Spalarea de pacate

Standard

Ma refac dupa primele sarbatori de iarna, cat sa fiu in forma pentru partea a doua, adica Boboteaza, Sf. Ion, ziua maica-mii, ziua altora (ca mi-e familia plina de Varsatori). Si fiindca am citit despre Boboteaza la Potecuta, sa va spun ca si eu am intrat in Noul An regulamentar, cu stropitul cu busuioc sfintit. Pot sa zic ca sunt exorcizata in avans, n-au nici o sansa dracii sa ma biruie. Si e posibil ca apa sfintita sa aiba si efect anti-matreata!

Sedeam relaxata la calculator, jucam un Solitaire , ca orice doamna. Si vine vara-mea, care locuieste in aceeasi curte cu noi: „Verisoara, vezi ca vine popa cu botezul, e la trei case de noi!” Ei, la naiba! credeam ca vine maine, cand eu as fi dormit dupa tura de noapte, deci as fi avut usa inchisa si as fi scapat de vizita!

Sotul motaia, la siesta, asa ca dau desteptarea, nu se cuvine sa te gaseasca „parintili” la asternut. Sa-mi bag… sosonii in zapada si sa curat repede scarile de la usa principala, cea de protocol! Ca „parintili” are traseu fix, e mai rigid decat ritualul de preluarea functiei de presedinte, la Cotroceni. Si dau la lopata si fac numaratoarea sfintilor, imi ies toti.Verisoara-mea rade de moare, „de cand n-ai mai pus tu mana pe lopata? ete cum te pune popa la treaba”.

s560x316_boboteaza-1Cand inventarul sfintilor e gata, eu sunt uda-fleasca la picioare si scarile sunt „degivrate”, apare si popa. „In Iordaaaan boootezandu-te tu, Doaaamnee…” Si dai si flutura busuiocul mai ca un ninja-n misiune, si stropeste cu apa peste tot.Se opreste din repertoriu in fata bibliotecii, admira cartile, „tare-mi place cand vad o biblioteca plina de carti!”, apoi trece mai departe, imi iriga si Solitaire-ul ramas afisat pe monitor.Nu-i nevoie sa-i arat drumul, „parintili” cunoaste casa asta mai bine ca mine, de vreo 50 de ani de cand ii trece pragul, e pe pilot-automat. Parintii mei au fost prima pereche de tineri a caror casatorie a oficiat-o cand si-a luat parohia in primire, iar eu tot de el sunt botezata.

Intra in bucatarie, unde Yeti se lafaia ca un pasa, pe scaun. Bietul motan sare ca ars cand aude cantarea si e de-a dreptul ingrozit cand ia o stropeala cu apa sfintita drept intre urechi; fuge ca lovit de streche, mai sa-l darame si pe popa. Yetilica, te-ai scos anul asta, esti cel mai sfintit motan de pe ulita, o sa fii ferit de duhuri rele, de purici si de capuse!🙂

In fine, se termina slagarul, cred ca a intrat Isus la apa de atata botezat, iese popa, iesim si noi si-l conducem spre poarta.Asta dupa ce primim binecuvantarea, sarutam evlavios crucea(de fapt mai mult i-am trimis bezele) si platim pentru cantare si deranj.Macar ca spor de drum inzapezit si tot merit! Pe la mijlocul curtii se opreste „parintili” si redeschide discutia despre carti si lectura. Ca tinerii de azi nu mai apreciaza cartea, ca nu citesc si scriu urat, ca toti stau numai pe net, ca si nepotii lui il dezamagesc, ca el nu poate incheia o zi fara lectura si-i e teama ca n-o sa mai poata citi, din pricina diabetului… Eh, mi-ar fi placut sa lungim discutia, dar mai langa soba! Ca popa era infasurat in palton si patrafir, nu in bluzita si-n papuci ca mine… Si ne mai spune ce mare bucurie a avut zilele trecute cand cineva i-a adus in dar o tablita si-un condei, ca cele pe care a invatat el sa scrie si cum i-au dat lacrimile de emotie. Of, mai ca mi-au dat si mie, dar de frig, nu de emotie.

Preotul ne-a mai binecuvantat odata si a iesit pe poarta. Vara-mea iese si rade iar:” Verisoara, ce v-a tinut popa atata de vorba?” „Ei, pe noi, astia mai evlaviosi, ne mediteaza in particular, pentru aprofundarea cunostiintelor!”

Cat timp va mai trai preotul acesta, octogenar, preot de „scoala veche”, din cei ce-si pun cu adevara amprenta asupra unei colectivitati si chiar ii invata pe oameni de bine, fara habotnicie si prin puterea exemplului, usa casei va fi deschisa pentru aceasta vizita anuala de sfintire a casei. Cand n-o mai fi…Las’ ca dau singura cu anti-mugegai, cu insecticid, cu spray parfumat, cu matura, cu aspiratorul, cu pamatuful si cu ce-o mai trebui.

