Of, timpul!

Standard

Ce simple sunt inceputurile! Cand nu stii mai nimic, cand tatonezi si cauti fara sa stii exact ce, cand te minunezi, te entuziasmezi si te framanti din orice. Si cand iti e de ajuns ceea ce ai descoperit, nu simti nevoia de a naviga in necunoscut, te simti confortabil in apele limpezi in care te scazi de obicei. Cam ca triburile izolate din jungla amazoniana, care nu stiu si nici nu vor sa afle ce e dincolo de desisul padurii…

Cam asa eram eu la inceputul odiseei prin blogosfera: citeam vreo zece boguri unde semnam prezenta zilnic, ma bucuram sa raspun celor 3-4 comentarii pe care le primeam pe blogul meu, rar „ateriza” vreun intrus pe care il vizitam apoi din curiozitate si curtoazie deopotriva. Intr-o ora imi faceam toate „temele”!

images (3)Dar, in timp, am descoperit atatea bloguri incitante si atatia oameni minunati ca nu mai am timp sa colind, sa citesc, sa comentez, sa scriu ceva (inteligent, daca s-ar putea) pe propriul blog. Doar noptile albe ce-mi mai dau ragaz de lectura…

Voi cum faceti fata provocarilor din lumea virtuala? Si cat timp petrecti zilnic pe blog? Nu va e ciuda uneori ca sariti peste unele articole pe care altadata le-ati fi citit pe nerasuflate si ca nu puteti raspunde promt oricarui comentariu? E greu, frate, sa ai blog! Zau!

Anunțuri

28 de răspunsuri »

  1. La un moment dat începusem și eu să percep toată treaba asta (să scriu articole, să comentez pe alte bloguri) ca o obligație, devenise un fel de a doua slujbă. Mă așezam în fața computerului și îmi storceam creierul să scot ceva ”inteligent”, apoi mă enervam, corectam și tot corectam. Exact de ce fugeam 😆 . Mă gândeam chiar să îmi șterg blogul 😆 . Mi-a trecut. Acum scriu doar dacă și ce am chef, chiar dacă asta înseamnă să scriu o dată la două luni. De citit, citesc ce scriu ceilalți (blogurile pe care le urmăresc) aproape zilnic, dar comentez foarte rar, doar dacă am și altceva de spus în afară de afirmații aprobatoare sau laudative.

    • Ehei, de cate ori nu m-am gandit si eu sa pun lacatul pe usa!… Dar ma razgandesc dupa maxim doua zile. 🙂 Evit sa scriu din obligatie, incerc sa o fac doar de placere si numai cand ma mananca degetul sa scriu. De-asta am evitat si orice advertorial sau concurs cu tema impusa, ca hobby-ul sa ramana doar hobby. Nici eu nu comentez pretutindeni pe unde trec, nu cred ca mi se cere sa semnez condica de prezenta.

  2. Dimineata la cafea stau pe blog, apoi seara cand am mai mult timp, ca acum, citesc, comentez, dau cu bata in balta, ma amuz, ca ceva de spus mai nou sau sa inventez roata iar, nu am reusit . Si da, ma duc pe blogurile unde simt ca nu imi sunt judecate comentariile, unde ma simt bine . Ca aici ! 😀

    • Acasa n-am prea mult timp, plus ca nu sunt singura care utilizez calculatorul, deci nu-l pot monopoliza. 🙂 Dar imi scot parleala in noptile linistite de la munca, cand imi dau pacientii mei ragaz. Si unde nu ma simt bine primita, nu mai revin niciodata, nu vreau sa ma simt un violator de domicilii.

  3. Te alinţi, zău aşa… Ai o uşurinţă în a scrie încât dacă şi guvernul ar avea aceeaşi uşurinţă în a guverna, am fi prima ţară din lume. Dar, da. Cu cititul e mai greu. Mai ales atunci când timpul nu îţi e tocmai prieten. Cât timp petrec pe blog io ? Depinde. Uneori 1-2 ore, alteori stau şi 6.

    • Ce-mi faci tu mie, mai omule? Intai m-ai dus prin gara, apoi printre pacientii sectiei de cardiologie, acum ma duci in carciuma?! Tot e bine ca-i ‘de fite”, sa ma simt si eu o diva cand intru acolo.:) Nu vreau sa ma gandesc ce urmeaza, sper sa nu ma inviti maine-poimaine, prin catacombe sau transee. 🙂
      Si nu ma alint, zau; poate scriu usor fiindca nu prea ma gandesc la ce scriu, as spune ca-i spontaneitate dar cred ca e mai mult inconstienta sau prostie, nu simt nevoia de capodopere elaborate, oricum n-o sa iau nici un Nobel pentru literatura!

  4. S-ar putea spune că stau toată ziua pe blog. Nu pe al meu însă. Undeva într-un colţ rămîne deschis un tab cu o pagină de blog oarecare, unde toolbar-ul WP mă anunţă dacă mi-a mai răspuns cineva la un comentariu. De fapt, treaba asta o face şi mail-ul, dar las pagina aceea ca să-mi aduc aminte că sînt logat şi poate, dacă simt nevoia, să intru mai uşor în Dashboard să scriu un articol, să răspund la un comentariu ori să corectez muţunachii aplicînd imaginile animate în locul codurilor – nu pot face asta direct din toolbar-ul WP.

    Asta nu înseamnă că sînt tot timpul atent numai la blog(uri). Am… obosit, cumva, să mai alerg de colo-colo, căutînd ceva interesant care să mai fie şi scris într-o română corectă cu tot cu diacritice sau într-o altă limbă cunoscută.

