Pupaturi evlavioase

Standard

De fel nu-s prea dusa la biserica. Trec pragul lacaselor de cult doar in scop turistic sau cand nu pot sa ma sustrag de la anumite activitati socio-religioase, cum ar fi nunti, botezuri sau inmormantari.Cel mai adesea trebuie sa ma prezint la parastase. Preotul din localitatea mea e de moda veche, constiincios, nu citeste Evanghelia „pe repede-nainte”, deci slujba incepe pe la ora 8 si se termina dupa pranz, pe la ora 12. N-as sta patru ore in biserica nici intinsa pe catafalc, d-apoi in picioare sau facand genuflexiuni la batut de matanii! Asa ca „maestrul de ceremonii”, adica mama, se prezinta sa semneze condica la deschiderea programului iar noi, astia mai certati cu evlavia, mergem cat mai aproape de final, cat sa nu ratam zgaltaitul de coliva. N-am prea inteles care-i rostul acestui protocol, probabil ca prin zgaltaiala se intrepatrunde mai bine duhul sfant printre boabele de arpacaj…

Si in asteptarea ceremoniei de shakeuit tortul funerar stau mai mult pe afara, la aer. Ma asez cuminte lateral de scara bisericii, imi iau mina de om spasit si concentrat care asteapta audienta la Dumnezeu si…imi vad de gandurile mele. Si observ lumea care intra si iese. Dupe ce am observat ce am observat, am tras si o concluzie: sa nu te duci la biserica incaltata cu pantofi cu toc!

3698_2_1294745622Ma uit cum au unii obiceiul de a pupa icoanele la intrare, dar nu numai icoanele ci si sfintii pictati pe perete, langa usa. Ma rog, fiecare cu damblaua lui, si eu lingeam varul de pe pereti cand eram mica, dar macar era var curat, „bio”, nu vopsele acrilice!…

Babutele minione si mai indoite de spate isi pozitioneaza sarutul evlavios chiar pe picioarele sfintilor, cam pana la glezne. In schimb doamnele mai inalte si mai tzutzipete nimeresc cu buzele fix la trei palme mai sus de genuchi!E ca si cum ar repeta insistent ca pupa poala popii  🙂

Asa ca, doamnelor, faceti bine si mergeti la biserica incaltate in slapi sau opincute! 👿

Anunțuri

29 de răspunsuri »

  1. Ptui, ptui, ptui!!! Mă învârt de trei ori în jurul cozii și scuip cu patos în sân…da cred că nu ne spălăm de păcate nici cu toată Dunărea! Focurile iadului ne așteaptă! Să te crăcănezi de râs la așa un subiect… Da nu-i nimic, c-o iau și pe autoare după mine! 😀

  2. Pingback: Mâine, munca dăunează grav sănătății! | Morning Coffee.

  3. Mi-aduc aminte ca pe vremea cand faceam parastasele (de pana intr-un an de la „plecare” a parintilor), fumam. Si cum sa stai atata timp fara sa fumezi. Asa ca ieseam cu matusa mea, care ma ajuta si care era o fumatoare „inraita” ca si mine dealtfel, si ne duceam in spatele bisericii si mai trageam cate o tigara. Dar nu s-a luat nimeni de noi niciodata, cred ca le era rusine de matusa mea, ca era mai in varsta. Dumnezeu sa aiba grija de ea acolo unde e acum!

  4. Adelinoooo…..ce spirit de ocservatie ai….
    Sincer , de cate ori am si io asa spirit de ocservatie ca tine , nu ma pot opri nicidecum sa nu ma gandesc la a incerca sa socotoesc cam cate tone de virusi si bacterii se pot acumula in gura , dupa ce pupi asemenea artefacte bisericesti?Sau sta Sfantu’ Duh cu agheasma pregatita si sterge dupa fiecare , ca de sterilizare? 😮
    Trei palme mai sus de genunchi? Oare ce-o fi acolo? 😮
    A fost o vreme cand , in copilarie , haleam tortul funerar cu o placere dusa catre nebunie….Dar m-am lasat de sportu’ asta dupa ce am primit pomana la un priveghi unde mortul si-a dat aere pe toate gaurile lui neastupate….

