Cea mai minunata pasare de pe pamant

Standard

Daca v-as intreba acum „ce pasare va place cel mai mult?”, ce mi-ati zice? Sa trecem peste raspunsurile gen „rata pe varza” sau „curcanul umplut”, va intreb serios.

Pana mai ieri n-as fi stiut ce sa raspund, m-as fi gandit la pauni sau porumbei. Azi stiu sigur: cea mai minunata pasare de pe pamant e pinguinul! Spun asta dupa ce m-am uitat cateva seri la rand la BBC, la documentare despre viata in tinuturile Antarcticii. Daca nu stit prea multe lucruri despre pinguini ,va spun eu ce am aflat.

Pinguinii sunt fiinte sociale, traiesc in colonii, dar si la ei familia e „celula de baza a societatii”. Cei doi parinti sunt loiali unul altuia si total devotati puiului lor. Fiindca traiesc pe tern acoperit de gheturi, oul nu poate fi clocit in cuib, nici pe pamant, ci este tinut pe picioare si acoperit cu partea inferioara a corpului, ca un manson. Parintele care are oul in custodie sta aproape nemiscat timp de doua saptamani, timp in care nu mananca nimic; la doua saptamani se face rocada, oul este preluat cu grija infinita de catre celalat parinte, iar cel eliberat din functie pleaca, in sfarsit, sa se hraneasca, in apele oceanului. Apoi iese puiul cel fragil din ou, dar nici el nu poate fi lasat jos, ar ingheta imediat, deci tot asa e purtat pe picioarele parintilor, ce merg cu pasi mici, caraghiosi, sa nu-l scape sau sa-l raneasca. Parintele liber trebuie sa aduca acum hrana si pentru pui si pentru parintele „arestat la domiciliu”. Dar hrana nu se ia de la mall, in apa sunt pradatori la fel de flamanzi, balene sau foci, care pot sa-i prinda pe altruistii pinguini. Si atunci nu mor doar ei, ci si familia ramasa pe tarm, atat puiul cat si parintele care prefera sa moara de foame decat sa lase puiul singur si sa plece la pescuit…

Cand bate viscolul naprasnic, pentru a-i ocroti mai bine pe pui, pinguinii se aduna in cercuri concentrice, inghesuiti unul in altul intr-o gramada imensa.De sus pare o movila nemiscata. Dar periodic un freamat trece prin multime: sunt pinguinii din centru, care s-au incalzit si merg spre exterior lasandu-i pe ceilalti sa avanseze spre interior. Astfel fiecare are momentul lui de confort si toti puii se pot incalzi. Doar ca miscarea asta produce si victime. Unii pui cad din mansonul parintilor si se pierd. Scena in care un pui rebegit de frig isi cauta disperat mama strigand-o continuu, in timp ce mama face acelasi lucru ocolind intreaga gramada, te tine cu sufletul la gura, orice minut poate fi fatal bietului pui.Iar cand cei doi se intalnesc si mama il impinge cu ciocul pe pui sa intre mai repede la adapostul pufului ei e defintia exacta a happy end-ului! Doar ca nu toate ratacirile se termina cu bine. Un pui calcat in picioare de multime a inghetat la marginea gramezii. Mama il cauta si il gaseste. Il ciugule incet cu ciocul, il mangaie parca, in timp ce scoate niste sunete ca un cantec de leagan; dar puiul e inert, inghetat. Mama nu renunta, il impinge spre manson, incearca sa-l urce pe picioarele ei. Sunetele nu mai par cantec, sunt bocet. Jalea se poate exprima si in sunete nearticulate. Din multime vine un alt pinguin, poate tatal, poate o mama care a trait aceeasi drama, se apropie de pinguinul indurerat, isi freaca capul de al acestuia si raman aproape imbratisati, intr-o consolare si un prohod mut…

Mi-am oprit greu lacrima desi momentul m-a emotionat profund. Apoi emotia s-a stins in revolta. Revola ca ne autointitulam „fiinte superioare, varful evolutiei” dar suntem atat de departe de superioritatea pe care o invocam! De ce ne dam asa „superiori”? Fiindca avem deget opozabil, stim tabla inmultirii si, dupa ce am descoperit focul, ne-am invrednicit sa inventam bomba atomica? Ca in rest…

Prea multi copii abandonati am vazut, aruncati de „mamele ” lor „superioare” fiindca le incurcau existenta! Prea multe femei am intalnit care trateaza natalitatea ca un accident nefericit in viata lor, care considera destul de mare sacrificiul de a purta o alta fiinta in uterul lor, prea mare ca sa-l faca si pe acela de a mai renunta si la tigari in timpul asta! Esti parinte doar fiindca ai contribuit cu un spermatozoid sau cu o gazduire accidentala de noua luni, nu mai ai alte obligatii fata de puiul tau?Iar mama care pleaca sa munceasca „afara” lasandu-si copiii in grija vreunei bunici, matusi, sau chiar un strain, pe motiv ca le va face un viitor mai bun e tot „superioara”? Ca prea mult am auzit de copii neglijati, abuzati sau chiar maltratati de cei ce-i au in grija si prea multi copii s-au sinucis de dorul parintilor… Halal superioritate!

