Lumee, ma intorsei!
N-am zabovit prea mult, a fost o vizita scurta si protocolara, cam ca a lui Ponta in America, sa-mi reinnoiesc tratatele diplomatice, sa iau pulsul natiunii oltenesti si sa iau binecuvantarea soacra-mii ce si cum sa votez la prezidentiale. Soacra-mea a zis ca nu-i mai voteaza pe niciunii, ca-s niste hoti toti, cu Basescu si Ponta in frunte, ca au nenorocit tara si nu umbla cu dreptate, umbla numai cu minciuni si legi strambe; o fi stiind ea ce o fi stiind, ca-i femeie batrana…
Ce-am facut pe acolo? Mai nimic, vorba reclamei aleia la laxative. Zaibar n-am gustat ca nici nu s-a cules via si oricum cred ca anul asta se poate trece direct la capitolul bors sau otet, strugurii sunt mici si acri. Am vrut sa ma dau femeie gospodina si sa ma afirm in bucatarie (desi n-aveam dry cookerul la mine) asa ca am insfacat din frigider o lighioana proaspat sacrificata si am aruncat-o in oala. Vreo trei ore m-am invartit in jurul ei ca indienii in jurul focului de tabara ,in speranta ca va deveni comestibila dar gaina tot cu pieptul de otel ma sfida. M-am abtinut cu greu s-o intreb pe soacra-mea daca asta era gaina pe care o primise plocon la nunta sau daca e lichidarea de stoc din marfa carata pe Arca lui Noe. In cele din urma am reusit sa fac o zeama plina de colesterol si o friptura buna de folosit ca munitie de tun… 🙂 De-aia n-o sa cresc niciodata gaini, mie imi plac puii de Avicola, aia plini de steroizi care se fragezesc dupa doua clocote si care nu lasa pic de grasime.
M-am jucat putin si de-a imblanzitorul de fiare. Ca am gasit in batatura o „fiara” noua, mare cam cat un caiet studentesc dar cu decibeli cat o cursa de formula 1. Degeaba am incercat in prima zi sa-l facem sa taca, el si-a sustinut recitalul pana a ragusit, am decis ca e mai bine sa-l ignoram pana i se termina bateriile si se opreste de la sine. Dar a doua zi a descoperit Gioni (sau Johnny, ca nu i-am studiat buletinul sa vad cum se scrie) ce buni sunt micii si biscuitii si ca oamenii mai si mangaie, nu doar arunca o bucata de paine si atat, asa ca ne-am imprietenit, aproape sa ne facem frati de sange, ca mi-a lasat amintire o zgarietura adanca pe mana. Cand am plecat l-am lasat tot latrand disperat, probabil se gandea ca n-o sa se mai joace nimeni cu el, niciodata…
Cam asta e nota informativa sumara a vizitei mele in Prazilia. Unde n-am vazut nici un fir de praz! 🙂 Restul aventurilor vi le povestesc altadata, sa nu va plictisesc din prima zi. Deci, bine v-am gasit! Voi, cum v-ati petrecut weekendul?
O zeama de cuvinte 
eu am sadit niste praz pe balcon. O sa scot alaturi si steagul ce l-am avut anul trecut la campionatele europene de gimnastica.
Fata, tu cate pogoane de balcon ai, ca de toate ti-ai sadit pe-acolo!? Nu m-as mira sa-mi spui si ca ti-ai pus vreun hectar de porumb, sa faci pop corn bio. 🙂
am vreo 6 lazi de lemn cu pamant, si 10 jardiniere. Am suspendat. O sa pun poze 🙂 si cu recolta de anul asta :))
Nu tu zaibăr?! Nu tu praz?!
Mama mă-sii de necaz! 🙂
„Găina bătrînă face zeama bună!” Of, Adelină, nici înţelepciunea populară nu se lipeşte de tine! 😀
Io am fost cuminte şi înţelept (ca orice boşorog) şi mi-am preparat dovlecei panè, dacă tot n-am cu ce ronţăi la găina aia… 🙄 😀
Bine-ai venit acasă! 🙂
Da-o naibii de intelepciune populara, ala care a zis asa vorba mare sigur n-a stat sa pazeasca o oala de ciorba cu o gaina matusalemica! O sa fac o propunere legislativa sa se eutanasieze gainile mai batrane de doi ani, sa nu se mai chinuie nici ele, nici aia de le fierb.
Sa-ti fie de bine dupa dovlecei! am prajit si eu ceva rapid, niste clatite-fumigene. 🙂
N-am mai făcut clătite de prin ’87, cînd cu gaşca din Piaţa Sîrbească, de mi-era o frică de „bombă” (butelia de gaz din bucătăria de vară a lui Gabi)… Fă-mi tu poftă, Adelină, să vezi de nu m-oi proţăpi în poartă la tine cu pancartă „Vreau clătite”! 😆
Am avut şi io un copan săptămîna trecută (sau acu’ două săptămîni? am uitat) da’ ăla a fost de dinozaur, cred, c-am fiert la el de-am îmbătrînit şi tot ţapăn a fost. Da’ am pus jumate la pilaf şi jumate la ciorbă. Şi mie-mi place gras, foarte gras! (mîncarea numa’, să nu se suptînţeleagă altceva 🙄 )
Nota informativă e de trei parale, nu iei niciun „satisfăcător” pentru ea. Mai bun e bancu’! Auzi, şi-a-nseriat bocancii! 🙂 🙂 🙂 Când bagi olteni în priză tre’ să înseriezi f’o patru, că ăştia se ard uşor! 🙂
O nota mai amanuntita dau numai dupa ce semnez contractul de colaborare si-mi iau numele conspirativ si contul in valuta! 🙂
Stai la coadă, că cont în valută n-ai să vezi. Ce, te crezi f’un Richard Sorge la soacră-sa în Oltenia? 🙂
Pfiuuu, Adelină, mă-curcasem în dește, să nu mă bodogăni… 😳
În rest, bine ai revenit! Las’ că știu eu că o să spui tot-tot când va veni vremea! 😆
De-aia-i rau cu atatea degete! Ce, nu era suficient aratatotul pentru tastat si mijlociul pentru tinut vertical? Aaaa, cred ca era rau, ca nu-s opozabile… 🙂
Evident ca o sa spun tot ca doar vin din Oltenia si acolo toti sufera de „limbarita”, m-am molipsit.
Adelino, fată, io n-am rude în Oltenia dar, din ce-mi povestesc alţii, numai şi faptul că te întorci de-acolo vie şi nevătămată şi ş-apăi tăt îi de bine.
Pai eu sunt usor „aclimatizata:, dupa aproape trei decenii de convietuit cu un oltean (dar unul atipic, evadat de la 14 ani din Oltenia) m-am imunizat putin. 🙂
Priveste si tu partea buna a lucrurilor: Uite si tu cu cat de multe lucruri misto te confrunti 😆
Pai da, ca sa te confrunti cu relaxarea si comfortul e plictisitor! Decat sa ma apuce depresia, mai bine ma confrunt! 🙂