Pentru unii viata e zbatere, pentru altii huzur. Nu ne nastem egali si soarta nu zambeste tuturor. Cei care au tras un loz necastigator, cei care n-au stiut sa ademeneasca ursitoarele cele bune, se uita cu jind, sau chiar cu invidie marturisita printre dinti la favoritii sortii. Oricat ne-am considera de buni si de altruisti toti cred ca avem uneori motive de invidie.
Tanjesc unii dupa avere.Daca te-a impacheta barza in scutece de borangic si ai facut pipilica numai in olita de aur batuta-n nestemate crezi ca toate ti se cuvin, nici nu stii ce inseamna lipsa banilor. Dar si atunci gasesti ceva dupa care sa tanjesti: faima, dragoste sau chiar sanatate, fiindca banii nu pot sa-ti regenereze un ficat sau sa-ti scoata niste virusi mortali din sange…
Altii tanjesc dupa putere, vor sa invarta lumea pe degete, sa se joace cu destinul omenirii , sa aduca prosperitate sau razboi dupa cat de bine sau prostdispusi s-au trezit de dimineata.Pentru ei un om e mai de nimic decat o furnica intr-un musuroi…
Unii vor celebritate, sa fie adulati, ovationati, sa-si vada numele scris peste tot, se hranesc cu aplauze si laude, vor fan-cluburi si adulatori.Fac orice sacrificiu sa fie pe placul publicului, sa impuna o moda sau o tendinta, sa se vorbeasca despre ei. Anonimatul e cea mai grea boala si-i ucide…
Altii traiesc pentru a darui, sunt nascuti cu altruismul in sange, pentru ei binele e binele facut semenilor, nu vor rasplata, suporta orice pentru fericirea celorlalti, au stofa de martiri si nu se dezic de crezul lor cu nici un pret, au idealuri nobile, marinimie, compasiune si isi dedica existenta slujirii aproapelui…
Unii viseaza doar la Marea Dragoste, cauta toata viata sufletul-pereche si daca nu-l intalnesc mor cu speranta ca vor avea o sansa in viata viitoare…
Altii aduna comori materiale, cladesc case peste case, umplu garaje de masini, colectioneaza opere de arta, strang casete de bijuterii si alearga in lumea toata pentru inca o achizitie la colectie, sunt nefericiti daca rateaza o licitatie sau rivalul lor si-a inaltat o vila mai luxoasa…
Fiecare avem vise si iluzii, fiecare are idea lui despre lux. Eu? Traiesc la tara, intr-o casa mai batrana ca mine, am adunat doua casete de bijuterii ieftine, sunt un neica-nimeni ce trece neobservat pe strada, fara glorie si fara putere, nu ma da generozitatea afara din casa dar nici nu ravnesc la bunastarea altuia, m-am cam vindecat de idealuri naive, nu visez nici cai verzi pe pereti, nici „zburatori cu negre plete”. Imi accept conditia si nici nu stiu daca ma straduiesc prea tare sa mi-o depasesc, probabil ca sunt prea lenesa sau prea lipsita de ambitii. Un singur lux visez: luxul de fi uneori egoist!
Chiar daca stiu ca nu sunt centrul Universului sa-mi inchipui un moment ca soarele straluceste numai pentru mine,ca nu trebuie sa impart lumina lui cu nimeni!
Sa nu tac cand vreau sa urlu si sa nu trebuiasca sa vorbesc cand mi-e dor doar de tacere!
Sa pot sa colind lumea fara pasaport, fara vize, fara sa stiu ca trebuie sa ma intorc, fara sa stiu ca cineva ma asteapta, deci trebuie sa ma intorc!
Sa pot sa stau in pat o zi intreaga , fara program, fara grija ca trebuie sa plec la munca, fara sa-mi schimb macar pijamalele! cu perdelele lasate si cu linistea asurzindu-mi urechile…
Sa nu-mi cenzurez vorbele si faptele, sa ma uit in oglinda pana mi se face rusine de ce vad in interiorul meu, sa-mi autoflagelez constiinta pana la purificare!