Obisnuit sa personalizam nasterea printr-o barza. Zau ca as schimba asta, as schimba barza cu pinguinul! Poate atunci copiii astia ar avea o sansa in plus, ar fi in grija cuiva cu adevara responsabil si grijuliu! Iar secventele astea de documentar le-as pune sa ruleze in toate maternitatile, sa fie o lectie pentru toate viitoarele mamici.

Mi-ar placea sa am un pinguin! Dar lui i-ar placea sa manance niste peste prajit cu mamaliga si mujdei de usturoi si sa stea la taclale cu mine la gura sobei? Mie mi-ar placea sa am un pinguin dar unui pinguin nu cred ca i-ar placea sa ma aiba pe mine, nu-s in stare sa stau nemiscata si nemancata doua saptamani  incalzind un ou…

PZ024L

Anunțuri

34 de răspunsuri »

    • In ziua de azi poti sa ta „hatai” linistit si fara grija ca-ti sporeste familia.Dar daca vrei sa te lasi doar in „grija Domnului” trebuie sa suporti consecintele.Desi e tragic pentru un copil sa afle ca e rodul unei simple „hataieli”. Poate n-ar fi rau se se introduca si la noi „vaccinul ” pentru sterilitate, cum se pare ca se practica in Africa, pe motiv ca-i vaccineaza de diverse boli…

  1. Si mie mi-ar placea un pinguin. Zau ca i-as pune frac si papion da… trebuie sa-i fac baie sau merge singur?
    Oricum, Adelina, pasarea mea preferata nu e barza. Poate bufnita.

  2. Uite vezi, nici macar documentarele de pe Discovery nu iti fac bine. In tot ce vezi nu poti sa stai fara sa faci asociatii cu faptele oamenilor. Nici pe canalele astea nu ne gasim refugiul. Daca te-ai ocupa de flori te-ar ingrozi miile de insecte care le invadeaza, lasandu-le uscate. Sa continui? Unde ne vom gasi linistea. Nu sunt sigur ca nici macar intr-o manastire 😆 😆

  3. Pinguinilor nu le-ar plăcea pe la noi sau s-ar emancipa și ei, devenind comozi, din cauza căldurii, și abandonându-și puii pentru un cocktail cu gheață. Poate că nouă nu ne-ar strica un tratament cu o climă aspră, ca să revenim la sentimente mai bune.

    • Comentariul tau imi aduce aminte de coreenii care au venit cand a preluat Daewoo santierul naval din Mangalia; erau toti corecti si constiinciosi ca niste robotei, ieseau in pauza de masa la exercitii de inviorare… Dupa cateva luni au descoperit ca e mai inviorator sa sara gardul si sa mearga la carciuma de peste drum. Avem talentul de a contamina totul in jur dar de a ne lasa necontaminat de altii. Cred ca nici o noua era glaciara n-o sa ne mai schimbe.

  4. Mă apucasem să comentez, dar mi-am dat seama că se transformă în articol și e o temă prea ”grea” pentru un comment. O dădusem în antropologie comparată deja :).
    O să-l scriu cândva, că-mi place tema.

    Deocamdată: cred că ai văzut ”La Marche de l’empereur”. Artă!! Și muzică e atât de bine aleasă. Și pinguinii atât de nedescris de gingași!…
    Prin comparație, ia un leu furios care ucide leuții unui rival, ca să-și marcheze patriarhatul în relația cu blazata și nu excesiv de îndurerata leoaică-mamă! Nu-i așa că-ți plac și felinele ??? 🙂

    • Dintre feline nu-mi plac decat pisicile. Leii ma enerveaza, as prefera dolarii. 🙂
      Nicaieri in natura nu exista democratie, in orice regn cel mai puternic il anihileaza pe cel mai slab.Lectia asta am invatat-o si noi foarte bine. Si am vazut si ca mai exista pe planeta grupuri restranse de canibali.

