Despre alt fel de daruri

Standard

Ies din sala de nasteri cu trufandaua in brate. E un flacau zdravan, cu plamani de bariton sau de lider sindical, isi anunta venirea pe lume cu un mars triumfal de rasuna sectia. Bravo, puiule, stii ce vrei de la viata, nu suferi de timiditate!…

Ceva mai tarziu intru intr-un salon, am treaba cu o alta trufanda, mai simandicoasa, care cam face greva foamei, refuza sa manace; de, copil facut in vremuri de austeritate! Si mama din salon ma intreaba:

-Ce-a mai trimis Dumnezeu in lume??

Adica nu ce a nascut femeia din travaliu, nu ce a adus barza, ci ce a trimis Dumnezeu! M-a surprins si mi-a placut intrebarea pusa de o femeie simpla, fara pretentii de a sti ce-i aia metafora sau figura de stil. Si brusc povestea n-a mai fost despre o femeie care a nascut, ci despre o femeie care a primit un dar de la Dumnezeu. Si m-a cuprins o stare de bine ca am fost martora la un miracol, la un dar divin…

ingeras

19 responses »

    • Pai nu cred ca e alegerea noastra unde si cand sa debutam in lume. E cam ca la loz in plic, poti sa tragi si un bilet necastigator. Dar sa fim optimisti, data viitoare poate vom avea mai mult noroc!🙂

      • Exsită credinţa că noi, ca suflete, alegem să intrăm în lume. Nu ştiu dacă e posibil să alegem şi cum şi cînd şi mai ales unde. Sincer să fiu, nu-mi mai aduc aminte de asemenea alegere. Unii ar spune că aşa ceva ar fi pur şi simplu imposibil. Eu spun că nu, doar că eu unul nu-mi amintesc, dar alţii poate că da. Dacă ar fi ca la loz în plic, s-ar explica de ce n-am avut niciodată noroc la aşa ceva.🙂

  1. VIATA..e un DAR….si „a da viata”” unui copil sanatos este cel mai mare DAR !!!e drept ca dumnezeu are merit!! avem insa si noi oamenii ca ne „daruim” unul altuia ” botul de carne „” care striga si da din picioruse..si se face mare si ne da cea mai mare bucurie din viata ….dar si cea mai mare durere !! oricum CRACIUN inseamna „nasterea unui prunc””!!

    • Viata e un dar, insa multi nu stiu sa-l aprecieze. Si noi stim cel mai bine cate femei se bucura de acest miracol si cate cred ca totul e rodul unei intamplari nedorite. Nu stiu cati copii am vazut intrand in lume, inca ma mai mir cum devenim oameni din mai nimic, din doua celule puse impreuna de hazard.Pentru noi ar trebui sa fie Craciun in fiecare zi?Chiar si atunci cand in loc de globulete in pom punem o punga de perfuzie in stativ?…

  2. După ce ai asistat la astfel de daruri divine de atâtea ori, ar fi trebuit să priveşti întâmplarea cu nepăsare. Dar tu nu, a trebuit să te sensibilizezi în prag de sărbători! Dar te iert, fiindcă se apropie Naşterea Domnului şi-ţi urez de pe acum să ai sărbători fericite!

    • Acu sa nu-ti inchipui ca izbucnesc in lacrimi si aplauze la fiecare nastere, nu-s asa de ipocrita.🙂 Dar intrebarea pusa in modul asta m-a facut sa mai constientizez odata ca nu-i o banalitate sa asisti la miracolul unei vieti noi.
      Numai ganduri bune in prag de sarbatori si tie! Si multe daruri sub brad!

  3. Un articol deosebit. Multumesc, Adelina. Nu numai pt articol sau blog, dar si pt meseria ta, pe care o indeplinesti zi dupa zi cu cea mai admirabila etica profesionala. Si stiu ca nu numai tu, dar si tu.