Sa nu ma gandesc la ziua de maine, la anul viitor, la viata viitoare! Sa nu gandesc! Doar sa exist pana ce mi s-o face sila si de asta…
Costisitor lux! Si imposibil.
La dracu cu utopia, ma intorc , ca un sclav umil pe plantatia in care am ales sa traiesc trudesc!…
Chiar nu-ți poți permite luxul să stai în pat o zi întreagă, fără gândul că trebuie să te prezinți la slujbă?
Probabil ca mi l-as permite, dar apoi as avea remuscari. Eu vreau sa-mi permit luxul de a nu avea nici de-astea, adica un egoism feroce (daca o fi existand asa ceva…)
Deci și cu slănina-n pod și cu sufletu-n rai!… O utopie într-adevăr. 🙂
Pe mine ma apuca fara remuscari . Si stau, si stau, si stau, fara sa gandesc, ma uit si vad o mie de seriale, si daca ma intrebi despre ce este vorba habar nu am . Dar am momente in care iubesc singuratatea si tacerea absoluta . 😛
Uneori imi vine sa ma spal singura pe creier, macar sa nu folosesc samponul altora. Si atunci ma joc ceva antrenant, cat sa nu ma gandesc la nimic…
Biet suflet chinuit, nu-ţi doreşti decît libertatea absolută… la fel ca alţi cîţiva care-am ajuns s-o ghicim printre conceptele filosofice şi nedreptăţile lumii.
Cine-a zis „fericiti cei saraci cu duhul”, mare vorba a zis! Si nu se referea la prostie, doar la o minte relaxata, nechinuita de dileme existentiale.
Cred că ai dreptate, mai ales că totul e interpretabil. Viaţa ar fi relativ simplă şi uşoară dacă omul n-ar fi, prin natura lui, hulpav atît fizic cît şi – mai ales – psihic. Iar dacă ADN-ul nu ni-l putem schimba, măcar să căutăm să ne împăcăm cu noi înşine, başca şi cu restul lumii de s-ar putea, că tare bine-ar fi.
Cred ca acum ti-e lehamite de tot. Clar! Ai nevoie de un pic de egoism. Daruieste-ţi-l! 🙂
Curat lehamite, ca nu-mi gaseam cuvantul!… Noroc ca trece.Exact ca-n poezia aia „si ce daca somnul nu vrea ca sa plece?/ eu, daca ma spal, sunt vioi cat zece!”…
Ce-ai,fata draga? Cin’ ti-o suflat in ciorba?
Lasa-i, bre, sa sufle. Asta inseamna ca-i arde la limba. Cred ca e astenie de toamna, ca Ebola nu pare a fi, nu sangerez pe nicaieri(sau o fi cutitul prea bine infipt si impiedica sangerarea…)
Grijă mare la ce-ţi doreşti. S-ar putea să se împlinească. Jale mare!
Nu prea mi se implinesc mie dorintele, nu mi-a iesit nici un pestisor de aur in cale…Si cred ca nici eu nu prea stiu ce-mi doresc, sper sa aleaga soarta ceva bun si pentru mine.
si eu ma simt ca o minge de ping pong intre X planuri. Zi de stat numai in pat? nici cand ma lovit virus de burta nu am cum :)))))
Erata : m-a .
Mi-a zburat o cratima.
E si asta un defect, sa nu te poti focusa pe o singura idee. La mine-n cap zboara gandurile si planurile ca un stol de grauri nauci si multe se accidenteaza in zbor… Tot o vraiste!
Reblogged this on REBLOG and commented:
Mi-ai dat de gândit… 🙂
Ca poate nu aveai la ce te gandi si te plictiseai… 🙂
😀
Nu, nu e cazul 🙂
Pt mine luxul cel mai mare e sa fac baie intr-o cada de baie adevarata. Nu am mai apucat o beie in cada de vreo 8 luni, doar dus.
Cata modestie! Uneori micile bucurii fac mai mult decat marile fericiri si sunt mai accesibile.
Risca-te! Chiar si cu remuscari! Daca se strange oboseala si frustrarea, e de rau!