Avalansa de mamici?

Standard

Azi mi s-a intamplat ceva ciudat. Placut, dar ciudat. Si inexplicabil, nu stiu cui sa-i multumesc (sau sa-i cer scuze, daca am nemultumit).

N-am un blog de „vedeta”, nu-s in topuri, nu postez informatii pretioase fara de care omenirea nu poate trai, deci nici nu sunt asaltata de cititori. As zice mai degraba ca fac parte dintr-un club (select, dupa parerea mea) de oameni minunati care ma onoreaza cu vizitele lor si carora le intorc vizitele cu multa placere. Ca un cerc de lectura cu auditoriu restrans, parca ne-am intalni intr-o sufragerie, la un ceai si am sta la taifas si la glume. Cand trec de 500 de cititori intr-o zi deja e sarbatoare.

Asa ca azi m-am uitat bine in calendar sa vad daca n-o fi venit Craciunul si eu am fost prea ocupata si am uitat sa impodobesc bradul.  Desi nu-s mama lui Fuego! Ce s-o fi intamplat si cum s-or fi aliniat planetele de brusc 1500 de oameni au simtit nevoia sa ma citeasca? Ba avalansa de cititori era in mod deosebit pentru un articol scris acum vreo doi ani, unul „tematic” dar nu la modul serios ci mai degraba pamfletar,mai mult o glumita, Pentru mame si mamele.

Desi multi au citit (sau numai au aruncat un ochi indiferent) numai o persoana a comentat. Asa ca nu stiu cate injuraturi mi-am luat azi si cate mamici s-au indignat si au infierat cu mandrie materna faptul ca mi-am permis sa-mi dau aere de cunoscatoare si n-am vorbit cu duiosie despre minunile maternitatii. Stiu din proprie experienta ca nimeni nu sare mai iute la beregata si nu te neutralizeaza mai repede cu venin  decat o mamica ce isi simte puiul amenintat sau doar insuficient laudat.  Si asa si trebuie sa fie. Prefer de o mie de ori mama ce crede ca pruncul ei e perfectiunea intruchipata, centrul sistemului solar, decat o mama ce-si trateaza copilul ca un apendic al familiei, unul care nu trebuie bagat prea mult in seama ca sa nu se invete cu narav si cu pretentii! Doar ca stilul meu s-ar putea sa deranjeze, pare prea neserios pentru un subiect asa de important. Dar zau, oricat de devotata e o mamica si oricat s-ar dedica ea cresterii pruncului, nu trebuie s-o faca incrancenat, adancind cuta dintre sprancene si manevrand copilul ca un genist ce trebuie sa dezamorseze o bomba nucleara.  O mamica relaxata , care stie sa glumeasca si sa priveasca maternitatea nu doar cu maxima seriozitate ci si cu zambetul pe buze, va avea un copil mai relaxat.

E greu sa fii mama! E cel mai epuizant job din lume, unul cu program non-stop. Dar cine s-ar mai incumeta la treaba asta daca n-ar avea si atata farmec, atatea satisfactii, atatea sperante pentru viitor? De fapt cred ca nu-i job, e mai mult un fond de investitii, unul in care nu nu te spetesti acum muncind ca sa aiba cine sa-ti dea o cana de apa la batranete (cum atat de des si de egoist aud!), ci in care investesti daruire si pasiune ca sa lasi in urma ta un cuceritor al planetei, o poarta deschisa spre eternitate.Nu asta viseaza orice mama, ca puiul ei sa paseasca triumfator in lume si in viata? Nu sa cucereasca lumea ca un cotropitor ci doar sa se bucure pe deplin de ea.

bebelusCe voiam de fapt sa spun? A, da! Ca multumesc cui mi-a trecut pragul , cui m-a adus in discutie ; si ca ce scriu eu nu-i nici pe departe vreun tratat despre cresterea eficienta a copilului, vreo carte cu trucuri prin care mamicile sa-si asigure linistea, confortul sau tranzitia mai facila prin miracolul maternitatii. Deci nu dati cu pietre daca nu v-a placut , e suficient sa zambiti o clipa si apoi sa va intoarceti putin mai relaxate langa puiul de om care va asteapta. Va dati seama ca pentru el sunteti cea mai importanta fiinta din Univers? Numai pentru titlul asta si tot merita orice sacrificiu…

