A doua Eva

Standard

Desi am in buletin adresa de mediu rural as zice ca nu-s chiar de la tara, in sensul ca am mai vazut, auzit si citit cateceva, n-am trait in salbaticie . Si nici nu m-am dat ieri jos din copac, in afara de mersul biped si deget opozabil mai posed si ceva sinapse neuronale, macar cat sa fac niste rationamente simple. Dar unele lucruri tot ma depasesc, nu le inteleg si pace! Cum ar fi ce castigi sau cu ce esti mai interesant in ochii umanitatii daca iti dai izmenele jos la metrou si circuli doar in budigai! Sa mor eu daca pricep care-i spilu la afacera asta! Sa demonstrezi ca te-ai epilat proaspat? Ca porti chiloti „de firma”, marca Botezatu? Sa vedem ce dotat esti de la natura, ca daca nu s-a irigat suficient cerebelul macar s-a produs vasodilatatie prin alte zone? Da’ ce-mi bat capul cu sofisticaturi de-astea? La mine pe ulita inca e sezon de „tetra” si izmene flausate, nu ma critica nimeni ca nu-s la moda…

Asta e un fleac, dar sunt multe lucruri ce ma intriga, nu intotdeauna evolutia si modernismul chiar inseamna progres si beneficiu. Am in minte un gand pe care-l  nutresc de multa vreme dar mi-a fost cam teama sa-l abordez, presimt ca o sa-mi iau niste etichete gen perimata, demodata, inapoiata, inadaptata sau chiar fosila.

Am incercat sa fac un studiu (ca asta-i boala mea!) despre evolutia femeii in istorie. Nu sunt nici o feminista inversunata, nu ma umflu-n pene ca posed doi cromozomi X si nici nu sustin superioritatea femeii cu orice pret. Pana la un punct mi-a placut evolutia asta, apoi… a luat-o razna intr-un mod pe care mi-e greu sa-l accept si cu atat mai mult sa-l slavesc.

In zorii istoriei matriarhatul guverna omenirea. Si nu cred ca era rau, fiindca femeile erau mai bune administratore. Chiar daca nu omorau ele dinozaurul, cu siguranta se pricepeau mai bine sa-l dramuiasca, cat sa ajunga la tot tribul. Dar barbatii s-au simtit nedreptatiti: cum, tona lor de muschi parosi sa se supuna toanelor unor muieri? Si , incetul cu incetul, au dat o lovitura de stat si au preluat conducerea. Daca pana mai ieri femeia era pilonul societatii, ba chiar intermediarul intre omenire si divinitate (caci mai intai au fost vestalele si preotesele, apoi marii lideri religiosi barbati), ea a fost data jos de pe piedestal si trimisa in coada ierarhiei. Nu numai ca n-a mai slujit in altare , dar i s-a interzis accesul dincolo de ele si a fost obligata sa-si acopere capul, ca simbol al supunerii dar si pentru a acoperii chakra din crestet, cea care o aducea mai aproape de divinitate.

Tare s-au mai temut barbatii de femei de le-au oropsit timp de milenii! Putine civilizatii le-au dat drepturi egale, cel mai adesea n-au avut acces nici la educatie, nici la finante, nici macar dreptul de a-si orandui propriul destin, ajunsesera aproape o marfa. Au tacut si au indurat, resemnate ca rolul lor e doar acela de a naste copii, de a-si servi si asculta cu supunere oarba barbatul devenit stapan si au transmis fiicelor lor aceeasi mentalitate, de fiinta nascuta in sclavie, de purtatoare de cruce si destin harazit de altii.

656_16Dar roata istoriei s-a intors iar. Cand barbatii au inceput sa moara pe fronturi, n-a mai avut cine sa munceasca pamantul acasa, cine sa lucreze in fabricile de armament, cine sa ingrijeasca ranitii si sa ingroape mortii. Brusc, femeia a devenit utila social si i s-a recunoscut utilitatea. Iar ea a descoperit ca poate mai mult decat sa legene prunci, sa mestece-n cratiti si sa spele rufe. A prind drag de cunoastere si, cunoscand, n-a mai acceptat sclavia. O noua Eva s-a nascut! Una care a vrut drepturi egale cu barbatii: sa studieze in universitati, sa cerceteze in laboratoare, sa lupte pe front, sa zboare, sa conduca si sa voteze! Dar, ca orice Eva, a castigat faima dar a pierdut paradisul!

