Unde se duc visele, cand se duc?

Standard

Ii intrebam adesea pe copii: ce vrei sa te faci cand vei fi mare? Si primim diverse raspunsuri: doctorita, astronaut, preoteasa, politist, savant, diva… Fiindca ceva i-a fermecat pentru o clipa sau cineva le-a servit de model si ei asta si-ar dori sa ajunga. Trec anii, copiii nu mai sunt copii, sau poate au copii la randul lor, si-i vedem devenind contabili, croitorese, soferi, asistente sau chiar someri sau asistati sociali. Trist.

Nu toti sunt prosti, nu toti sunt lenesi (desi cei mai multi asa sunt, refuza sa lupte pentru un ideal, se multumesc cu firimituri). Uneori esecul nu-i doar al lor, personal. Poate au visat ceva prea greu sau imposibil, poate au descoperit ca n-au aptitudini pentru ce si-au dorit. Ca nu poti sa-ti doresti sa fii Pavaroti daca te-ai nascut afon si surd de-o ureche. Si degeaba te-ai uitat la Top Gun de zeci de ori si ti-ai visat sa zbori dar iti versi matele si-n RATA de Ciorogarla… Alteori descoperi ca-i munca grea, prea grea, sa ajungi sa-ti implinesti un vis; prea multa scoala, prea multe teste, prea multe sacrificii. Sau poate ca vrei, poti, te straduiesti, dar efortul financiar iti depaseste posibilitatile, esti nevoit sa renunti ca sa dai si celorlalti o sansa, nu poti acapara tu tot venitul familiei. Sau, pur si simplu, iti dai seama ca visul n-a fost decat o iluzie copilareasca, nu gasesti in nomenclatorul de meserii nici rubrica de Supermani, nici de Ioane d’Arc. Iti rumegi cuminte deziluzia si te duci sa te faci mecanic auto sau coafeza, ca trebuie sa manance si gura ta o paine iar salvarea planetei nu-i deloc rentabila pe statul de plata…

Oare dupa ce suspina coafezele cand privesc in urma? Ce regrete au soferii aflati la volanul unui TIR, nu la mansa unui supersonic? De ce suspina cel ce sta o noapte-ntraga sa buchiseasca un bilant contabil in loc sa scrie un referat stiintific? Ce (mai) viseaza o asistenta intre doua injectii si-un pansament?

Si unde se duc visele, cand se duc?…

V-ati implinit un vis? Mai aveti vreun vis? Mai credeti in vise?…

86de78946448337_153183534747879_658013_764934217_n

32 responses »

  1. in copilarie nu stiam ce vreau. O prietena buna isi dorea sa fie medic de la 10 ani, cred. Erau 17 pe loc, a picat primul an, a intrat in anul urmator. O alta prietena buna visa istorie. De la 14 ani stia asta. Tot asa, a picat primul an, a intrat anul urmator. O verisoara a visat de cand o stiu sa fie profesor. La 18 ani era profesor suplinitor, si facea facultate la fara frecventa.
    Dar nu toti avem chemarea asta de mici.

    Visul meu cel mai vechi si cel mai rezistent este de a merge in Bali. Aveam 16 ani cand am vazut primul film/documentar despre. Asa de mult visam ca am citit toate cartile legate de budism si de radacinile din Bali. Peste ani am gasit o oferta de excursie. Erau anii aia de inflatie galopanta, am calculat ca pt 2sapt. de vacanta in Bali trebuia sa economisesc tot salariul castigat timp de 20 ani.

    De la 23 ani am visat sa vad Barcelona. La 29 am vazut-o.

    Mai am si alte prostii de vise. Au devenit prostii pt ca sunt alte prioritati.

  2. Grozava intrebare!
    Cred ca limitarile financiare sunt primele vinovate in renuntarea la a mai munci pentru un vis. Este absolut fabulos sa vezi insa, ca dupa multi ani de economisit si lucrat pe branci in alte domenii, cineva si-a implinit un vis. Si a ajuns acolo unde si-a dorit! Din pacate insa, pe multi ne inunda multimea de probleme cotidiene. Sau intre timp, alunecam catre alte vise.
    Mi-am indeplinit cateva vise! Greu, foarte greu, dar le-am indeplinit. Dar asa cum ziceai, trebuie sa ne limitam la ceea ce avem daruit.
    Visele…care raman doar vise, se vor intoarce probabil peste ceva vreme sub infatisarea unor regrete. Timpul din pacate nu se mai intoarce…
    Mult success tuturor in a lupta pentru visele avute!