Dragilor, sper ca sunteti proaspat miruiti si curatati de pacate, ca eu nu vorbesc cu toti pacatosii!🙂

30 responses »

  1. Ca un păcătos ce mă aflu, n-am priceput niciodată cum e cu „detergenţii de păcate” – ghinionul meu, ori cred, ştiu că e păcat şi atunci nu fac aşa ceva, ori nu cred şi atunci îmi ajunge apa caldă şi duşul.
    Mi-a explicat odată un erudit în ale celor sfinte, că nu ni se cere să fim sfinţi, etc., doar să mărturisim.
    Recunosc că de atunci pricep şi mai puţin. Adică, păcătuiţi, dar dacă cotizaţi la noi, e ok?

    • Nimic nu-i nou sub soare, doar ca plata de „indulgente” s-a mai modernizat putin, dar nu cu mult. Asta ma intreb si eu: ce platim preotului, iertarea pacatelor sau medierea pe care o face pentru iertare? Ca eu parca m-as lipsi de intermediari, as prefera o negociere directa…
      Si zic ca-i bine ca suntem atatia pacatosi „neispasiti” pe lume, e deja inghesuiala la poarta raiului, macar noi sa stam mai deoparte.🙂

  2. Cumnatu-mio se duce in Ro prin 2000 , chiar de sarbatori. Noi nu suntem ortodocsi , adica io eram dar am tradat prin 2012😛 dar barbatu-mio si fam lui habar n-aveau de treaba asta cu Boboteaza si , mai ales, toti copiii sunt crescuti pe tarimuri americane, ca aveau 5-6 ani cind au venit aici , in anii 80.
    Si l-a prins popa acasa singur ( statuse in Ro acasa la parintii unui prieten de aici) . Cumnatu-mio nestiind care-i treaba, ii deschide usa si se da la o parte, il lasa sa se desfasoare, privind cu mare interes la toata chestia si se fereste sa nu cumva sa dea cu apa pe el. Cind termina popa ,se indreapta catre usa de la iesire cumnatu-mio ii zice ” nu va suparati, dar in baie de ce nu v-ati dus sa dati cu apa? ” Popa face ochii cit cepele si ii intinde crucea s-o pupe. Cumnatu-mio se uita la popa, se uita la cruce si da sa dea mina cu popa.😀 neintelegind ce vrea asta sa faca cu crucea, de ce i-o intinde lui. In final il intreaba popa ” asa-i ca dvs nu sunteti de pe aici? ” Cumnatu-mio ii spune ca nu, ca vine din America si ca nici macar nu e ortodox. Asa ca popa ”l-a iertat” si i-a uran un an nou fericit si salutari la romanii din america😀

    • Acum vreo 2-3 ani, cand a venit popa cu botezul, fi-miu s-a refugiat in bucatarie, convins ca n-o sa intre preotul acolo. Dar a intrat! si popa canta, si fi-miu isi lua micul dejun linistit. La sfarsit, cand i-a intins crucea s-o sarute, fi-miu, cu gura plina: „nu, multumesc, nu servesc!”🙂

  3. io-s pe langa total, intr-o relatie perfecta de paralelism cu orice forma de religie.
    un sg lucru ma nemultumeste: astia de poarta rochii lungi si negre, inestetice, inteleg, da’de ce nu le spala, mai? nici rochiile si nici pe ei ! s-ar zice ca au un pact special, posibil tot divin, si cu secretia glandelor lor sudoripare si fug de apa si sapun ca dracu de tamaie. a fi preot inseamna a puți, asta-i prima regula. ( am gasit dia_critica, Adelina🙂 )
    am citit mai demult ca unul dintre criteriile sociologilor pt. acceptarea indivizilor in societatea civilizata ar fi cantitatea de sapun pe cap de biped. au vrut sa bage si deodorantul, da’s-au panicat ca va scadea vertiginos nr. celor ‘civilizati’. so, men in pitch black sunt in afara civilizatie, asa ca pune zavorul, ia-ti un doberman si joaca-te solitaire, daca asta-ti place, si fii fericita cu Sotul tau.🙂

    • Hai, ma, ca se spala! Da’ negru-i negru, nu poti sa-l albesti!:) Ce-ai vrea, sa fie toti cardinali, in rosu, sau preafericiti, in alb? si ei nu se dau cu deodorant, se dau cu mir! care-i sfintit, deci probabil ca are efect antibacterian.🙂

