Ete, bre!

Standard

 

 

IMG_4451

 

 

 

IMG_4452

 

 

 

 

As fi putut folosi cele doua fotografii pentru rubrica Miercurea fara cuvinte. Dar azi e marti si nici nu ma pot abtine sa nu adaug si un comentariu. Macar doua fraze.

Prima e din ciclul Sa ne dam mari!  In traducere libera „daca marele Cartarescu are mult drag de mine inseamna ca n-oi fi eu Cineva da’ nici orisicine nu-s!” Nu?!

A doua e din ciclul Mai minte omu’, da’ nici chiar asa! Adica trebuie sa recunosc cinstit ca nu mie, personal si direct , mi-a fost scrisa dedicatia, ci mi-a „intermediat-o” Copilu’ prezent la o seara culturala si la lansarea cartii. Cei care-l cunosc pe Copilu’ vor avea un moment de uluiala, adica „ce naiba cauta asta, om pragmatic pana-n citoplasma si nucleul ultimei celule, la o chestie cu poezie si filozofie?” Pai el, saracu’, nu prea cauta, participa doar ca domn de companie, adica isi insoteste prietena, producatoare si consumatoare inraita de poezie. Deja strang din falci sa nu pufnesc in ras imaginandu-mi-l cum sade el si audiaza in extaz vreo doua ore de dialog lirico-filozofic intre Liiceanu, Plesu, Cartarescu si Patapievici! :)) Noroc ca s-au inventat telefoanele destepte si poate omu’ sa butoneze tacut si pragmatic cat timp altii isi delecteaza „naturelu simtitor” intr-o baie de idei profunde… Hai, Copilu’, ca nu-i dracul asa de negru, putina cultura n-o sa-ti dauneze la metabolism! Si zii mersi ca n-ai o prietena balerina, sa te vad cu abonament la Opera! 🙂

Dar sa ma intorc la superba carte pe care am primit-o. Nu exagerez, e chiar superba, are niste coperi albastre incantatoare. De texte sa nu ma intrebati, am trecut demult de varsta suspinului liric, asa ca nu m-am incumetat s-o rasfoiesc.Daca-i murdaresc albastrul? O tin totusi pe noptiera, chiar daca nu prea se asorteaza cu draperiile. Nu din snobism ci din spirit practic: e o carte grea, bate la 800 de pagini si trei kilograme, in caz ca ma ataca violatorul noaptea ii umplu capul de cucuie cu ea. 🙂

Si intrebarea de final: sunteti colectionar de autografe de la celebritati?

 

PS. Ca de obicei nu reusesc sa pun pozele cum vreau, se duc unde vor ele. Asa se intampla cand vrei sa ilustrezi literatura mare contemporana… 🙂

 

 

Anunțuri

46 de răspunsuri »

  1. Celebrităţile de azi nici dracu’ nu mai ştie de ele mîine. Ai uitat în ce fel de lume trăim?
    Şi-apoi cu asemenea „celebrităţi” ce ni se bagă pe gît… 🙄

    • Te rog din suflet ca dupa ce termini de citit acea literatura contemporana sa ii faci o recenzie pe blogul tau ca de cand astept sa se simta cineva asa mai vinovat si sa o citeasca inaintea mea si sa-mi zica si mie despre ce e vorba…e ok sa se ofere diversi, nu numai tu, de ex unii pt lit contemporana de lb romana, altii pt lit de lb germana, etc, fiecare cum poate si cat poate, ca eu am rabdare sa astept.

      • Adevarul e ca am avut un noroc chior cu A Telespan care a scris Cimitirul ca am citit fragmentul care era oferit gratis de editura si am ajuns la concluzia ca e posibil ca acea carte sa prezinte destul de bine o perspectiva critic informativa chiar umoristica si placut de citit a lit contemporane de lb engleza, insa nu am gasit un posibil echivalent pt lit contemporana germana, franceza,
        italiana, romana, etc…insa astept plus
        nu e nevoie sa fie umoristic, poate sa
        fie si serios, dar sa fie totusi asa pe
        intelesul meu si mai scurt, nu un tratat
        academic.

      • Am uitat să precizez că nu prea citesc literatură contemporană scrisă de autori români. Altfel, am citit Dan Brown, Stieg Larsson, Simon Toyne… Ba chiar și din Coelho am citit două, trei cărți, care însă nu m-au… încântat și am realizat că e considerat un autor cool doar pentru că i s-a făcut multă publicitate. Opinie strict personală.

    • Nici eu nu ma dau in vant dupa poetii contemorani „la moda” (desi imi place poezia) si recunosc ca nu l-am citit nici pe Coelho tocmai fiindca era atat de laudat. Dar o sa-l citesc cand s-o demoda. 🙂

  2. Am avut câteva cărţi cu autograf înainte de 89 pe care le-am vândut după 89 din lipsă de bani. Mai am câteva relativ recente. Şi să ştii că şi copilul meu a luat un autograf de la irene Papas pentru mine, de jenă să ceară pentru el. Să ne trăiască copiii.