Ma uit in jur la femeile din generatia mea, la cele mai tinere si la cele foarte tinere. Toate vor cariera, faima, admiratie. Toate vor sa-si castige banii singure (chiar daca asta inseamna doar sa-si „castige” un sponsor generos), sa fie libere, sa nu fie constranse de reguli. Intre familie si cariera , aleg cariera; se casatoresc tarziu sau deloc pentru a nu avea obligatii matrimoniale. Intre bucuriile maternitatii si bucuria succesului, aleg succesul; isi spun ca e timp destul pentru a naste copii, acum fortele trebuie canalizate spre alte scopuri, profesionale. Intre libertate deplina si iubire, aleg libertatea, o libertate care le da dreptul la multe iubiri de o noapte pentru a nu se inrobi unei iubiri de o viata.

Unde e femeia de altadata, cea care statea acasa si isi educa singura copiii, fiind ea insasi o persoana educata? Unde e femeia care nu-si trada feminitatea umbland in chiloti in mijloace de transport in comun? Unde e femeia care avea ca scop suprem in viata sanatatea, armonia si fericirea familiei ei? Candva se spunea ca in spatele unui barbat puternic sta o femeie si mai puternica. Dar in spatele unei femei puternice, de azi, cine sta? Cred ca esecul unei familii si esecul ei ca femeie…

Daca vreti sa ziceti ca sunt o inapoiata, ziceti, nu ma supar. Nu ma intelegeti gresit, nu vreau sa intorc femeia in mocirla istoriei, n-o vreau in lanturi si nici cu fergeaua pe ochi, asa cum n-o vreau docila si inculta. Dar mi-e dor de femeia care stie sa pastreze balanta intre satisfactiile ei si bunastarea familiei, care nu se sacrifica dar nici nu-i sacrifica pe ceilalti pentru a urca ea in varful piramidei.

E minunat sa iei un Oscar sau un Nobel, sa fii cunoscuta si recunoscuta, sa ti se ceara autografe, sa ti se cante ode si sa privesti de sus, din sferele inalte ale celebritatii. Dar oare e asta mai minunat decat sa-ti vezi copilul zambindu-ti zilnic  cand ii citesti o poveste, sau sa-ti vezi sotul multumindu-ti cu recunostinta fiindca l-ai inteles ca are o problema grea de rezolvat la munca si l-ai asteptat cu o mancare calda? E mai important sa-ti arati curajul pe un front decat sa-ti veghezi copilul cand are febra? S-au gasit destui sa-i incurajeze emanciparea, nu neaparat fiindca nu mai puteau ei fara contributia femeii la progresul omenirii, ci pentru ca plecarea femeii din centrul familiei a lasat familia in bataia ispitelor, a superficialitatii si manipularii, iar pe copii i-a rupt de normalitate si i-a lasat prada unei robotizari, unei imbecilizari instutionalizate. Orice pui parasit de mama lui e o prada usoara, iar lupii moderni au stiut sa goneasca mamele si sa le indemne cat mai in lumina reflectoarelor, sa orbeasca si sa nu mai vada cum li se sfasie progeniturile.

Cam asta e ideea si as putea sa o tot dezvolt: femeia s-a emancipat, a evoluat, s-a inaltat, dar a si decazut.Prima Eva a pierdut paradisul pentru un mar, a doua Eva pentru un mar de aur, numit celebritate. Si cine a mai ramas in paradis?…

35 responses »

  1. Doar împreună, Adam+Eva, înseamnă Paradis! Nu cred că poate exista fără unul dintre ei. Așa că, din moment ce Eva a pierdut paradisul, acesta a început să nu mai existe, iar noi am coborât într-un purgatoriu perpetuu, în care ne tot căutăm și nu știu dacă ne vom putea regăsi. Căci noi căutăm fericirea pierdută a raiului.

    • Si daca numai impreuna putem face paradisul sa existe de ce am ajuns sa ne luptam pentru suprematie, sa vanam un loc pe podium? Marul ala muscat de Eva nu cred ca era Cunoasterea, cred ca era Orgoliul.

      • Și eu înclin să cred același lucru. Orgoliul ne-a adus pe aceste „culmi de civilizație și progres” . Fără misoginism o spun, emanciparea femeii nu i-a adus nimic în plus, decât gâdilarea orgoliului, demonstrarea, dacă mai era nevoie, că și ea poate să fie un bun conducător. Dar cred că, o împărțire judicioasă a rolurilor era mult mai benefică tuturor!