  4. Am bifat şi eu treaba asta. Pe mine m-a prins în faţa blocului. De fapt, ca să fiu mai exactă, eu l-am prins pe el. Eu intram, el ieşea. Şi ca să nu intru degeaba în bloc, l-am şi oprit să-mi pună „busuioc în păr”, vorba cântecului. A fost la super ofertă, adică gratis.😀

  5. pe noi ne-a vizitat in interes de servicu dom’parintele intre craciun si revelion. zic ai mei ca ar fi lasat instiintare in cutia de scrisori, da’ bineinteles ca la mine nu a ajuns informatia. asa ca a batut omul cam multisor la usa pana l-am auzit, ba am mai si scapat un ioi apasat, cand am dat cu ochii de el, ca numa’ la o astfel de vizita nu ma asteptam.
    insa tot farmecul intamplarii a fost dat de patrula blonda, care a latrat ca posedata da capo al fine, asta in timp ce alerga falfaind din cozi in jurul poalelor parintelui, eu urmarindu-i cu disperare sa-i prind si sa-i anihilez, iar cantorul cel tanar chinuindu-se sa nu-l umfle rasul.
    singurul ramas calm a fost insasi parintele, care intre un iordan, treime, si sfant duh mai introducea si cate „lasati-i in pace, ca-si fac datoria”.

    • De ce pe betivi si pe popi nu-i musca cainii?? Si observ ca la tine n-a venit un popa, sau „parintili”, cum se zice pe la noi, ci un „domn parinte”! Daca eram inainte de revolutie ar fi fost „tovarasul parinte”?🙂
      Sper ca i-a binecuvantat si pe blanosi, macar sa-i imunizeze de purici!

    • Tu esti exceptia de la regula, ca nu cred sa fie vreun maramuresan care sa nu-i fie placut lui Dumnezeu! Si daca n-om vorbi acum prea mult, e timp „pe urma”, langa semineul cu fierturi de smoala, ca eu am deja rezervare.🙂

  6. Pe mine m-a miruit popa fix in birou , la job , intre imprimanta si biroul colegei , unde ma pitisem ca sa ma rateze , insa cred ca necuratul ala i-a dat un sut in cur si l-a pus sa intre pana in fundu biroului , de m-o ginit unde ti-am scris si m-a pus sa-i pup si mana si crucea…Si-n timp ce ma aplecam catre dosul palmei lui, imi intepa mintea intrebarea asta : unde si-o fi dus mana azi? In fine….asa-i cand ai colegi evlaviosi care dau drumu’ la usa.Pesemne lor nu le-a citi mama posteasta cu capra si iezii.😛

      • Absolut! Neaparat trebuie sa-mi recastig reputatia patata cu aghiasma si busuiocu’ , atfel ma reneaga sefu’ si ma baga in somaj…pai cum?😈

  7. Eu nu primesc popi in casa, dar mai merg pe la manastiri, ca-i frumos. Dar am impresia ca, o data sau de doua ori (era vara si era cald), cand m-a stropit cu apa sfintita, parca m-a ars putintel.🙂

  8. Am râs pe cinste, ce fain ne-ai povestit întâmplarea. Şi pe la noi a venit părintele, dar are obiceiul bun de ne pune bilet la uşa blocului, ca să ştim că vine. Îl primim de fiecare dată, căci aşa am pomenit şi la părinţi şi la bunici. Mă rog, fiecare cu credinţa lui şi cu datinile în care a crescut.

    Îmi amintesc o întâmplare povestită de un cunoscut de-al meu, de-am râs cu lacrimi. Tipul – mai nedus la biserică, s-a trezit cu taica popa la uşă, cu botezul şi, fâstâcindu-se, l-a poftit în casă. Soţia era în baie şi făcea duş, iar omul, fără să-şi dea seama, i-a deschis părintelui şi uşa de la baie! Biata femeie, în pielea goală, să moară de ruşine. Cel mai jenat de întâmplare a fost părintele, care a ţâşnit pe uşă în secunda următoare!🙂 Şi câte astfel de întâmplări care fac deliciul obiceiurilor noastre româneşti.

    • :)))) Putea si parintele sa sfinteasca apa din cada inainte s-o ia la fuga! Asta chiar ar fi fost o spalare de pacate pe cinste! Daca as fi fost eu prinsa intr-o astfel de ipostaza cred ca nu ma fastaceam prea tare, chiar i-as fi zis: Uite parinte, ma pregatesc sa intru in rai, probez garderoba Evei! Zic acu asa dar cred ca-i frigeam un prosop peste ochi…🙂

  9. la noi au venit 2 popi ca asa trebuie si cel catolic si cel ortodox! Bijou a fost foarte circumspect cu ei, a tulit-o, in schimb Eva s-a ales cu bomboane de la cel catolic!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s