    • Tu esti un blogger de exceptie, un soi ciudat , pe care il intalnesc mai peste tot pe unde trec, mai putin prin propria casa. Dar asta e bine, ma bucur sa-ti citesc si articolele in calitate de gazda, dar si cele in calitate de musafir. Am senzatia ca tu esti baiatul bun pe care-l invita toti la orice claca, si la munca, si la distractie. 🙂

  5. Si eu urmaresc foarte putine bloguri,mai degraba cu foto,din cele cu povesti scrise doar cateva,si acolo citesc doar daca vad ca articolul nu e prea lung.N-am rabdare,mai degraba desenez ceva daca tot am timp de petrecut pe laptop.
    Si cum eu urmaresc pe altii rareori,asa se imputineaza si nr celor ce trec pe la mine,dupa cum vad ca si din ei,multi nu mai trec nici pe blogul lor.Am si eu momente si momente,ce ma tine sa mai postez e ca imi dau seama ca e ca un jurnal arhivat cu poze.Chiar deunazi am vrut sa verific ceva si blogul mi-a raspuns prompt,cu data cu tot.Cam asa 🙂

    • E adevarat ca cei pe care ii vizitam mai rar ne abandoneaza si ei la un momentdat, fiecare doreste putina reciprocitate; doar ca e greu sa treci pe la toti, oricat ai vrea. Imi plac postarile scurte, imi lasa timp pentru mai multe lecturi si imi starnesc si oarece invidie, fiindca eu nu reusesc niciodata sa scriu doar cateva cuvinte, se tooot insira unele dupa altele pana le pierd sirul. 🙂

  6. Citesc. Am unele bătute-n cuie pe care nu le ratez. Mai puţine decât în trecut dar nu renunţ la ele. Eu, cât sunt la muncă, sunt practic conectată 8 ore la net. Şi îmi fac eu pauze şi pentru bloguri. Acasă foarte rar mai pornesc laptopul pentru că simt că mă lasă ochii… uff…

  7. De la 6.00 la 12.00, am program de bloggerit în fiecare zi, inclusiv în weekend. Scriu, citesc, comentez la cei cu care am o legătură mai strânsă. Doar ieri am lipsit de la datorie și am rămas în urmă. Poate reușesc să recuperez…

    • Maamaaa! Te ponteaza cineva de esti asa de punctual? 🙂 Nici daca ar fi sarcina de serviciu n-as putea sa deschid ochii asa matinal si sa ma apun de blogareala, la ora aia nu-mi deosebesc bine mana dreapta de cea stanga. Dar e foarte posibil sa fiu on-line pe la ora 5, inainte de terminarea turei de noapte. Felicitari, maestre, pentru perseverenta!

  8. Ioi , colega…ca tare m-ai atins la corazon cu postarea ta…In primul rand „la multi ani!” , Adelina!
    Apoi sa zic ca aceleasi dileme le am si eu si parca mi se pare asa de demult vremea cand treceam zilnic pe la toti , comentam , dadeam un buna ziua macar si imi vedeam de scris…Zau ca raman fara inspiratie , in ultima vreme …In plus , parca nu mai am forta…si rau imi pare…Mi-e dor de vremea comentariilor in contradictoriu , tinute pana catre dincolo de miezul noptii…
    Poate ca am imbatranit , ce stiu eu?

    • La multi ani, colega! De ce imbatranim, de-aia ne complicam viata!… 🙂
      Ce-ar fi sa iscam noi o discutie in contradictoriu, una apriga, sa vedem cum ar reactiona prietenii nostri comuni daca ne-ar vedea gata de batalie? :)) Cred ca ar fi un experiment interesant. 👿

      • Interesant? Ohoooo…cu adevarat interesant!
        Sti care e chestia haioasa?Noi sa ne contradictorim , apoi fumam pipa pacii si ei sa raman cin contradictie 😛 😈

      • Ok., atunci pregateste-te ca te atac cu prima ocazie.Sa vedem ce iese. Poate o incasam amandoua la final. 🙂 Dar macar facem un experiment „traznit”. 🙂

  9. offf, adica si asta e oful meu. asa de mult mi e dor de acele inceputuri cand orice subiect citit sau scris mi se parea nou. parca nimeni nu mai scrisese despre asta. dar acum… acum nici eu nu mai am timp de citit dar mi am propus sa scriu pentru mine in primul rand atunci cand simt orice simt ca vreau sa scriu.
    dar sunt cateva bloguri unde intru macar o data la cateva zile iar al tau e unul dintre ele. e asa de multa normalitate aici incat simt nevoia sa mi iau portia de normal. iar de la tine mai ajung pe alte cateva bloguri , mai citesc un pic, cat apuc pana incepe copilul sa strige: mama, mi e foame, mi e somn, hai sa ne jucam , etc etc :)))
    daca ar fi dupa mine as sta pana la 2 noaptea, as citi, as scrie, as face multe. dar la 10 maxim trebuie sa fiu in pat sa culc scolarul. adorm odata cu el, se intelege :)))

    • Multumesc ca ma onorezi cu vizitele tale, mai ales ca stiu ca esti o persoana ocupata! Cand ai un copil caruia trebuie sa-i ghidezi educatia nu prea iti mai ramane mult timp liber. Apreciez ce faci tu cu fiul tau, iti urmaresc activitatea „didactica”.

      • multumesc si eu pentru aprecieri si pentru interes. eu te citesc cu drag, chiar daca in calup de cateva articole. imi face bine 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s