Anunțuri

39 de răspunsuri »

  1. Pai , bre coanaAdelina , daca nu ti-ai luat de pus de-un bulion , ce te framanti asa tare?
    Daca as fi gasit , la vremea maternitatilor mele , o tanti asa ca tine , care sa dea suturi in dos cu intelepciune si blandetea experientei , pai ma mai chinuiam io ca nebuna , plecand urechile la toate aberatiile internaute? 😉
    Te pup , colega de cazan si iti doresc o saptamana cat mai buna! 🙂

    • Dupa ce m-au privit unele mamici cu indignare (ca nu le placea ce le spuneam), cu aroganta (ca doar ele le stiu pe toate, au mai crescut copii) sau cu uimire (de parca le vorbeam de tehnologie spatiala, nu de alaptare), m-am obisnuit sa-mi dau cu parerea doar daca sunt intrebata. In rest…fiecare dupa instinct sau dupa ce spun babele prin sat (sau cercetatorii englezi, dupa caz).
      Iti dai seama ca cine ne aude vorbind de cazan si nu stie poanta crede ca suntem bucatarese la vreo popota? 🙂

      • Ooooo…da’pe vremea noastra,daca-ti amintesti matale bine,sa fi bucatareasa la popota (era sa scriu pipota) insemna ca esti mare doamna,mare caracter…eheeeiii! Ce vremuri,domn’le!
        Vecina din copilaria mea a fost bucatareasa la cantina partidului…mare doamna Marineasca, mirosea de la ea din casa a friptura de porc si tineau chefurile cate 3 zile,ca-n basmele lui Creanga 😉
        Asa ca,colega…noi suntem neshte duamne…te rog frumos! 😉 😛

  2. draga mea, e luni… si luni nici iarba nu creste, nici eu n-am trecut prin Poiana lu’ Iocan (unde timpul avea o nesfarsita rabdare cu oamenii) asa ca te salut din fuga, sper sa trec maine pe la blogul personal (care mi-e tare drag, – de acord cu definitia ta (paranteza in paranteza draga: ma si sperii, de multe ori spui ceea ce gandesc eu)). M-a lovit rau matematica-n literatura… auzi! Paranteza-n paranteza 🙂 Da tu stii ce vreau sa zic (!?!) 🙂

      • Sper sa n-o dau in acolade, sinus, cosinus si alte cele… asa, cateva paranteze nevinovate se mai accepta, ca doar Ion Barbu excela in amandoua (poezie si matematica)… eu, asa cum am spus, ma simt fericita aici, pe taramul deloc exact al literaturi. Am demonstrat de atatea ori ca pentru mine unu plus unu nu e niciodata doi 🙂

    • Onorata de vizita si de vorbele frumoase! Nici nu stiu de ce sa ma gudur mai tare, de ele sau de „draga mea”!
      Ca am sau nu un „car de izma”, cat timp cineva va zambi, eu o sa scriu, asta e scopul meu: zambeste, maine poate fi mai rau! 🙂

  3. Acu’, ce să zic, io nu am fost mămică! Da’ ştiu cum e să fii, să te crezi cea mai importantă fiinţă din Univers, că chipurile aşa te-ar crede puiu’ de om. Aşa o şi fi, da’ trece repede. După aia urmează „hai mă mamă, mă leşi?” Aşa zice tot puiu’ de om! Ehe!! 🙂

    • Dupa aia urmeaza altceva si mai grav : urmeaza momentul ala in care plozii de azi isi urasc mamicile la sange. Da nu acum …cam peste vre-o 30 de ani asa. Cand s-o mai pune de-un grup pe nu stiu ce platforma de socializare si o sari vreuna mai cu foc ca ma-sa nu i-a dat si nu i-a dres. Si atunci vor sari toate in turma , exact cum fac mamicile astea de azi cu parintii lor . Ca s-au strans frustrarile , nemultumirile si nerealizarile din viata lor din cauza parintilor. Da nu-i bai , ca vor avea deja vu-ul asta peste cativa ani cand se vor gasi ”puii ” lor sa-i faca albie de porci peste niste ani. In rest noi sa fim sanatosi 🙂