    • Care parte ti-a placut mai mult, cea cu „eliberarea din sclavie”?🙂 Femeia nu e cu nimic inferioara barbatului; iar daca avem un graunte de superioritate e bine sa-l pastram ca arma secreta, nu sa-l clamam toata ziua.🙂

      • Mi-a plăcut întreaga postare, incursiunea în istorie, femeia de la ”origini și până în prezent”, dar și ideea de a fi discrete în ceea ce privește atuu-rile noastre. ”Bărbatul este capul, iar femeia este gâtul” spune cu înțelepciune o vorbă populară – perfect de acord🙂

  2. Poate că era mai bine ca Omul să fie asexuat. Ar fi fost mult mai pașnic, nu mai existau aceste discriminări între sexe, s-ar fi evitat multe războaie și crime din iubire sau gelozie. Chiar și acumulările materiale se fac tot pentru a impresiona și a cuceri una sau mai multe femei.

  3. Muierea o fost „detronata” dupa anul 1 DC , adicatelea dupa ce Fiu’ lu’ Tata o fost crucificat si restul povestii…
    Cat despre Paradis si Eva , inca exista , literar vorbind….se cheama armonie si intelgere , acolo unde exista , evident.
    De ar fi sa ma nasc iar , cred ca as alege solitudinea….de mi-ar ramane memoria acestei vieti.

    • O, la inceputurile crestinismului femeia era deja retrogradata. Nu stiu cum era paradisul ala biblic dar cred ca mie nu mi-ar fi placut prea mult, mai ales ca nu-s mancatoare de fructe si legume. Dar mi-ar fi placut sa vietuiesc undeva unde nimeni nu se cearta, nu se uraste si nu se pandeste la cotitura. Si unde hainele ar fi fost unisex, sa difere numai numarul de frunze.🙂

    • Cum, plangi dupa matriarhat?🙂
      Acum serios, cred ca si barbatii ar aprecia mai mult o femeie inteligenta, moderata in comportament, devotata in primul rand familiei si mai putin tentata de extravagante. Cred ca poti sa fi senzuala si fara sa-ti arati budigaii in metrou.

  4. Societatea, femeia și bărbatul sunt un rezultat al circumstanțelor felurite. Important este ca fiecare dintre noi să ne ținem ființa dreaptă, să schimbăm nedreptățile sau să nu le facem. În rest, există un mers al lumii pe care nu îl vom putea schimba tot timpul.

    • Bun venit, mai intai!
      Of, mersul asta al lumii nu stiu cat e de natural sau rod al unei manipulari, nici nu ne dam seama cand facem ce ni se ‘sugereaza” sa facem si avem mpresia ca e doar decizia noastra. Iar in societatea de azi, in care nimic nu e posibil fara bani, femeile sunt obligate sa-si castige si ele banii, chiar sacrificandu-si familia. Bunastarea a devenit mai importanta decat armonia si ne socotim reusitele in monetar, nu in clipe de bucurie.Unii zic ca banii n-aduc fericirea, dar cei mai multi ne indeamna sa verificam asta doar adunand bani.

  5. Au spus că vor să îi amuze pe oameni, dar cred că efectul e cam invers. Sunt și ei niște imitatori ai altora, se vorbesc pe prostia de feisbuc și ies faze de-astea stupide.

    • Daca iese unul in chiloti pe strada sau daca isi toarna o galeta de apa rece in cap imediat ni se sugereaza ca e cool sa-i imitam. Dar de ce nu avem acelasi impul daca vedem pe unul strangad chistocele de pe peron sau curatand zapada din fata casei?

      • Stii bancul ala : daca il vezi pe om ca rade, razi si tu cu el ; daca il vezi ca danseaza si se distreaza, danseaza si tu cu el ; daca il vezi ca munceste…. lasa omul sa munceasca, nu-l deranja !
        Ei, de-aia😀

  6. si aici s-au dus astia in chiloti prin oras, ca sa sustina cica pe cei cu probleme de incontinenta urinara, si care trebuie sa poarte depends. Depends e o marca de pempersi pt adulti, arata ca niste chiloti doar ca sunt facuti din material d-ala de pempers. Mie mi se pare o idiotenie.
    In legatura cu femeia…sund deacord cu tine. Am invatat sa ma doara-n basca cind aud/vad prietene sau cunostinte care se socheaza ca am ales sa stau acasa si , mai ales, sa homeschool copiii. Mi-am auzit pina la faza ca sunt o intretinuta😀 Eh, io sa fiu sanatoasa.

