nu , nu cred ca e o idee rea ce spui , insa sti cum este…asa ceva atnge morala crestina si daca nu vreai sa ne-o punem de-un bulion , ne oprim din dezbatere!
        Una peste alta , cum ai scris si tu , prea multi oameni ajung la stare de depresie , ceea ce indica , la fel ca si schimbarea de clima a Pamantului , ca niscaiva fenomene ciudate au loc in aer…si oamenii , in general vorbind ,simt degradarea fizica si psihica tot mai acut…ma sperie pe mine ceea ce scriu , desi , la un alt nivel de discutie , prefer sa-mi ignor cuvintele…tocmai de frica!

      • in unele tari occidentale, din motive aferente, exista moarte asistata (eutanasiere ii spune). Desi nu atinge ortodocsi, scandalul preotilor romani a fostr mare. Nu s-au uitat ca se fac comisii de 3 medici diferiti, care se analizeaza bolile de care sufera, si aproba doar daca e boala terminala, daca medicamentatia nu functioneaza, daca omul e lucid cand cere. Sunt cateva sute de cereri, in special din oncologie, si cei in varsta. Unii tineri au fost interceptati si primit un tratament suficient pt ai reorienta.

        Acum in Belgia e scandal mare: un puscarias a cerut eutanasiere. E in puscarie pe viata, pt abuz sexual. Sunt curioasa daca ii este acceptat.

  7. Trei milioane sunt conform statisticilor oficiale.În realitate numărul lor este cu mult mai mare. Vorba psihiatrului : Nu există om care nu e nebun, există doar oameni pe care nu i-am consultat încă. Depresia e parte a tributului pe care îl plătim în încercarea noastră de a pătrunde în rândul țărilor „civilizate”. Țări în care Prozacul și Xanaxul se consumă cum se consumă la noi pe stadioane semințele de floarea soarelui.

    • Xanaxul e scump si se da numai cu reteta, noi avem sfantul rachiu care alina suferintele si anesteziaza mintea . Partea proasta e ca anestezia asta nu determina luarea propriei vietii, ci pe a altora, ca ne trezim brusc razboinici si revendicativi.In Moldova cred ca in curand se va vinde cate un cutit anexat fiecarei sticle de bautura…

  8. Doresc sa recomand si urmatoarele carti, care au fost traduse in mai multe limbi, insa nu stiu daca inca si in limba romana,
    – Night Falls Fast: Understanding Suicide + An Unquiet Mind, (aceasta a doua autobiografica), ambele de dna Kay Redfield Jamison, care a mai scris si alte carti interesante, reputabile, si bine documentate de popularizare despre tulburarile afective
    – Darkness Visible, carte autobiografica de dl William Styron, (autorul cartii Alegerea
    Sophiei/Sophie’s Choice)
    – pt parintii care au avut un copil care s-a
    sinucis: Stronger than Death, de dna Sue Chance, si The Story of Nick Traina, de dna Danielle Steele
    – pt intelectualii interesati literar si cultural, Noonday Demon: An Atlas of Depression, de dl Andrew Solomon

    • Vreau sa zic ca eu nu mi-as ingadui niciodata sa fac acest fel de recomandari decat cu cea mai mare seriozitate si onestitate sincer candida de care as fi in stare. (Primul comentariu despre Adam si Eva, elevi recalcitranti in gradinita particulara Paradis, fusese intr-adevar umoristica, insa asa fata de comentatorul mai filozofic Drugwash mi-am permis o gluma mai filozofica, insa in rest eu am fost serios.)

  9. Am citit în presă cum că o tânără a declarat ca vorbea la telefon cu individul şi că a auzit zgomotul impactului. Nu zic că tipul nu voia să se sinucidă. Doar că în acel moment VORBEA LA TELEFON. Şi uite aşa se interpretează eronat.
    Copii, nu vorbiţi la telefon atunci când conduceţi.

    • Nu, nu vorbea la telefon, a raspuns apelului si a lasat telefonul deschis pe bancheta, ca cineva sa inregistreze „live” accidentul. Probabil ca acest telefon l-a si determinat sa intre brusc in masina de pe contrasens, stia ca are auditoriu. O minte bolnava. As vrea sa-mi fie mila dar nu-mi e…

