Era in urma cu vreo…muulti ani. Locuiam la Mangalia, la etajul patru al unui bloc comunist. Seara, liniste, pijamale, belit ochii la TV abia descoperind minunile televiziunii prin cablu. Suna soneria. Iese Sotu’.Vecinul de palier il anunta ca, iesind la o tigara in balcon, a vazut niste indivizi cotrobaind la masina noastra. Care masina , o superba Dacie, era parcata in fata blocului, pe bulevard.
Sotu’ nu zice nimic, incepe sa se imbrace grabit. Nici eu nu zic nimic si incep sa ma imbrac. Intr-un minut, mai eficienti decat niste pompieri cand suna alarma, eram echipati. Sotu’ insfaca de dupa usa bata de baseball si iese pe usa. Eu dau sa ies, da’ parca imi lipsea ceva. Pai plec la lupta cu mainile goale? Ce-s Van Damme? Asa ca iau si eu ce-mi iese mai intai in cale, adica batatorul de snitele lasat pe marginea chiuvetei. Taga-dam, taga-dam pe scari! N-am vorbit nimic, n-am facut nici o strategie. Sau om fi transmis telepatic dar, din cauza tropaitului de bocanci, n-am receptionat nimic, s-a bruiat semnalul…
Iesim in strada. Vedem masina. Inauntru se prefigureaza doua umbre care scotocesc. Banuiesc ca voiau sa ia hartia igienica din torpedou, ca altceva n-aveau ce gasi. Sotu’ grabeste pasii, eu, dupa el.Suntem ca doua pantere pregatite sa sfasie prada. (Bine, eu eram mai mult Pantera Roz, dar orisicat, tot pantera!) Cand aproape ca am ajuns langa masina, intrusii ne zaresc in retrovizoare, deschid ambele portiere brusc si o iau la fuga. Eu, ascultand de intelepciunea populara, nu alerg dupa doi iepuri; n-as fi in stare sa prind nici unul, nici daca mi-ar sari in brate.Sotu’ renunta dupa cativa pasi, talharii s-au pierdut deja in noapte, in directii diferite. Inspectam masina, sunt doar fire rupte la casetofon, nici pe acela n-au reusit sa-l ia. Hai ca am scapat ieftin, Joitica (asa o chema pe masina) e aproape nevatamata.
Ne intoarcem in casa, Sotu’ ia cheile si actele si pleaca la politie sa reclame tentativa de furt. Eu raman ganditoare acasa, sa vad ce fac cu adrenalina ramasa pe stoc.
Intamplarea e banala, probabil ca ati patit-o multi, nu asta voiam sa evidentiez. O singura mirare am: cum naiba m-as fi jucat eu de-a ninja cu batatorul de snitele!?!?!
O zeama de cuvinte 
ii dai un in gura. Sa nu il mai buseasca rasul cand te vede pe post de ninjalau 🙂
Ba eu cred ca i-am speriat rau, poate s-au gandit ca e un batator-laser de snitele! Sau aruncator de snitele…
Dacă nu te îndurai să dai, măcar făceai impresie artistică bună, de efect :)) . Și am mai reținut numele Joițica, n-am mai auzit până acum la mașini, deci erați originali 😉
Joitica e celebra (adica era, saraca, ca acu e fier vechi), as putea sa scriu despre ea cat Iliada si Odiseea la un loc. 🙂 Si de indurat, mqa induram sa dau, nu stiu daca ma induram si s-o incasez…
Mie mi-au furat toată benzina din rezervor, după care am auzit strigătul lor: „Victorie!”. Iar eu m-am bucurat din patul meu, crezând că a câștigat echipa noastră la fotbal. 🙄
:))) Macar ti-au lasat rezervorul…
Dar de ce nu spui când v-au furat volanul de la Joițica ?
Mă rog, tu ai luat ciocanul de șnițele, de ce n-ai încercat cu cheia de butelii ?
Bula în China se ia la bătaie cu un ninja.
Se bat ei ce se bat si se hotăresc să dea fiecare câte o lovitură. Care dă mai tare e mai bun.
„Bang” ninja una în gura lu Bula, doarme ăsta 2 zile.
Se trezeste Bula:
– Ce a fost asta mah ?
– Cheia dragonului
După aia Bula „bang” una în gură .
Se trezeste ninja peste 2 săptămâni.
– Ce-a fost asta mah ?
– Cheia franceză.
Eroare, nu noua ne-au furat volanul, ci vecinilor nostri, lui Tavi! Dar faza cu Tatiana socata ca n-are de ce apuca dupa ce s-a asezat pe scaunul soferului chiar a fost mortala! 🙂
Ai dreptate.
Il tocai pe hot ca pe snitel . :)))
Doar daca se preda singur, ca n-aveam cum sa-l incercuiesc. Sa-l invinetesc, cred ca puteam. 🙂
pe langa nuanta precisa de umor- simplu si franc- care m-a facut sa zambesc, nu pot sa trec peste… solidaritatea ta, de femeie- sotie, intr-un moment ‘dark’ ca perioada sociala( despre care stiu din povestitelea), dar si ca timp al tau- o noapte comunista.
desi, ca sa fiu sincer pan’ la capat, io n-as fi lasat-o pe( ipotetica) mea sotie sa iasa; cel mult o rugam sa-mi faca niste snitele, ca-s cam ierbivor… 🙂
fain scrii.
Bun venit in vizita si multumesc de vorba buna!
Pai nici pe mine nu m-ar fi lasat sa ies, doar ca n-am cerut aprobare, s-a prins ca sunt in urma lui doar pe scari. Eu ii asiguram spatele, ca sa zic asa. 🙂
Cred ca au zarir batatorul de snitele si de aceea au luat-o la goana. 🙂
Da’ facaletu’???? Ca mai aveai o mana libera. 🙂 🙂 🙂
Ehei, daca aveam timp sa-mi pregatesc strategia, alta abordare as fi avut! As fi luat macar o tigaie, de-aia grea, de fonta, ca are suprafata de contact mai mare… 🙂
Era de ajuns o palmă. De-aia de bătut covoare! XD
Asta mi-a iesit in cale, asta am luat! Intre timp m-am mai organizat, am pus tot armamentul din dotare mai la indemana.De exemplu, cand dorm singura, am mereu o foarfeca mare pe noptiera; daca vine careva cu violu’ ma joc de-a doctorul Ciomu! Asta dupa ce-i scot ochii, evident, ca nu-s asa sadica sa-l lasa sa vada asa grozavie… 🙂
Mi-aduci aminte de „Dead again” (filmul din 1991). 🙂
eu te-am vizualizat si mi s-a facut frica. si lor li s-ar fi intamplat la fel. peste maini, peste maini!
Da, mai, da’ mainile erau la proprietarii lor si acestia n-au stat, au luat-o la fuga. Au ramas nefrageziti, saracii…
Luptatoare mica si neinfricata 😆 😆
mi te și imaginez! :-))) Da’ șorț de bucătărie aveai? :-))