Stima noastra si mandria, praf pe toba-n Romania

Standard

E ziua Micii Uniri. As pune de-o hora dar n-am talent coregrafic, intotdeauna sunt defazata de restul lumii. Si nici n-am cu cine, ca Yeti e schiop de-o labuta si nici nu-i pasa lui de unirile mele, el are alte uniri prin cartier…

saracie1M-am uitat la televizor sa vad sarbatorirea evenimentului la Iasi. As fi sarbatorit si eu, dar cand vad toata clasa politica cocotata pe  esafod podium imi cam trece de sarbatorit, parca as da-o pe-un priveghi, sunt satula de discursuri (citite sau nu) si indemnuri mobilizatoare. Apoi am zis ca ar fi cazul sa-mi umflu pieptul de mandria de a fi roman, demn urmas al fauritorilor de tara, a celor ce au zamislit unirea. Am tras adanc aer in piept si…nimic! Numai aer si atat, mandrie, ioc! Noroc ca pieptul meu e generos umflat de la natura, ca in nadejdea mandriei dadea faliment industria de „sutinele”.

Cand altii aplauda discursurile politice, eu sed si cuget: ce mai are tara asta dupa 150 de ani? Cu ce sa ma mandresc dupa un sfert de secol de democratie?

Nu mai avem agricultura! Candva hraneam o Europa intreaga, acum abia hranim o gospodarie, mancam lipii libaneze si ficatei de pui din Argentina, bem lapte nemtesc si vinuri din Chile.Iar pamanturile ni le cumpara italienii…

Nu mai avem paduri. Toate-s scanduri si chibrite vandute de investitori straini care nu-si permit sa taie un boschete la ei in tara, lor le trebuie aer curat, noi putem si fara, o sa devenim o natie de anaerobi…

Nu mai facem tractoare, nu mai facem vagoane. Da’ la ce ne mai trebuie, ca nici nu prea mai aram si calea ferata e jumate la fier vechi…

Nu mai avem flota. Probabil ca noua generatie va invata ca o flota e formata din barci pneumatice, de-alea care transporta guvernanti la inundatii sau din hidrobicicletele de agrement. Si nici navele militare nu cred ca se simt mai bine, toata nadejdea in caz de o batalie navala e in delfinii aia de trebuie instruiti sa plaseze mine…

Am dat petrolul, am dat gazele de sist, urmeaza sa dam aurul, argintul si ce-o mai fi ramas de pe vremea dacilor. Am avut cea mai tare industrie de foraj, am sapat in toata Africa, dar acum nu suntem in stare sa mai administram niste sonde la noi acasa, trebuie sa vina americanii sau canadienii sa ia totul, sa ne umple de cianuri, de ape poluate…

Am avut armata. Asa, poate doar cu baioneta, armata asta a marsaluit candva prin toata Europa. Acum mai avem doar un grup de „profesionisti” care lupta ca niste mercenari la dracu-n praznic, prin muntii Afganistanului, ca sa avem si noi pe cine decora post-mortem, in timp ce tanara generatie n-a vazut o arma decat in filme sau la vanatoare de mistreti. Dar ce netrebuie noua armata, doar avem scut NATO, nu?…

Am avut medici de renume mondial. Se inghesuiau VIP-urile sa ia tinerete fara batranete din Romania, se faceau cozi pentru o programare la Ana Aslan. Acum medicii au migrat mai rau ca pasarile calatoare (doar ca invers, spre Occident), ies 3000 de medici intr-un an si pleaca 3500,in curand o sa fie la mare cautare vracii si moasele comunale, ca altcineva n-o sa mai fie sa ne trateze si nu multi au bani sa mearga la o clinica din Austria…

Am avut niste profesori extraordinari, niste reformatori ai sistemului de invatamant, oameni care au lasat in urma generatii de profesionisti de elita. Azi e aproape rusinos sa mai lucrezi in invatamant, putini au ramas din pasiune sa suporte umilintele sistemului actual si se incapataneaza sa mai dea o sansa la educatie adevarata tineretului. Si multi sunt cei care se bat cu caramida in piept ca sunt dascali dar abia reusesc sa ia un 5 la un examen de titularizare…

Am avut o biserica demna, care a tinut stindardul credintei sus chiar si in vremuri de prigoana comunista, chiar si in puscarii. Cand omul era lovit din toate partile si nu mai avea nimic , avea credinta in Dumnezeu si un sprijin moral din partea unui preot. Acum biserica e un SRL prosper, unul scutit de taxe si impozite si avid de profit, cu slujbasi corupti, fara har si fara compasiune, care vand orice, de la apa sfintita la locuri in loja in rai…