  10. Subiectul ăsta e extrem de stufos, el nu poate fi tratat simplist, ca-n situaţia de faţă. Sigur, fiecare are o părere, ceea ce nu-nseamnă că toate părerile sunt şi corecte şi de luat în seamă. Fenomenul creşterii tendinţelor suicidare face obiectul unor studii extrem de extinse şi, deşi epuizează tot spectrul cauzelor, psihologice, sociale, patologice şi de care-or mai fi, ele nu reuşesc să găsească o cauză, să se năpustească asupra ei şi să scape omenirea de spectrul său.
    Statistic vorbind, România nu stă rău la capitolul ăsta, doar că, dacă se observă o creştere a fenomenului, aceasta se datorează şi fugii după senzaţional a presei. De multe ori prezentarea pe larg a evenimentelor catastrofale are un efect de „clichet”, răspândirea ideii unei asemenea acţiuni, considerând evenimentul prezent drept un prag, dă idei altora pentru depăşirea lui.
    Cu acest eveniment se depăşeşte un nivel de percepere a suicidului. Dacă putem accepta că fiecare este stăpân pe viaţa lui şi la o adică poate renunţa la ea, oricât s-ar contra unii şi alţii, pe motive religioase, morale etc, este de neconceput să dispui de viaţa altora. Şi asta n-are nicio legătură cu depresia şi alte boli de domeniul psiho-pu-pu. Vrei să-ţi curmi zilele, fă-o, du-te dracului, da’ lasă-i pe alţii în pace.
    Cum ai întoarce-o, cum ai suci-o, individu tot criminal este şi greşeşti când spui că

    E un sinucigas sau un ucigas? Parca mai conteaza…

    Cum să nu conteze? Cinci vieţi secerate că vrea muşchiu’ tău, păi eşti un criminal ordinar şi mă … pe depresia ta şi nici măcar nu-i nevoie să te blestem pentru sufletele alea care poate n-aveau treabă cu depresia, duceau o viaţă normală. Îmi place să cred în viaţa de după şi pentru asemenea cazuri, în care mă gândesc că-şi vor lua dreaptă răsplată!
    Şi la-ntrebarea ta, am impresia că nu crezi că există asemenea oameni, ei bine, eu unul n-am avut niciodată gânduri suicidare, când mi-a fost mai greu am căutat soluţii, nici prin cap nu mi-a trecut să fug! Soaţa mea aşijderea, iar fiu-meu, dacă l-ai întreba despre asta, ar face-o miştocăreală de numa-numa!
    În rest să ai succesuri!

    • Ucigas il consider si eu. Putea sa intre cu masina intr-un pom si treaba lui cum murea. dar cred ca a vrut o clipa de celebritate, a vrut sa se vorbeasca de el si sa mai lase o povara pe umerii fetei din cauza careia a decis sa se sinucida.Iar presa chiar a „ambalat” frumos subiectul, poate le-a dat si altora idei. cand unui sinucigas i se da prea multa atentie gestul lui devine motivant si molipsitor si pentru altii.
      Ce familie de oameni optimisti sunteti voi daca puteti trece peste toate greutatile fara sa aveti gandul ratarii! Marturisesc ca in ultimii 30 de ani nici eu nu m-am mai gandit sa-mi tai venele; nu de alta dar nu stiam daca se taie pe lung sau pe lat sau daca se regenereaza taiate doar la varfuri… 🙂

      • Mda, vezi că zici la fel? Păi cred că ar fi stârnit de-a dreptul admiraţia dacă s-ar fi repezit într-un TIR! Ce zici? Da’ el nu, ofticos, cum adică, eu să mor şi voi să trăiţi?
        Păi dacă constaţi că te-ai ratat se cheamă că nu te-ai ratat, că vorba aia: cel ce se consideră la un moment dat prost, sigur nu e prost, că doar prostu’ nu-i prost destul dacă nu e şi fudul! Aşa că ar fi fost motiv de bucurie, nu de…. !
        Ce idee şi pe tine! Auzi, venele! Păi ce, la tine nu se găsea o cutie cu diazepam? 😯

  11. nu judec ce s-a intamplat acolo. O sa prezint din experienta mea. Un om care nu recunoaste ca are o problema, ramane o problema el insusi. Ia ziceti, care din voi s-ar duce la doctor ca ii spune mama/ prietena -du-te la psiholog/ psihiatru, asa, din senin? Si priviti in jur, cati sunt negativisti, obositi – le-ati putea spune: du-te la psiholog?