    • Am avut odata o divergenta cu un preot foarte intrigat ca a auzit el ca dam mai multor nou-nascuti sa suga cu acelasi biberon (ceea ce nu era adevarat!) si tocmaiii nascuse coana preoteasa, ii era sa nu-i contaminam copilul cu ceva. I-am spus sa stea linistit, e mai putin periculos decat cum face el, sa impartaseasca toata lumea din biserica cu aceeasi lingurita. A dat-o cotita ca Domnul ii ocroteste pe supusi, ca nu asa se raspandesc boli, ca e lingurita de argint… Pai daca Domnul ocrotste toti pacatosii care vin sa se caiasca la biserica, cum sa nu-i ocroteasca in primul rand niste prunci nevinovati? Polemica s-a terminat cu 1-0 pentru mine. iar cand e vorba de colive intotdeauna am o lingurita proprie in buzunar! 🙂

      • Ce prostovan….:))))))))
        Trebuia sa ii spui ca e drept ca e mare gradina aia si ca unii sar gradul…
        Io cand m-am luat in gura cu popa mi-au sarit babele la beregata si am abandonat…
        Apropos de lingura de argint: sa cer si io una ,ca fiu-miu e varza de racit…poate coboara Sfantu Duh si il trateaza .

  5. Hai că sigur ai prins rând în faţă de data asta…. da, da, la cazanul ăla mă refer 😀 😀
    Fie vorba-ntre noi şi restu’ lumii, eşti duamnă de duamnă şi mi-a trecut ruşinea că io „mă râd” de pupăcioşii ăia şi de alte alea, de câte ori am ocazia. Să nu mai zic de babele, pardon, de doamnele în etate care au o adevărată coregrafie în faţa icoanelor. Un fel de breack-dance mai soft, amestecat cu sârba.

    • Ca pupatul peretilor mi se pare neigienic si fara nici un rost e una, dar cand vad cam ce ritual e inclus parca nu prea pot sa tac. S-ar putea sa fie ispita diavolului care ma indeamna sa fiu asa vighilenta la astfel de lucruri, s-ar putea sa fie plictiseala care ma indeamna sa-mi fac de lucru… Un gest de smerenie il accept, e normal in biserica, dar habotnicia chiar nu-mi place. Asa cum nu-mi plac intrarile in marile catedrale, cat sa intre unii semeti, ba chiar calare dar ma impresioneaza intrarile scunde ale bisericutelor maramuresene facute asa special sa intrii spasit in casa Domnului.

  6. Adelină, nu ţi se pare că ajungi să atingi problema credinţei asemeni lui Charlie? Tu poţi să nu crezi, e dreptul tău, da’ fără miştocăreală la adresa celor ce cred, e dreptul lor! Unde e umorul? Eu nu-l prea văz!

    • Iarta-ma, Carcotasule, poate ca am exagerat putin cu ironia (dar nicidecum cu observatia!). Ca nu mi se pare nici util, nici igienic sa pupam peretii e una dar ca unii exagereaxa e alta. N-am nimic cu credinta si nici cu icoanele (desi mi se pare mult mai acceptabil punctul de vedere al musulmanilor care interzic orice reprezentare grafica a divinitatii atata timp cat nu stim exact cum arata!) , fiecare e liber sa creada in ce vrea si cum vrea, doar ipocrizia ma deranjeaza; mergem la biserica sa ne cerem iertarea pacatelor dar nu uitam sa ne punem bijuteriile, pantofii cu toc sau rujul, ba mai batem matanii adanci desi rochita e cat un guleras sau pantalonii sunt mulati de zici ca nici n-ar fi.
      Nu cu Sacrul am o problema, ci cu Profanul care nu se poate lepada de ipocrizie.

  7. Eu pot sa marturisesc ca am indraznit sa ma inalt asa pe varfurile picioarelor cand aveam vreo 11 ani ca sa sarut icoanele pe obrazul pictat…zau, mi s-ar fi parut destul de nerespectuos (in registrul oarecum erotic) sa indraznesc sa sarut membre inferioare sau degetele de la picioare…pe bune ! Nici nu as fi indraznit sa-mi amintesc public de chestia asta daca nu era articolul asta la vedere ! Doresc sa precizez astfel incat sa nu trec totusi nici cu un fir de par de granita unei posibile blasfemii sau lipsa de respect fata de denominatiile religioase care utilizeaza icoane, ca am sarutat pe obraz atat pe Fecioara Maria cat si pe Iisus Christos, fara absolut nici un gand de vreo discriminare fata de genul lor aparent…desi daca tot suntem la confesiune, zau, recunosc ca prima oara am ales sa-l pup pe Iisus, si dupa aia, simtindu-ma deja super vinovat, am pupat repede si pe Fecioara Maria si pe ea tot pe obraz, ca sa nu cumva sa existe nici cea mai mica urma de dubiu posibil ca as putea sa discrriminez pe baza de gen figurativ plus pe considerente superficiale de imagine exterioara !