    • Cred ca-i tare dureros sa-ti vinzi cartile, n-am incercat inca drama asta. Dar ma uit prin targuri la ce preturi de nimic le vand oamenii mai in varsta in special si nu stiu daca e din cauza saraciei sau pentru ca au devenit lucruri inutile, nu le mai citeste nimeni.
      Da, sa ne traiasca copiii si sa ajunga sa dea si ei autografe, nu doar sa colectioneze. 🙂

      • A fost o situaţie temporară. Şi zău că şi eu am autografe de la fiul meu. Să ne trăiască şi să mai scrie. Acum încerc să văd dacă l-am citit pe fiul tău. Îi urez succes. În IT lucrurile se mişcă foarte repede.

      • Suntem niste mamici fericite. Sper sa fim si niste bunice pe masura. 🙂
        Fi-miu a scris o carte de programare, e in limba engleza si aparuta la o editura din America. Iti dai seama ca eu nu pricep nimic, decat dedicatia de pe prima pagina.

  3. NU vrei de la Coruț ? Am vreo 12. Acum vreo 4 – 5 ani, când se organiza Târgul de carte la Cercul Militar Mangalia, a fost și el invitat. Pe 15 august, de Ziua Marinei apelase la mine cu o problemă și l-am ajutat. Seara, la târgul de carte, mă trezesc cu el cu un teanc de cărți, toate cu dedicații și mi le pune în brațe. Cred că sunt cel mai tare posesor de Coruț.

  4. Absolut NU. Zau, chiar prefer ca celebritatile in viata care sunt inca in stare sa se semneze sa isi mentina o aura de mister fata de mine, si nu am chef sa ii vad traspirati la 1 m de mine asa ca persoane reale in carne si iase pt ca ma tem ca incepe sa mi se faca mila de ei/ele, si de la asta nu mai e decat un pas sa se darame de pe soclul lor de semi-zei. Insa imi face mare placere sa examinez semnaturi ale unor celebritati de mult decedate, asa ca nu as zice nu daca as primi cadou o poezie scrisa de mana si semnata autograf in original de dl Ienachita Vacarescu, si promit ca ii voi contempla admirativ semnatura din cand in cand.

    • Of, bine ca nu-s celebra, ca tu mi-ai fi refuzat autograful numai ca sa nu-mi pierd misterul! 🙂 Daca e vorba de examinat autografe iti dai seama ce interesante sunt cele asiatice, in alfabetul chinezesc, frumos caligrafiate? Le poti pune in loc de tablouri.

  5. Când eram copil umblam după autografe. Astăzi, doar dacă vin ele la mine. Apreciez ceva pragmatic, cum e cartea, și nu mă dau în vânt după iscălituri. Dar te felicit pe tine! 🙂

  6. Acu’ vezi acilea, că-l citez pe maistru!

    …..
    am dus-o în camera mea
    am pus caseta cu Bob Dylan. şi deodată, cu hainele în ruine,
    mă răsturnă cu o mână în beregată
    pe somieră şi pe perna rombată,
    rozându-mă, dumicându-mă cu maşina de scris,
    purtându-mă călare prin realitate, halucinaţie, vis,
    prin adevarat! şi prin nu se poate!
    prin lasă-mă, iartă-mă, tu femeie doldora de carate,
    tu, fulg lângă fulg,
    ţicnit-o,
    dragoste…

    ….
    Ideea e că io nu m-am lămurit cum vine chestia aia din finalu’ strofei, cu „ţicnit-o”, că parcă cratima aia e dovadă de analfabetism acolo-şa! Te rog verifică-n volum dac-aşa-i tipărit sau e numai o „dezinformare” pe net. A, să nu uit, poiezia se cheamă „Crima din Şoseaua Ştefan cel Mare”. Pare a fi un calificativ: …tu, fulg lângă fulg, ţicnit-o! Tu, ăla e adresarea la persoana a II-a singular, care n-are a face cu …cineva care-ar fi ţicnit-o… care-ar presupune persoana a III-a! Şi nici licenţă poetică nu poate zice c-ar fi!

    • De ce ma pedepsesti, nene, de ma pui sa citesc asa opere greoaie? Dupa titlu cred ca era mai indicat sa citesc pagina de necrolog sau sa ma uit la stirile de la ora 5. Si poate exista si verbul „a ticni”, nu doar ‘a se ticni”… Dar m-ai facut curioasa, o sa caut in volum.

      • Acu’ nu te lua după titlu, că are tot atâta comun cu Şoseaua Ştefan cel Mare cât are cinematograful Scala, că p-acolo-şa se-nvârte acţiunea. Acu’, dacă tot te uiţi, să-mi zici ce-ai găsit, rogu-te!

  7. Uite, eu nu compătimesc cu Maestrul la poezia lui. Am compătimit cu alți poeți, care au murit înainte de-a se naște domnia sa. Mai citesc și-acum poezie, de poet-poet, Mircea Cucu, par egzamplu, dar nu colecționez autografe. Eu însămi am scris autografe pe pagina de gardă și, crede-mă, e atât de trist s-o întrebi pe fătuca de la editură ”Cui?”
    Și ea zice un nume. Și tu scrii cu prietenie, cu stimă, cu dracu s-o ia de treabă, că mai ai încă 36 de exenplare de autografiat.

  8. Bah… nu prea. Ca celebritatile astea-s pasagare si dupa o vreme numele lor nu mai spun nimic contemporanilor. Alta ar fi situatia daca as putea obtine un autograf de la nenea Shakespeare sau de la Moliere. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s