  3. Eu visam sa ma fac arhitect, de fapt doar imi placea sa desenez. Acum nu mai desenez desi nu ma opreste nimic. Apoi am visat sa ma fac programator si am ajuns sa termin facultatea de inginerie. Dupa un an mi s-a urat de inginerit si m-am facut singur programator, fara nici o facultate. Acum nu pot sa mai zic ca programator mai este visul meu. Mai mult mi-ar place sa ma fac antrenor personal sau mai bine sa am o sala. Dar nu imi da pe hartie calculul financiar asa ca… Visele sunt un cacat supraevaluat.
    In realitate ne cautam pe noi si oamenii care s-au gasit pare ca isi ating si visele pentru ca sunt multumiti cu ceea ce sunt. Daca nu te-ai gasit pe tine orice vis atins se transforma in scurt timp intr-o dezamagire sau intr-un cosmar iar cele neatinse in frustrari.

  4. Dincolo de faptul că şi în articol şi în comentariile de mai sus se confundă visurile cu visele, articolul în sine m-a răscolit un picuţ. Mă rog, un pic mai mult.

    Lăsînd deoparte visurile diverse, inerente vîrstelor mici, de la un anumit moment mi-am dorit doar să fiu un om „normal” ca toţi ceilalţi din jur. Un om cît de cît sănătos, cu o familie şi un loc de muncă satisfăcător şi – cel mai important – stabil, care să-mi asigure liniştea sufletească.

    Evident că s-a ales praful de „marele” meu vis, din motive în mare parte obiective. Am rămas cu regrete, acolo unde acceptarea nu şi-a putut încă face loc…

  5. Eu când eram mică mă uitam la telenovele pe Acasă TV și, crezând că servitoarele locuiesc în casele alea mari și frumoase pentru că erau mereu pe-acolo, vroiam și eu să fiu una! :)) Mai târziu, am început să mă uit la Buffy și vroiam să fiu vampir.
    Lovitura de grație a avut loc în jurul vârstei de 7 ani când am descoperit-o pe judecătoarea Amy pe fostul Hallmark și m-am decis definitiv ce vreau să devin.

  6. Eu am inceput sa visez la vise de-astea, visatoare, nu dorinte realizabile, cand am vazut Pe aripile vantului. Un barbat care sa-mi ia rasuflarea cand saruta. :)))

  7. Păi, la întrebarea din titlu, unde se duc visele când se duc, răspunsul e simplu: Se duc p…. de suflet! Fără niciun regret, atât cele împlinite, care dezamăgesc, fie cele neîmplinite, de care uiţi!😯

  8. La sefu’ nostru se duc visele , Adelino! Ai uitat cand ne puse sa le numaram si ne-a luat un mileniu , ca asa multe erau? Huh?😛
    Hai ca glumesc…😀 Pai unde se duc? In neant ori in cutiuta de amintiri…
    Io am vrut sa ma fac medic chirurg medicina militara si am ajuns tehnician in domeniul telecomunicatiilor…nici prin cel mai adanc cosmar al meu nu am gandit asta , dar asta am ajuns.
    Inainte de Revolutie, am dat examen la scoala militara din Sibiu , dar nu specialitatea medicina , ci contabilitate , ca asa a zis mama mea ca trebuie….si uite asa , visele mele s-au dus pe apa Sambetei , care , apropos , trece prin judetul Sibiu😛😀
    Matale ce vis avusesi?😉

    • Hahahahaaaa….si mi-am amintit acum : Alex vroia sa se faca elicopterist , cand era mai micut…si o sa ajunga calculatorist😛😀
      Iar Luana vroia sa fie baletista , acum habar nu are ce mai vrea…😀

  9. Cred că visele nu pier, ci se transformă, se adaptează după cum evolueză mintea fiecăruia. Nu-mi pare rău că n-am ajuns regizor, avocat sau inginer, după cum mi-am propus în diferite etape ale vieții. Încă mai visez să ajung OM.

  10. apropos de vise si cum ne duce viata, acum 20 ani era la moda meseria de dactilograf/stenografa. Facea vara mea la liceu, venea si imi dicta si mie semnele alea, le scriam, le repetam.
    Cate fete visau sa devina stenografe. Ce s-a ales de meserie? A luat-o valul, cine s-a adaptat repede la noua moda, s-a descurcat. Banui ca mai e cate una ce cauta sa faca dactilografie.

  11. Cel mai usor de zdrobit vise sunt cele ale copilariei, din simplul motiv ca n-au nicio tangenta cu realitatea. Daca avem o zi proasta, putem chiar lasa capul jos pe melodia „Daca pozele ar vorbi” a lui Ombladon..