  5. Picătura de umanitate

    Unde cade, unde răsare, unde înflorește și unde… moare ?
    (Gândurile așternute sunt total aleatorii)
    Se cuvine:
    1. Infirmierei de serviciu pe secție care a acceptat să-mi înghesuie bagajul de spital al pacientei (soția – în cazul de față) în fișetul ei personal (al infirmierei), pentru a evita să-l transport între Constanța și Mangalia, pentru 18 ore și 45 km, între mutarea din secție după operație (la A.T.I.) și întoarcerea în aceeași secție, a doua zi, la același etaj, dar la 2 rezerve distanță) ?
    2. Medicului anestezist care (cu tot respectul), mi-a explicat imediat după operație că trebuie să cumpăr din sistemul „socialist” sanitar de stat un număr de 9 – 10 produse medicale (nici nu știu cum să le denumesc deoarece acopereau un spectru mai larg (polivitamine/medicamente pentru protecția ficatului/ etc – apropo, termenul de embolizare l-am descoperit ulterior), produse pe care Spitalul Județean Constanța nu le deținea în farmacia proprie; nu mai m-a deranjat necesitatea achiziționării lor și valoarea acestora, m-a deranjat că a trebuit să aștept 90 minute de la ieșirea din operație pînă am primit lista produselor – vezi, sunt subiectiv, între secții erau trei etaje, pe care doamnele infirmiere mi-au recomandat să le parcurg pe scări, având în vedere sinusoida și logaritmii (bat câmpii) dintre gradul de ocupare al lifturilor, masa corporală a subsemnatului și freza d-lui primar Mazăre;
    3. Unui chirurg (de fapt, o doamnă) care, jos pălăria (șapca, boneta, peruca) și-a asumat răspunderea operației în condițiile creșterii surprinzătoare ale analizei numite “ Nivel transaminaze” , de la 200 la peste 800 și, care, a avut sinceritatea brutală de a recunoaște, după operație, că a intrat cu o frică teribilă în operație și nu a fost sigură de rezultat ? M-am repetat oare ? mai contează ?
    4. Celor 40 de donatori de sânge, 10 de la colegii din U.M. 02196 și 30 din U.M. 02068, care au susținut cu hematiile lor oxigenul necesar plămânilor ființei pe care o iubesc și o respect cel mai mult pe lume ? Chiar nu vreau să personalizez factorii implicați în acest proces uman.
    5. Prietenilor din Mangalia, Constanța, București, Prahova, Suceava (ordine aleatorie) care, m-au stresat cu telefoanele și cu un sfat, ceai, pijama, plăcinte (s-a dus dracului pluralul – știu că mă pândește cineva din Prahova în spațiul blogosferei), și care au fost alături de mine într-un ceas greu ?
    6. Colegilor și colegelor de serviciu care au reușit să-mi demonstreze că mai există relații interumane normale ?

    Evenimentele de mai sus au fost reale ? Pentru cine mai contează în afară de mine și familia mea ?
    Cred că întrebarea de la început contează cel mai mult.

    • Nu numai pentru familia ta conteaza.S-a intamplat sa traiesti pe pielea ta drama beneficiarului de servicii medicale in sistemul sanitar de stat din Romania…Daca ai intalnit si oameni din sistem care ti-au inspirat incredere, speranta si empatie, inseamna ca mai avem o sansa. Se tot vorbeste de beneficiile sistemului privat, unde nu trebuie sa cumperi nimic, iti asigura spitalul tot, chiar si periuta de dinti si papuci. Suna frumos, dar ce te faci daca devii o urgenta si nu mai ajungi acolo? De-asta cred eu cu tarie ca tot sistemul de stat trebuie reformat si modernizat, el e cel mai accesibil.
      Dincolo de toata zbaterea si tot suspansul asta ingrozitor sper ca ai inteles si tu ce fragili suntem si ce usor putem pierde tot.Iti tin pumnii in continuare, ce a fost mai greu a trecut (sper!) dar sunteti abia la jumatatea drumului. Voi scrie si eu „povestea” asta, cand va fi momentul, poate foloseste cuiva de lectie.

  6. Am uitat să comentez despre pinguin. Pe bune, o să descoperi că sunt păsări foarte egoiste, își fură puii dacă descoperă că ai lor au murit , sunt extrem de posesive, Mai târziu…mai discutăm.

    • Ce curios! Cum seamana pinguinii astia furaciosi cu noua societate nordica, care pentru orice fleac decad din drepturi parintii imigranti si le iau copiii in grija statului dandu-i apoi in adoptie de urgenta familiilor de norvegieni care stau prost cu natalitatea!

  7. Înțeleg că postarea este mai lungă și nu prea are legătură cu tematica. Am înțeles, am abuzat. A fost o explozie de moment pentru care îmi cer scuze, Totuși, cred că merită o dezbatere, ba nu – e prea mult, măcar un comentariu.

  8. Stiati ca anumite parti din jurnalul de observatii despre comportamentul social al pinguinilor Adelie al dlui George Murray Levick, om de stiinta in expeditia Scott in Antarctica din 1911-1913, au fost cenzurate timp de 100 de ani, desi acel distins naturalist incercase totusi sa protejeze publicul scriind anumite pasaje mai controversiale, (acelra despre necrofilie, filicid, viol, comportament homosexual, ostracizare, etc) in lb greaca, plus notand ca e posibil ca aceste comportamente sa nu fie intalnite decat in cadrul unui grup de masculi numiti „huligani”, pasajele fiind accesibile numai unui cerc
    deosebit de restrans de experti pana nu de
    mult ? (Cf reclama massmediatica la pasajele in sfarsit publicate prin 2013 si devenite accesibile publicului larg in cadrul Muzeului de Istorie Naturala Britanica)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s