Am avut de toate. Mai bune, mai rele, dar le-am avut. Am risipit tot fiindca ne-am pricopsit cu politicieni prosti, aserviti strainilor si dornici de inavutire rapida. Sindromul gainii in varful gramezii ne-a nenorocit; ca orice gaina proasta cand se vede sus incepe sa imprastie gramada pe care s-a cocotat, nu-si da seama ca si ea va ajunge jos odata cu gramada; si nici asta n-ar deranja-o prea tare daca simte ca sub gramada e o rama zemoasa, s-o sature…

Nu mai avem nimic pe care sa ne bazam. Ce am castigat in 25 de ani? Praful de pe toba! A, ba am castigat ceva: pluripartidismul! Adica tichia de margaritar. Din partite multe si mici am facut mai putine si mai mari. Apoi le-am spart iar in multe si mici, ca e mai usor sa cumperi la bucata decat vrac. Si-acu parca suntem la cadril: fiecare se uneste cu fiecare, apoi se injura, schimba partenerii si… dansul continua, muzica nu se opreste niciodata! Numai noi, fraierii, stam pe margine si aplaudam care face o pirueta mai frumoasa, care are mai multa gratie in miscare, care se poate incovoia mai umil mult.

Si cu mandria mea de roman cum ramane? Ei, lasa, ca s-o putea si fara, asa e evolutia speciilor, se bazeaza pe supravietuire, nu pe demnitate. Ca si cartita o fi fost candva un mandru dinozaur dar s-a invatat sa traiasca ascunsa sub pamant…

Anunțuri

45 de răspunsuri »

  1. duoamna, sa imi dai un meil cand e toata clasa politica pe esafod. Promit ca imi cumpar primul televizor, si fac si abonamentul cel mai scump la televiziunea romaneasca care imi prezinta cum ii executa pe toti.

    P.S. eu imi cos o ie.

  2. Eu mă mândresc cu țara noastră, poate nu într-o mare măsură, dar o fac.
    Mă mândresc cu numele unor inventatori ca Henri Coandă sau Aurel Vlaicu, scriitori ca Eliade sau Cioran, muzicieni ca Enescu și, de ce nu, Inna, mă mândresc cu Brâncuși și Anghel Saligny. Mă mândresc cu toate performanțele românilor în domeniile IT-ului și medicinei, cu elevii olimpici, cu profesorii care, puțini cât mai sunt, își fac datoria.
    Mă mândresc cu toți acești oameni pentru că, până la urmă, omul sfințește locul și, oricât de neverosimil ar părea, suntem, cu bune și cu rele, o țară frumoasă, prin simplul fapt că, românii sunt încă frumoși. Nu toți, dar majoritatea, da, sunt.
    🙂

    • Mandreste-ta cat mai poti, draga mea, ca intr-o zi nu prea o sa-ti mai vina sa ridici capul din pamant de rusine. Iar succesele romanesti sunt mai mult izbanzi pesonale, n-am prea incurajat pe nimeni sa faca performanta. Mai de pret sunt… succesurile! Cam traim din amintiri. Dar poate ca voi, cei tineri, ne veti face sa fim iar mandri.

    • Drept e ca n-am fost niciodata „buricul pamantului”, dar tot sunt oameni si momente de care sunt mandra in istorie. Candva eram respectati, acum suntem umiliti si invartiti pe degete ca niste marionete ieftine…

    • As vrea sa nu fie trista, sa fie realista. Nu vreau sa par o vesnic nemultumita, sa se zica ca totul imi pute, dar nu gasesc nimic de care sa tresar cu mandrie. Poate doar adolescentul acela de 16 ani care a facut o manifestatie cu un tricolor impresionant in Transilvania, nu s-a lasat speriat de niste amenintari extremiste. Uite, poate ca noua generatie va reprezenta si noua valoare, nu doar manelizare.

      • Dar nu pari deloc asa cum ai zis si, de fapt, daca ai parea asa ai avea toata dreptatea din lume. Adica asta e realitatea, ori o accepti, ori te prefaci ca e si roz pe ici pe colo, cum fac multi. Dar roz nu prea mai exista, asa ca nu-i nimic anormal in a vedea exact cum e.