    Eu incerc sa imi aduc aminte cum eram la 14-16 ani. Da, aveam probleme (mari, ca doar erau ale mele ), aveam verisoare, prietene, si nu puteam discuta cu ele. Dar la 14 ani am avut o colega care avea mana crestata, in dreptul venelor. Era genul f. sensibila, slaba la invatatura; am ajutat-o la mate in clasa a 8a, ca spunea ca vrea sa se sinucida, parintii o bateau, lucrau in fiecare zi si veneau seara de la munca, saracia ceausista in care ne scaldam amandoua o tineti minte. Taieturile pe mana erau superficiale, apoi a spus ca vrea sa sara de pe geam. Am fo la ea -locuia la et. 4, si ii era frica sa urce pe scari pe intuneric (nu era curent electric). Habar nu am ce e cu ea acum.
    Apoi, in liceu, o colega cu 2 ani mai mica a ramas corijenta la mate. S-a spanzurat, a scris scrisoare ca ii e frica sa spuna mamei de asta.

    Au trecut 25 ani. Cu ce am evoluat? cu nimic. Un vecin de 6 ani o ameninta pe fiica mea ca o arunca in fata autobuzului, ca o taie, ca o omoara. Am inlemnit, fiica mea nu stia cuvinte gen moarte, boala.
    Dezechilibrele care le cunosc vin din familia restransa. Un sot cu prea multe responsabilitati si rate si sotia casnica, o mama cu prea multe griji si niciun ajutor de la sot decat vorbe grele, copii cu prea multa presiune de la parinti.

    Si privind general, poate o sa sariti cu gura la mine, dar dau vina si pe desacralizarea familiei, lipsa dragostei fata de Dumnezeu si creatia Sa, dragoste de sine, ajutor neconditionat pt cei in nevoie etc. Toate astea se invata in copilaria timpurie.

    • Daca sesizezi ca un om are o problema si ii spui prieteneste „du-te la un psiholog” se revolta imediat: ce, ma crezi nebun? Tocmai frica asta de eticheta de nebunie ne impiedica sa cerem ajutor. Si poate ca nu trebuie musai un specialist, ar fi bine daca am vorbi cu un prieten bun, cu un confesor, poate chiar cu un necunoscut care ne poate diseca mai obiectiv. Familiile au devenit simple colectivitati traitoare sub acelasi acoperis (sau, mai rau, risipite in lumea larga!), oamenii nu se mai uita unii la altii dincolo de prezenta fizica, nu comunica, nu empatizeaza. Iar Dumnezeu… refuza sa coboare din icoane.

  12. Adelina, si ca o parere persoanala, de om care nu are tv. Zau, mesajul televizorului este depresiv, apasator, bolnavicios! Reclame peste reclame la medicamente si boli, povesti triste repetate, zau ca unii hypersensibili ajung sa fie convinsi ca au probleme (iar starea psihica e prima afectata). Stiu ca e mai usor de manipulat populatia care stie de frica, dar …. zau, parca au depasit limita bunului simt.
    Adaugam si mesajele din media: maneche super slabe( subpoderal din punct de vedere medical), machiaje /cosmetice super scumpe, pozele opulente de pe facebook, toate astea pot afecta pe cei tineri, care inca nu au un standard moral al vietii.

    • Am senzatia ca depresia e indusa cu buna stiinta. Uita-te la generatia emo, la dependentii de orice fel, la modul in care se propovaduieste austeritatea, lipsa bucuriilor mici si spalarea de creieri. Devenim niste roboti cu piele si atat…

      • si eu sunt convinsa. Ba o vad ca un complot al firmelor farmaceutice, induc starea de boala, si apoi ne vand medicamente. Din cate tari am umblat prin europa, Romania e tara cu cele mai multe farmacii, si toate cu clienti. Se castiga bani frumosi din medicamentele de depresie (mai citesc rapoartele franceze, unde e scandal mare ca o firma a oferit concediu unui medic, ca forma de … bonus, pt recomandat anumite medicamente – si medicul si-a pierdut licenta – ei asta in Ro se practica des si nu mai pierde nimeni nimic ).

        Cand ziceam mai sus de Dumnezeu, ma refer nu la biserica/icoane, ci la cel din sufletul nostru, la dragostea care ne-o meritam, o meritam creatiei Sale: natura, si nu a creatiei umane (mana de popa, icoana, caramida numita biserica). Ca sa auzim insa asta, e nevoie sa iesim dintre pereti, telefoane, tv, sa fim printre oameni, si cu respect fata de natura.

  13. Oamenii sunt tot mai singuri. La asta au contribuit toti cei care au inventat „inlocuitoril de prieteni”: site-urile de socializare. Ai milioane de prieteni dar nu te stie nimeni. Nimeni care sa iti fie aproape cu adevarat, atunci cand ai nevoie.
    Cat despre idioti pe astia nu ii poate convinge nimeni. Fac tot ce stiu ei. Si umbla liberi…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s