    N-am o lista lunga cu vise care s-au indeplinit, dar am cateva realizate pentru care am muncit de m-au luat dracii si care s-au dovedit a fi realiste, desi putini oameni credeau in ele (uneori, niciunul).
    Este adevarat ca circumstantele opresc multe lucruri (de ex, eu voiam sa fac sport si chiar aveam tangente cu el dar a cui sa fie vina ca mi s-au dus ochii la 10 ani si pana pe la 13 am avut doar complicatii cu ei?🙂 Asta a fost…) dar la fel de adevarat este ca expresia „crede in visele tale” nu este pentru toata lumea.

    Eu o vad ca pe ceva demn de spus fie unui om care chiar are sansa de-a si le atinge, fie cuiva aflat la limita si care are nevoie de ceva pentru a merge mai departe. Mi se pare nedrept sa-i imputi unui om care-a renuntat la visele sale din diferite motive lenea sau prostia, deoarece chiar nu stii ce-a fost in sufletul lui si cu siguranta n-are nevoie sa i se scoata ochii cu esecurile sale.
    Adevaratul vis pe care ar trebui sa-l urmam este cel al fericirii, care se identifica rareori cu succesul si cu averile nemasurate.

    https://www.youtube.com/watch?v=SS7Q6scLciY Melodia asta face parte din ciclul celor care te pun oarecum pe drumul gandirii sufletesti, cat timp esti fericit cu tine si cu ceea ce faci poti fi si un simplu casier, se cheama ca ai o viata care te implineste.

  12. Dintre visele astea… Bulă voia să se facă urs! Că, zicea el, dacă sor-sa avea o bucăţică de blană şi o groază de bani, dacă ajungea el urs….! Ăhă! Vise maică!🙂🙂🙂

  13. Mă întreb cu glas tare: sînt io diliu sau nimeni nu s-a sesizat? Ori poate toată lumea bună e deja de mult la petrecere…?🙄

    La Mulţi Ani, Adelina!🙂
    Să-ţi fie viaţa exact aşa cum ţi-o doreşti, cu sănătate, multe bucurii şi împliniri!😉

  14. Despre visuri… eu am visat la grădi să mă fac educatoare, apoi învățătoare, apoi profesoară de română – cum era diriginta mea din generală (pe măsură ce creșteam și aflam de existența acestor meserii). Și m-am făcut fix ce-am dorit, doar că m-am rătăcit puțin pe drum și am ajuns aici unde… firește că m-am reprofilat (fir-ar să fie de canadieni, n-am reușit să-i conving că au nevoie de limba română)🙂

  15. Oi fi fost eu singurul copil de 8 ani din lume care si-a dorit sa devina in primul rand functionar birocrat si pe locul 2 sofer de curierat si marfa, (nu de persoane, ca mi se parea prea complicat) ? In nici un caz nu m-ar fi pasionat pe mine sa devin astronaut, de asta sunt destul de sigur. Profesor la fel absolut niciodata. Pot sa zic ca e posibil sa-mi fi dorit sa devin si business traveller pt ca ma atragea dormitul prin hoteluri si am si spus parintilor ca mie mi-ar place o meserie in care sa poti sa ai oportunitatea de a dormi prin hoteluri numai ca nu stiam eu o meserie din asta, habar nu aveam ce e aia business traveller, ca nu vazusem inca revista cu titlul respectiv, si de aia mi-am si intrebat parintii in timp ce eram intr-un hotel in timpul unui sejur
    la mare unde eu fusesem atras in primul rand de hotel ca marea o mai vazusem, mi se parea cam monotona, asa cu program de stat la plaja la ore fixe plus dupa aia la sapat si construit piramide, activitati care parca nu ma pasionau asa in mod special.

    • Pe la 10 ani am avut asa o idee de scurta durata cam grandioasa totusi, despre care stiam deja ca nu eram in stare, a fost mai mult o dorinta fugara decat un vis sau o chemare, sa devin arhitect, dar numai de hoteluri, nu de alt gen de cladiri.

      Chemare a fost aia de a fi functionar.

      Insa am si acum un soi de meserie ideal de gen ca admir ff mult pe cei care se pricep sa o practice plus e o meserie din asta care se transmite din tata in fiu numai ca in familia mea nu aveam asa ceva si nu existau inca scoli de meserii pt asta, abia recent au inceput sa se dezvolte asa mai multe pt poporul general, aceea de a fi valet.

  16. De împlinit cred că s-a împlinit măcar un vis din grămada de visuri care s-au dus pe apa sîmbetei…acuma visuri au devenit şi sănătatea,normalitatea…
    LA MULŢI ANI,cu multă sănătate şi bucurii!

  17. Eu zic ca nu-s intotdeauna vise, mai mult incercari care se potrivesc cat se potrivesc, dar nu mereu ori pentru totdeauna cum ar veni.
    Si altminteri eu am vrut sa ma fac… bunica! Daca ma gandesc bine cred ca inca mai vreau. Atata doar ca nu ma grabesc musai🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s