  3. Mda. Probabil la ora asta nişte unii îşi freacă mulţumiţi mîinile, raportînd „mission accomplished”. Şi nici măcar n-a fost o misiune imposibilă, la cît sîntem de fraieri ca naţie… 😦

  4. Nu prea am sesizat mândrie veritabilă nici în rândul demonstranților din Iași. Elevii au participat de frică să nu fie puși absenți la școală, și mulți dintre ei nici nu știau ce sărbătoresc. Cei maturi erau cu gândul la porția de mâncare și de băutură, lălăind fără chef „Hora Unirii”. A fost un simulacru de sărbătorire, pentru satisfacția clasei politice.

  5. Of! Prea adevărat! Aş vrea să te contrazic măcar puţin dar…. n-am cu ce, căci ai dreptate în toate.N-aş fi crezut că vom ajunge într-o asemenea fundătură. Şi tot sperăm şi… iar sperăm…

    • Inca mai speram! Dar, la mine, speranta e aproape in coma, nu cred ca o mai resusciteaza cineva. Si e pacat fiindca potential avem, putem sa reusim sa evoluam frumos, nici nu trebuie sa fim ajutati, macar sa fim lasati in pace.

  6. De acord si nu prea…
    Am avut agricultura cu productii-record la hectar, cifre umflate nerealist de dragul propagandei.
    Paduri (inca) mai sunt. Dar, intr-adevar, peste tot se taie si se reimpadureste, la noi nu.
    Industria aia era moarta in proportie de 80% inca din vremurile alea. Fabrici-mamut, care „dadeau de lucru” catorva mii de oameni, mai produceau nimic sa-l vanda pe bani putini in tarile bananiere. Tehnologiile, utilajele, echipamentele erau depasite de prin anii 50, s-ar fi topit oricum sub actiunea ruginii nemiloase in urmatorii ani postrevolutionari.
    De flota/armamant/armata nu mai zic nimic. Sa ne intoarcem asadar la serviciul militar obligatoriu? la cele cateva luni in care se facea o foame crunta, in schimb se manca umilinta pe paine? Peste tot armata e formata din profesionisti, nu din amatori care au curatat un an cartofi, au spalat toalete si au vazut armele la depunerea juramantului…
    Medici au fost, mai sunt si acum. Nulitati sau dinozauri, elitele pleaca sa lucreze pe bani, nu pe nasturi. Dar migratia exista oriunde in lume, n-am pus noi coada la pruna.
    Cat despre dascali, ei bine, scoala noastra n-a produs niciodata elite. Marii oameni de cultura n-au prea studiat pe meleagurile astea, inainte de ’89 oricum n-aveai voie sa lasi corigenti, „educatia” se facea cu palme, cu injurii, buluc pe la liceele industiale care fabricau pe banda rulanta lacatusi mecanici buni de nimic, prelucratori prin aschiere fara o ora de pracica reala si alte meserii depasite din perioada interbelica.
    Biserica a fost si a ramas un mijloc ideal de manipulare.
    Cu alte cuvinte, am fost nicaieri si suntem tot acolo.

    • Nu ma amagesc ca am fi fost plini de realizari marete, imi amintesc bine toate viciile „epocii de aur”, am facut destula munca patriotica, am invatat in scoala destule materii tampite gen cunostiinte social-politice si am lucrat in sistemul sanitar si pe vremea cand fierbeam seringile si ramaneam noaptea pe intuneric si in frig. Nu de istoria asta aveam motive de mandrie, desi si atunci spaga de 1000lei parea enorma, acum milionul de euro e un mizilic.
      Daca mai doresc ceva tarii asteia (pe care am fost invatata s-o respect macar, daca nu s-o iubesc) e sa aiba parte de niste conducatori demni, verticali, nu o clasa politica disperata dupa privilegii si profit, care sa ne vanda pe mai nimic, numai cat sa-si umple ei conturile si sa-si securizeze scaunele. In rest…Daca mai redescoperim solidaritatea si corecitudinea, bunul simt si harnicia, cred ca ne vom putea salva. E adevarat ca noi stateam cu furca si toporul in mana la frutarii cand altii ridicau palate impozante, dar nu cred ca trebuie sa-i copiem acum si sa recuperam ridicand un monstru de catedrala neamului. Nici armata obligatorie nu-mi place, am aplaudat desfiintarea ei, dar cred ca oricarui tanar i-ar prinde bine o perioada scurta (o luna-doua, maxim) in care sa invete sa traiasca auster si disciplinat si chiar sa tina o arma in mana.
      Multumesc de comentariu, as vrea sa-l citesc in nota optimista: vom fi iarasi ce am fost si mai mult decat atat!