      • Slava Domnului ca n-o sa mai fiu „in bataia pustii” peste 30 de ani! Si bine ca n-am cont pe nici o retea de socializare, nu pot sa fiu beligerant in nici o tabara. Dar arbitru mi-ar placea! Unul care da primul-ajutor si aduna mortii din teren. 🙂

    • Taticii parca nu-s asa inversunati; nu ca s-ar implica mai putin, dar ei isi pastreaza enegia pentru dispute mai „serioase” : politica, fotbal,masini, strategii si razboaie…
      Iar cand puii ajung sa zica „hai ma ,mama, ma lesi” unele mamici se bucura, zic ca au crescut un copil emancipat, cu personalitate.

      • Ei, păi sigur că nu-s aşa înverşunat, că normal, pe lume sunt lucruri mai importante decât soarta noastră. Ş-apoi m-am împăcat şi cu gândul c-o să mă îngroape primăria, că doar n-o să mă lase-afară! Da’ asta-i chestie de optică, nu? 🙂

      • Dupa ce ca esti carcotas mai vrei sa fii si asistat social , fie si post-mortem! Ca de-aia plateste contribuabilu’ impozit, sa-ti faca tie primaria adapost subteran! 🙂

  4. Ei… aici îmi piere umorul. Mi-am adorat mama. Totuşi aş lăsa nişte versuri. Mă cerţi dacă nu sunt în tonul obişnuit? Eh… îmi asum riscul, dar să ştii că tot vin la tine fiindcă eşti … tonică .

    PENTRU MAMA

    Depănând la gura sobei
    Amintiri ce zac tăcute,
    Una stă-nduioşătoare
    Şi nu trece-ntre pierdute.

    Fără rând şi peste toate
    Ea răsare în tot locul
    Şi o simt cum tot socoate
    Cum să îmi aline focul.

    Mâna-i simt cum mă alintă
    Şi cum oblojeşte rana,
    Capu-i prinde chip de sfântă,
    Sfântă-i ea, iar ea e mama.

    Care meşter, ce unealtă
    Chip de mamă-ar dăltui
    Să te soarbă din privire
    In tot timpu-oriunde-ai fi?

    Şi iar simt cum mă alintă
    Şi la toate îmi ia seama,
    Capu-i ia chip de icoană
    Si icoana este mama.

  5. Chiar daca o fi off topic eu doresc sa comentez ca eu o iubesc pe mama mea si o iubesc in alt fel decat il iubesc pe tata, plus in alt fel pe fiecare din ei separat decat pe diada lor de parinti ai mei, pe care si pe aia o iubesc.Si imi iubesc si bunicii plus pe vasta majoritate a unchilor si matusilor mele, de fapt pe cei pe care am apucat sa-i cunosc. La veri insa am impresia ca firul se mai destrama, desi am sentimente amicale fata de ei, nu as merge chiar atat de departe sa zic ca ii iubesc. Sunt totusi niste potential uzurpatori si rivali la o adica !

      • M-am gandit la intrebarea asta si primul raspuns ar fi ca eu nu urasc pe nimeni insa nici nu iubesc pe multi si ff multi oameni imi sunt pur si simplu oarecum indiferenti, insa daca ar exista teoretic oameni in viata sau chiar decedati pe care ar trebui sa ii urasc, (adica de ex cineva criminal psihopat rau de tot, de exemplu), atunci ii scot automat de pe
        lista mea de oameni, si asa nu sunt
        obligat sa ma gandesc daca sa-i iubesc
        sau nici macar sa-mi fie indiferenti sau
        sa-mi pese de ei.