    • Multumesc, Rudolph, de asa vorbe frumoase. Nu-s nici pe departe cea mai buna asistenta, nu fac exces de zel si nici nu-mi „idealizez” meseria dar ma straduiesc s-o fac corect; si daca nu pot sa fac un bine, macar sa nu fac un rau. Am marele avantaj de a putea sa-mi privesc „pacientul” nu ca pe un bolnav, cum se intampla in alte sectii de spital, ci ca pe un viitor om mare, unul plin de surprize. E ca si cum te-ai juca cu globul de cristal: la fel de fragil dar la fel de incitant!🙂

  4. Inspirată întrebare!
    Mai puțin inspirată mi s-a părut exprimarea unei preotese care mi-a zis, la o consultație a copilului ei, așa: ”Dumnezeu, în nemărginita lui îndurare, ne-a mai supus unei încercări: ieri mi-a picat copilul în cap, de pe masă.” Recunosc că nu i-am vorbit deloc creștinește auzind asta.😦

    • Da’ ce cauta copilul pe masa, voia sa fie cu 80 de centimetri mai aproape de Dumnezeu? Da, pentru multe putem sa-i multumim Domnului, dar nu putem sa le lasam pe toate in grija lui si nici sa facem din el o scuza. Ieri am avut si eu o „controversa” cu o fata bisericeasca, care vindea obiecte de cult si incerca sa ma convinga sa cumpar un crucifix cu beculete pentru soacra-mea (eu voiam doar o carticica de Arsenie Boca) si i-am spus ca ala-i ozeneu, nu crucifix, nu se roaga soacra-mea la asa ceva!🙂

      • Crucifix cu beculețe!?
        Cred că voia s-o obișnuiască cu atmosfera de club și discotecă, fiindcă altă explicație nu găsesc.
        Of, marketingul ăsta… :))

    • Of, ca nu intotdeauna e vorba de un dar! Uneori e si o pedeapsa sau o povara grea. Nu toate mamicile primesc daruri perfecte, unele au si defect.Chiar si mamica de la intrebarea careia a inceput postarea va avea mult de tras pana ce darul primit de ea va deveni perfect…

  5. Viața e un dar. Citii de câteva ori prin comentarii chestia asta mișto: viața e un dar. Nu. Viața nu e un dar, dacă ar fi dar, după ce te-ai născut ar trebui să huzurești, să plutești, să trăiești într-o fericire de-a treptul plictisitoare. Dar nu e așa.
    Prin urmare, viața nu e un dar, e o temă pentru acasă. Un test. O sesiune de examene, împărțită îm multe sub-examene, alea din școală incluse. Lucid vorbind, e un test pe care, mai devreme sau mai târziu îl pici. Doi metri sub pământ. Dar dacă o fi adevărat că spiritul fiecărei ființe ocupă mereu și mereu câte-un alt corp fizic, ca să rezolve alte teme, să se perfecționeze, atunci femeia aia a pus întrebarea corectă: Ce-a mai trimis Dumnzeu pe lume?Și cred că nu se întreba în legătură cu sexul copilului, ci în sens mai larg, mai filosofic: cu ce nouă lecție de învățat a fost retrimis suflețelul ăsta pe lume?

    • Ai punctat foarte bine ideea. Eu consider viata un dar, insa unul primit de mamica, nu de copil. Pentru cel nou venit in lume e o incercare, o lupta si uneori un sir de esecuri. Ca de „succesuri” multi nu prea au parte… Si ma enerveaza la culme lozinca aia cu „toti ne nastem egali”. Egali pe naiba! Am vazut ieri doua familii cu 5 copiii locuind intr-o barcaca improvizata la margine de Bucuresti, in plin camp cu noroaie, fiindca anul trecut le-a ars casa. Ce s-au mai bucurat copiii aia de un brad (primul din viata lor) si de darurile primite! Si, fara sa vreau, mi-am amintit de controalele de la Protectia Copilului facute acasa la Columbeanu, sa vada daca fiica lui e bine crescuta… Foooarte egali, n-am ce zice!

  6. Buna dimineata la Mos Ajun!
    Sarbatori fericite, sanatate si numai bucurii!
    –––-★
    –––-**
    –––*o*
    –––*♥*o*
    ––-***o***
    ––**o**♥*o*
    ––**♥**o**o**
    –-**o**♥***♥*o*
    –*****♥*o**o****
    –**♥**o*****o**♥**
    -******o*****♥**o***
    ****o***♥**o***o***♥*
    ––____!_!____
    ––\_________/–

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s