      • Asa da, raspunsul e intr-o nota cu mult mai… realista decat postarea. 🙂
        Adevarul e ca n-am fost noi mare branza niciodata, am reusit insa de-a lungul veacurilor sa ne construim un piedestal de fala, sa ne laudam si sa ne impaunam cu cat de grozavi, de eruditi, de carturari suntem. Am invatat de mici cum ca nimeni nu-i ca noi, ca asa limba bogata mai rar, ca avem cuvinte si necuvinte si gastronomie si mari artisti si muzicieni si… ce n-avem, fruntea lumii am fi fost, de n-ar fi fost pizma si nesansa si invidie.
        Dar adevarul e ca nu stim sa muncim si n-am stiut niciodata, ca nu suntem solidari si nici disciplinati, ca nu respectam nimic din jurul nostru, fie ca vorbim aici de natura sau de semeni, de legi sau de dizabilitati, ca stam pica para malaiata si ca, la drept vorbind, nici cu pomenile nu prea stim a face mare lucru. Ca-n vorba aia, si sarac, si cu pretentii.
        Nici macar nu (mai) cred ca doar clasa politica e vinovata pentru tot.
        Sunt oameni alesi de noi pe care ii lasam sa ne calce in picioare.
        Stam cu caciula in mana in fata oricui.
        Traim din mica ciupeala, macar un capat de sarma sa duc acasa de la munca, ce-i daca nu-mi foloseste, am fost degeaba la lucru azi?
        De manele si galagie si scuipati si bizoni in trafic nu mai zic nimic, e de prisos.

      • Adelino, daca luam la puricat istoria Romaniei, o sa vezi ca singurul conducator cu verticalitate (relativa si asta ca si ala era corupt! ) este de origine germana. Ultimii 500 ani de domnii fanariote romanesti au fost platite cu ciubuc,pesches, baccis de la turci. Fiecare mare dregator din anii 1500-1600 incoace si-a dus geanta de bani si promis alta geanta de bani Stambulului!
        Cand Carol a informat ca vine rege peste Romania, familia l-a intrebat: ESTI PREGATIT SA PUPI TALPA SULTANULUI? . Chiar si Cuza, al de dinaintea lui Carol, daca citim prin istorie, a fost un … zapacit betiv si afemeiat, care initial a discutat si decis cu familiile de atunci ca va sta la conducere 2-3 ani pana gasesc un rege de origini vestice sa poata tina piept Stambulului, si cand s-a vazut la borcanul cu miere nici Cuza nu mai voia sa plece si a fost fugarit 🙂 . Atat de grav era ca Carol (un nebun dar a vazut el ce a vazut) a scris in constitutie ca e interzis viitorului rege sa se casatoreasca cu vreo…. ROMANCA!!

        Si daca privim si mai departe, in istorie, o sa vezi ca nici Stefan nu a fost cine stie ce de capul lui, a castigat 2 lupte (nu razboaie), si in rest a decis sa nu infrunte frunza si iarba turceasca si sa plateasca. Si turcilor le-a convenit, din punctul de vedere al istoriei turcesti, pe ei nu ii interesa o tzara mare (ca trebuiau pazite granitele) si bani, si atacau pe cei ce nu plateau.

        Romanii nu au veleitati de atacatori, nici de conducatori, nici de luptatori, dar de statornici, calmi, muncitori. Moldovenii sunt specialisti la fuga din fata luptei, si ascunsul undeva in padure (acum in padurea altora, prin Italia, spania etc) , si daca citim atent istoria romanilor intelegem si anxietatile actuale, si mai ales snobismul si tendinta de a impresiona. Am gasit un articol de presa prin anii 1860, unde zicea ca Bucuresti-ul e colosal, un contrast intre trasuri ultima moda ce nici Viena nu are si enorm de multi caini si rahati de caini. Astazi nu s-a schimbat nimic :))))))))))))))))) dar sa fim pozitivi, avem internet, si te avem pe tine, doamna, care esti o draguta.

      • Cred ca aveam vreo 14-15 ani cand duceam polemici crancene cu tata (moldovean sadea!) care sustinea ca Stefan cel Mare a fost cel mai mare domnitor roman, in timp ce eu eram fanul inrait al lui Mihai Viteazul, consideram ca nu-i corect sa compari o domnie de 47 de ani cu una numai de 8, dar rezultatele mi se pareau net superioare la Mihai. Iar cel mai mare rau intamplat tarii asteia este regimul fanariot de care vad ca nu mai scapam, chiar daca Inalta Poarta s-a mutat mai catre vest. Si mai uitam un lucru (sau ne ferim sa-l afirmam) ; cat datoram masoneriei, cea care ne-a scris o buna parte din istorie (si care inca o mai scrie)

      • Nici Stefan nu era asa de mare, si nici Mihai nu era asa viteaz. Ne-au spalat creierii comunistii cu manualele lor, acum sunt intre Djuvara si Boia si istoria altor tari sa incerc sa inteleg.
        Si sa vezi ce dezamagire pe mine cand am inceput sa citesc si sa inteleg ca nici Vlad Tepes nu a fost prea grozav (eu il vedeam radical ca mine) .
        De aia din anii 1390-1410 nu stiu nimic. Le-am uitat si numele. Vai de senilitatea mea.