      • Acum parca prevad ca voi fi solicitat dediversi bloggeri care ma vor intreba ingrijorati daca se afla inca pe lista mea de oameni, si daca da, daca se afla cumva pe o lista de potential candidati de A lista de oameni pe care ii iubesc, (lista A bis, care poate include si oameni vii sau decedati, ca de ex chiar si Sir Isaac Newton, de exemplu, care probabil se afla pe lista A bis de candidati potentiali pt lista A principala de oameni pe care ii iubesc, insa care e cam lunga si nu am timp sa o iau la verificat asa ff des ca sa mut cateva eventuale persoane de pe A bis pe A, plus pe multi de pe A bis nici nu-i cunosc insa asa de bine si nici nu voi avea timp sa le dau backgroud check-ul necesar pt ca ei sa aiba oportunitatea de a fi transferati pe l sta extrem de restransa si exclusiva A, cu precizarea suplimentara ca vasta maj a oamenilor Terrei se afla pe lista O generala, de indivizi care imi sunt indigerenti). Am deliberat in cazul a 2 exemple de bloggeri sau comentatori inca in viata, si as putea afirma ca bloggerul Adelina Iliescu se afla alaturi de Sir Isaac Newton pe lista A bis, (cu sanse cam egale, desi deosebit de mici, pt a fi teoretic promovabili pe lista A daca as fi nemuritor ca sa am timp sa ii studiez la nivelul necesar pt o asemenea promotie), pe cand comentatorul Carcotasul se afla pe lsta generala O.

      • Rudolph, esti nemaipomenit! 🙂 zic mai bine sa-ti faci o agenda, e periculos sa umbli cu liste, risti sa le pierzi sau sa le incurci.
        Singura asemanare intre mine si Newton e ca, probabil, la amandoi ne-a cazut un mar in cap vreodata. 🙂

  6. eu nu ma mir. intotdeauna am revenit cu mare drag pe blogul tau. ai un haz aparte ce reuseste sa alunge tristetea 🙂 ai personalitate cu alte cuvinte si mie imi plac oamenii cu personalitate, caci au ramas atat de putini 🙂

  7. eu zic sa te bucuri ca ai scapat doar cu atat. adica decat cu un comentariu.
    intru si eu sa vad daca e de bine sau nu. am zis sa ti zic inainte, ca nu stiu cu ce sentimente plec apoi, dupa articolul cu pricina :)).

  8. Buna…
    Credeti ca la 45 de ani, fara copii , se poate incepe un job gen baby-sitter???
    Am ramas fara serviciu..si am timp liber berechet..si..
    Sunteti numai mamici aici…incepe sa-mi fie frica…
    Merci

    • Altele la 45 de ani incep jobul de mamica, deci nimic nu-i imposibil!
      Cat despre invazia de mamici… de ele si de termite chiar trebuie sa-ti fie frica, sunt cele mai devoratoare fiinte. Dar altfel n-am fi supravietuit ca specie. 🙂

      • Nu-mi place cuvantul” altele”..suna..
        A fi mamica nu e „un job”..pt.ca nu primesti o renumeratie materiala..
        Copiii nu „se fac” in scopul de-a fi ” ingrijit” de ei la batranete..
        E parerea mea..de femeie care nu are copii…inainte nu-mi doream..acum da..dar, e tarziu pt.mine..de ce? Pt.ca numai eu imi doresc acest lucru..incerc sa ma obisnuiesc cu ideea..dar, recunosc ca nu e usor.. Mai curand imi este din ce in ce mai greu..
        Daca fac greseli gramaticale, imi cer mii de scuze..nu mai am obisnuinta sa scriu in ro..si, citind ziarele pe net, nu e de-ajuns pt.a scrie corect..va multumesc

      • N-am crezut niciodata ca a face copii e o polita de asigurare la batranete 9desi aud asta destul de des). O vorba romanesca zice despre copii „cine are, sa-i traiasca, cine nu, sa nu-i doreasca”. Si asta pentru ce e intr-adevar o mare durere pentru cineva sa doreasca sa fie parinte si sa nu poata. Dar cine are dragoste parinteasca de daruit o daruieste chiar si unui suflet adus pe lume de altcineva; nu ma refer neaparat la infiee, doar la iubirea pentru orice fiinta care are nevoie de ajutor.
        Cat despre greseli de gramatica… nici o problema, scrii perfect, mult mai bine decat multi proaspat absolventi de bacalaureat. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s