    • Cand am scris articolul asta sa stii ca m-am gandit si la tine. Ti-am spus doar ca te invidiez pentru posibilitatea de a alege sa-ti educi copiii acasa si ca admir ce faci tu pentru ei. Intretinuta? Asta o spune cineva care habar n-are cum e sa intretii trei copii si sa le asiguri buna crestere; e mai greu decat sa fii manager intr-o multinationala, zau! Dar si satisfactia e mai mare. Probabil si de mine zic unii ca sunt o frustrata care, neputand sa faca „cariera” , zice precum vulpea ca strugurii sunt acri… Lasa sa zica ce vor, fiecare cu idealurile lui si cu saisfactiile obtinute…

  7. Bine dar totusi nu cred ca chestia asta cu mersul in metrou in chiloti e ceva in mod special nefeminin sau de fapt e si nemasculin in aceeasi masura in care e nefeminin…e ceva asa mai degraba copilaros umoristic si de fapt care mi se pare ca tinde nostalgic catre o stare din aia mai asexuala sau mai putin preocupata de sexualitate, (cam asa cum isi dorea, la nivel de fantezie, comentatorul
    Racolta mai sus !)

    Pt ca dupa parerea mea femininitatea (si masculinitatea) nu tin asa de mult de haine. Hainele sunt o conventie uneori interesanta (gen patofii cu toc barbatesti aristocratici din sec 18), alteori posibil absurda (gen burka)…ma rog, pot gasi si alte exemple, insa nu in chiloti sau in lipsa lor afisata sta femininitatea sau masculinitatea, dupa parerea mea.

    In rest, articolul e ok, eu doar comentam in legatura cu chilotii !

    • Faza cu budigaii in metrou n-o legam doar de comportamntul indecent al femeilor, era doar o chestie pe care marturiseam ca n-o inteleg: ce castigi sau ce demonstrezi facand asta? Deja moda feminina e aproape asexuata, de la Coco Chanel incoace e normal sa vezi femeile purtand mai mult pantaloni sau costume barbatesti. Chiar si eu, desi ma declar o aparatoare a feminitatii, ma imbrac mai mult in pantaloni fiindca mi se pare mai comod, iar la pantofii cu toc a trebuit sa renunt din motiv de doua glezne fracturate. Dar fara margelute si cercei e exclus sa ies din casa!🙂

    • Cam ce vor cu Charlie-ul, cam tot aia vor si cu despuiatul: sa vada cat putem fi de manipulabili si de indobitociti sa acceptam tot ce ni se spune, fara sa mai si judecam. Eu astept ziua cand o sa se spuna ca trebuie, intr-o zi anume, sa umbli ras in cap, ca protest impotriva deteriorarii paturii de ozon; sa vad atunci cine se tunde pentru o zi!

  8. De vreo ceva ani a aparut fenomenul si prin Bruxelles/Berlin etc. Prima nebunie a inceput in New york: intr-o anumita zi/ora, lumea in metrou e in chiloti (ce chiloti fancy doamna, nu de firma ci.. haiosi!caraghiosi! ). Majoritari sunt tineri, studenti care se cam pisa pe conceptul de costum/cravata/eticheta de corporatie. Anul trecut au fost tot felul de shorturi/chilotareala cu figurine,dungi, niste gagici superbe si-au etalat fundul si picioarele suuuperbe in niste chiloti albi mulati perfeeect si niste mesaje din gama LESS IS MORE, un nene cu sacou si bermude, iar la o statie au venit si… o gasca de musulmani sa protesteze contra, dar le sclipeau ochii dupa dezbracatele astea ale dracului numai ale lor nu.
    Am noroc ca sunt intr-o societate unde firma nu e relevanta, ci mai degraba mesajul: un fel de ma doare in cur de toti, eu daca vreau sa chilotesc, o chilotesc :))))
    Uimitor, desi e atata relaxare a imaginii in Bruxelles, nu am vazut atatea sutiene vara si nici celulite /burtici la vedere ca la Bucuresti. Iar la mare nu am vazut niciuna topless, dar am vazut costum de baie cu… manecute (si la tricou si la sort, costume ce se poarta de vreo 20 ani pentru filtru solar), iar copii in fundul gol… foarte rar. Deci lumea e destul de ‘pudica’. In plus intre cei cu care interactionez (la munca) nu le pasa cum s-a imbracat altul… numai la vreo 2 romance am auzit „vai draga, uite ce plover vechi si-a pus aia, e de la second hand”.

