Lux

Pentru unii viata e zbatere, pentru altii huzur. Nu ne nastem egali si soarta nu zambeste tuturor. Cei care au tras un loz necastigator, cei care n-au stiut sa ademeneasca ursitoarele cele bune, se uita cu jind, sau chiar cu invidie marturisita printre dinti la favoritii sortii. Oricat ne-am considera de buni si de altruisti toti cred ca avem uneori motive de invidie.

Tanjesc unii dupa avere.Daca te-a impacheta barza in scutece de borangic si ai facut pipilica numai in olita de aur batuta-n nestemate crezi ca toate ti se cuvin, nici nu stii ce inseamna lipsa banilor. Dar si atunci gasesti ceva dupa care sa tanjesti: faima, dragoste sau chiar sanatate, fiindca banii nu pot sa-ti regenereze un ficat sau sa-ti scoata niste virusi mortali din sange…

Altii tanjesc dupa putere, vor sa invarta lumea pe degete, sa se joace cu destinul omenirii , sa aduca prosperitate sau razboi dupa cat de bine sau prostdispusi s-au trezit de dimineata.Pentru ei un om e mai de nimic decat o furnica intr-un musuroi…

Unii vor celebritate, sa fie adulati, ovationati, sa-si vada numele scris peste tot, se hranesc cu aplauze si laude, vor fan-cluburi si adulatori.Fac orice sacrificiu sa fie pe placul publicului, sa impuna o moda sau o tendinta, sa se vorbeasca despre ei. Anonimatul e cea mai grea boala si-i ucide…

Altii traiesc pentru a darui, sunt nascuti cu altruismul in sange, pentru ei binele e binele facut semenilor, nu vor rasplata, suporta orice pentru fericirea celorlalti, au stofa de martiri si nu se dezic de crezul lor cu nici un pret, au idealuri nobile, marinimie, compasiune si isi dedica existenta slujirii aproapelui…

Unii viseaza doar la Marea Dragoste, cauta toata viata sufletul-pereche si daca nu-l intalnesc mor cu speranta ca vor avea o sansa in viata viitoare…

Altii aduna comori materiale, cladesc case peste case, umplu garaje de masini, colectioneaza opere de arta, strang casete de bijuterii si alearga in lumea toata pentru inca o achizitie la colectie, sunt nefericiti daca rateaza o licitatie sau rivalul lor si-a inaltat o vila mai luxoasa…

Fiecare avem vise si iluzii, fiecare are idea lui despre lux. Eu? Traiesc la tara, intr-o casa mai batrana ca mine, am adunat doua casete de bijuterii ieftine, sunt un neica-nimeni ce trece neobservat pe strada, fara glorie si fara putere, nu ma da generozitatea afara din casa dar nici nu ravnesc la bunastarea altuia, m-am cam vindecat de idealuri naive, nu visez nici cai verzi pe pereti, nici „zburatori cu negre plete”. Imi accept conditia si nici nu stiu daca ma straduiesc prea tare sa mi-o depasesc, probabil ca sunt prea lenesa sau prea lipsita de ambitii. Un singur lux visez: luxul de fi uneori egoist!

Chiar daca stiu ca nu sunt centrul Universului sa-mi inchipui un moment ca soarele straluceste numai pentru mine,ca nu trebuie sa impart lumina lui cu nimeni!

Sa nu tac cand vreau sa urlu si sa nu trebuiasca sa vorbesc cand mi-e dor doar de tacere!

Sa pot sa colind lumea fara pasaport, fara vize, fara sa stiu ca trebuie sa ma intorc, fara sa stiu ca cineva ma asteapta, deci trebuie sa ma intorc!

Sa pot sa stau in pat o zi intreaga , fara program, fara grija ca trebuie sa plec la munca, fara sa-mi schimb macar pijamalele! cu perdelele lasate si cu linistea asurzindu-mi urechile…

Sa nu-mi cenzurez vorbele si faptele, sa ma uit in oglinda pana mi se face rusine de ce vad in interiorul meu, sa-mi autoflagelez constiinta pana la purificare!

Sa nu ma gandesc la ziua de maine, la anul viitor, la viata viitoare! Sa nu gandesc! Doar sa exist pana ce mi s-o face sila si de asta…

Costisitor lux! Si imposibil.

La dracu cu utopia, ma intorc , ca un sclav umil pe plantatia in care am ales sa traiesc trudesc!…