    • ca si Ara, si eu cred ca am ramas acolo.

      Am avut insa o generatie frumoasa, in anii 1920-1960 am avut cateva sute de profesori, deschizatori de drum, de valori. Le-a ucis Ceausescu, ingropat in puscarii politice, si ridicat profesori scoliti la facultatea Gheorghe Gheorgiu Dej.
      Am ascultat interviu cu Emil Capraru – tu stii cine e, pt cine nu stie este pediatrul care impreuna cu sotia lui a scris singura carte dupa care au fost crescuti 2 generatii in Ro: Mama si copilul. Ei bine, el avand origini germane a facut 5 ani puscarie politica, torturat sa spuna ce nu stia sa zica. A fost alaturi de Noica, de Steinhart, etc.

      Generatia de hoti de astazi sunt educati, sunt copiii generatiei de hoti de atunci.

      Ce avem acum este libertatea de alegere, de a citi, de a vorbi, de a schimba, iar schimbarea incepe cu noi.

      • Cred ca numai ni se da iluzia ca alegem, suntem atat de manipuati incat ni se induce foarte clar ce trebuie sa alegem. De asta astept cu mare interes ce se va alege de alternativa preferata de greci, e un experiment interesant. Dar si periculos, caci poate fi un fel de bau-bau sa nu mai opteze nimeni pentru iesirea din rand daca grecii dau gres, sau poate fi un imbold ca se poate si altfel, neinregimentati, daca ei reusesc. Sunt cam sceptica in ceea ce priveste reusita, le tin totusi pumnii.

      • duamna, avem atatea bauturi de ales, avem posibilitatea sa inchidem tv-0ul, avem cum sa mergem la mare cu cortul, avem cum sa nu mai defilam duminica dimineata, oho :)))

  7. Adelină, o să-ncerc io să te contrazic. De-a lungul vremilor, fieş’care naţiune, a avut perioade de glorie, da’ şi perioade nefaste, de-ntuneric. Important a fost şi este faptul că niciodată nu a prea dispărut din istorie, că după o decădere a urmat o nouă renaştere. Sigur, pentru noi cei trăitori ai momentului prezent, parcă e sfârşitul. Doar că asemenea momente au mai existat şi niciunul nu a însemnat sfârşitul. Eu, cu toate astea, dimineaţa îi mulţumesc lui Dumnezeu că trăiesc o nouă zi. Să pot s-o fac de cât mai multe ori!

  8. Mi se pare mie sau sarbatoarea asta s-a petrecut pe fundal de „aoleu, vine seismul, vine razboiul, na o lege, na o campanie”? Asa ma simt de cateva zile, atunci cand ma apropii de stiri…

    • Aproape ca as recomanda sa stai cat mai departe de „stiri”, dar, din pacate, si eu sunt consumatoare de asa ceva, nu prea poti fara ele. Toti te ameninta din toate partile, te trezesti dimineata cu gandul ca vei fi martor (daca nu victima!) la o catastrofa, un cataclism, ceva. E si asta o forma de manipulare, sa ne simtim ingroziti si amenintati si sa credem ca unii ne vor binele, pot sa ni-l faca, numai sa le dam libertate deplina, sa ne incredem orbeste in ei. Si acesti „ei” sunt fie politicienii, fie serviciile, fie unii mai presus de toate astea, care nu se mai satura sa se joace de-a Stapanii Lumilor.
      Bun venit in vizita si iti urez imunizare grabnica la intoxicatia cu stiri!

    • Tu, care ai avut sansa sa vezi si cum e pe la altii, cred ca intelegi si mai bine dezamagirea asta de a bate pasul pe loc cand toata lumea e in miscare; si nici nu-i stat pe loc, e mers inapoi…
      Tare asteptam sa ma certe cineva ca n-am dreptate, ca uite, cutare lucru romanesc e formidabil, cutare roman imi starneste un sentiment de mandrie, ma reprezinta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s