    https://arakelian.wordpress.com/2014/01/14/no-pants-subway-ride-in-bruxelles/

    • Am aflat si eu istoria zilei despuierii la metrou, dar tot nu-i inteleg mesajul, cred ca e prea subtil pentru creierul meu imbatranit. Da’ ziua lecturarii unei carti sau a unei rugaciuni colective la metrou, cand e? Ca acolo as vedea mesajul, ar promova ceva. Si ar promova mult mai eficient decat marsul ala de solidaritate de la Paris, care mi s-a parut simbolul perfect al ipocriziei.

  9. Si neaparat sa scriu despre o anume belgianca. Nu am cunoscut inca nimeni ca ea.
    De varsta cu mine (deci amr ceva pana la 40 ani). Frumoasa, al naibii slabatura, eleganta dar simpla (adica un ruj, si o coada), fara bijuterii, 4 copchii, job (profa de fr), vorbeste 4 limbi. Si calma. Mai doamnelor, calma si senina…. si al naibii femeie mai gaseste si timp sa citeasca si sa umble in lume (profita ca preda si la adulti si cauta sa inchirieze case la particulari pe unde merge – de genul se duce in Ro si sta la vreo ruda la munte – ca vrea sa vada pasari si ursi).
    A, si aici nu e ca in Ro, nu o ajuta parintii, ca aia lucreaza (pensionarea aici e la 67 ani sau 40 ani vechime).

    • Pai cam de astfel de femei mi-e mie dor: care pot impleti jobul cu familia, nu le seapara ca doua paralele ce nu se intalnesc niciodata si apoi sarifica una dintre ele. Si o astfel de femeie va genera un model pentru copiii ei, care vor sti ca nimic nu e mai important decat familia, dar asta nu te face o casnica retardata, iti lasa timp si de lectura, si de studiu, si de plimbare.
      Of, daca as mi avea acum 20-30 de ani, altfel m-as comporta si altfel mi-as prioritiza viata!…

  10. draga mea, eu cred ca e timp pentru toate. adica viata asta are si ea etapele ei. am avut si eu etapa in care am zis ca eu nu voi pune vreodata muraturi, nu imi voi sacrifica o zi libera pentru a face curatenie etc.
    astazi sunt bucuroasa sa povestesc despre cum am facut eu curatenie o zi intreaga, cum am facut in ultima postare pe blog, sunt fericita sa impartasesc retete de ghiveci sau paine de casa. ma bucur de zambetele copilului dar si de realizarile proprii.
    dar, la fel sunt femei si femei. sunt femei care pur si simplu se simt bine asa, cu profesie, fara sa simta ca au sacrificat ceva.
    treaba cu budigaii la vedere insa n/am inteles-o nici eu. cum zici si tu, parca femeile se straduiesc sa se faca mai urate, nu mai feminine.

    • Am incercat si eu variante: cu muraturi sau fara, cu sarcini multiple de serviciu sa fara, cu plimbare sau fara, cu lectura non-stop sau fara… Nici una nu-i valabila daca nu iei cate putin din fiecare, se impletesc fara sa-ti dai seama. Marturisesc ca nu mai pun muraturi, nu prea au succes la noi in familie, deci e mai rentabil sa cumpar, daca chiar am nevoie. Iar copilul e plecat de mult din „cuib”, nu mai pot sa repar ce am gresit ca mama. Poate o sa-mi iau revansa ca bunica si atunci o sa iau exemplu si de la tine.🙂

  11. Sunt intru totul de acord cu tine. Iar „marul” orgoliului a stricat rau de tot echilibrul care trebuia sa fie intre barbati si femei. Si o tinem tot intr-un dezechilibru: femei care vor sa fie „barbate” si barbati care se cred…”femei”. O aiureala!

  12. Pingback: De pe e-mail : Românce celebre | CÂRCIUMĂ DE FIȚE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s