    • Ha ! Ce inseamna memoriile false si cum pot fi ele iscate de niste momente totusi asa mai emotionale ! Acum imi dau seama ca nici nu se pusese problema sa sarut pe Fecioara Maria pe picioare pt ca era doar bustul in portret plus o mana asa la vedere…zau, nu conteaza membre superioare sau inferuoare, ca orice extremitate as fi atins eu cu buzele mele mi s-ar fi parut prea de tot ! Adica de ex ce mi-e tarsul lui Iisus, ce mi-e un deget de la mana…mai ales aratatorul…zau, nu as fi indraznit in veci sa ating eu cu buzele vreo extremitate asa mai proeminent longilina a lui Iisus…pe obraz parca mai merge totusi, plus cu obrazul alaturat al Fecioarei Maria in gand pt faza a 2a ! Zau, nici acum nu-mi vine sa cred ce nesimtit am fost plus inca si mai sunt ! Desi ma rog, nu am repetat asa ceva niciodata. Insa este totusi o experienta memorabila…asa pt 11 ani…zau, ce-ti poate trece prin minte si ce probleme poti sa-ti faci !

    • Copil fiind am pupat si eu ceva icoane, am stat in genuchi in biserica, am ascultat cuminte (desi n-am inteles nimic!) si am facut ce facea toata lumea fiindca mi se spunea ca altfel ma bate Doamn-Doamne si ajung in iad. mai tarziu m-am gandit pentru ce as merita bataia aia, ce ar fi fost cu adevarat gresit si neplacut lui Doamne-Doamne si am incercat sa evit. Dar nu cred ca Dumnezeu ar putea fi impresionat ca am pupat eu o icoana daca tocmai anjurasem pe cineva inainte sau daca mi-as fi aprins o tigara imediat dupa. Si mai stiu ca una dintre cele 10 porunci spune clar: sa nu-ti faci chip cioplit si sa nu te inchini la idoli! Ori o icoana cam asta e , o reprezentare (simbolica, desigur) a ceva ce n-ai vazut niciodata si in fata careia te rogi in loc sa te rogi spre cer si univers, acolo unde salasluieste divinitatea. De ce nu te rogi si saruti un copac? Ca in el e mai mult mana lui Dumnezeu decat intr-o pictura facuta de mana omului… Dar fiecare isi cauta un sprijin, un intermediar spre Dumnezeu si daca il gaseste intr-o icoana, treaba lui.

      • Eu cred ca a saruta un copac vine oarecum destul de natural. Ca lemnul fiind vegetal pare oarecum prietenos-comestibil, adica nu pare asa ceva de care sa te feresti. Chiar si o icoana pe lemn mi se pare mai imbietoare pt a fi sarutata decat una pictata cu ulei pe panza sau una ferecata cu metale. Insa ma rog eu am si fetishul ala cu pupat pantofi si accesorii de piele naturala. Si cred ca e posibil sa fi sarutat si un calapod de lemn asa din curiozitate cand eram mai mic. In afara de cate jucarii si cuburi de lemn am bagat in
        gura. Oricum imi place cum miroase
        lemnul. Hartia imi place pt ca vine din lemn. Ma rog exista si o componenta chimicala de cleiuri si vopsele. Nu zic ca as fi fost eu personal un aurolac insa totusi exista anumite chestii din spectrul addictiilor, al fetishurilor si al compulsiilor care pot contribui si ele la idolatria de care pomeneai. Asa vag desigur in mare, plus speculativ la scara negurei timpurilor istoriei religiilor din civilizatiile umane. Nu referindu-ma la cazuri specifice.

  8. Eustace, unul dintre personajele din cronicile Narniei, e pisălog, egoist, nesuferit, şi, printr-un concurs de împrejurări, este martor la moartea unui dragon. La neobişnuita întâmplare se adaugă o ploaie care-l constrânge să-şi caute refugiu drept în vizuina fiarei. Şi zice atunci C.S. Lewis: “Most of us know what we should expect to find in a dragon’s lair, but, as I said before, Eustace had read only the wrong books. They had a lot to say about exports and imports and governments and drains, but they were weak on dragons.” Perceperea extraordinarului e o chestie de educaţie. De educaţie corecta, nu educaţie pur şi simplu. Altfel, se poate să te gasesti intr-o vizuină de dragon (o biserică, de exemplu) şi să te comporţi ca un turist. Adica prost şi repede…:))))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s