Duel verbal

Nimic nu mi se pare mai urat decat cand doua doamne (sau cel putin asa se pretinde fiecare dintre ele a fi) se cearta ca la usa cortului ridicand tonul si gesticuland ca intr-un film mut prost. Nu inteleg care-i farmecul sau satisfactia pe care ti-o poate da o astfel de „discutie” contradictorie in care argumentul forte pare a fi numarul de decibeli. Am recunoscut ca sunt afona, ba chiar putin surda fudula de-o ureche, deci, teoretic, harmalaia asta ar trebui sa nu ma deranjeze prea tare.

Si totusi ma deranjeaza grozav, chiar daca sunt doar simplu spectator, nu sunt implicata cu nimic. Iar daca cineva incearca sa ma implice si pe mine atunci chiar ma dezgusta. Sunt de multe ori „Gica Contra”, renunt greu la parerile mele dar asta nu inseamna ca vreau sa le impun si altcuiva. Polemicile cu ton ridicat, cu pumnii stransi si sub deviza „Ba pe-a ma-tii” mi se par pierdere de timp si energie; iar timpul si energia mea sunt prea valoroase ca sa le risipesc pe isteriile altora.

Am asistat si la contraziceri, unele destul de indarjite, intre barbati. Mai ridica si ei tonul, mai scapa cate-o vorba deocheata, mai dau uneori si cu pumnul in masa, dar tot nu se incing asa precum o fac patimasele „doamne” cand vor sa arate ca ele, si numai ele, au dreptate. Aproape ca as prefera vremea duelurilor, cand nu era timp de prea multe discutii, spuneai ce aveai de spus, aruncai manusa adversarului si te intalneai intr-un loc mai ferit ca sa transezi problema repede, cu maiestria armelor sau chiar cu puterea pumnului. Zau daca nu-i mai OK. sa-ti dai doi pumni in nas decat sa-ti faci timpanul si corzile vocale ferfelita pret de minute in sir. Nu pledez pentru violenta, sa nu se inteleaga gresit, sunt o pacifista convinsa si nu cred ca dreptatea e de partea celui care are mai multa putere. Dar mai bine privesc (sau particip) la un meci de box decat la o tiganeala ieftina, la o etalare acustica de orgolii sifonate.  Asta e, poate nu-s suficient de „doamna”, n-am fost educata nici la manastire, nici la pension…

Vrei sa-mi spui ca nu-ti convine ceva, ai un repros de facut? Vorbeste calm, fara clabuci la gura, n-ai nevoie de mai mult de trei-patru fraza si nu tipa ca nu-s nici surda, nici handicapata, pricep destul de repede! Si daca nu-ti fac jocul si nu incerc sa te combat si sa te conving de realitatea mea, asta nu inseamna ca iti dau dreptate, pur si simplu nu vreau sa-mi irosesc timpul cu tine, nu meriti.

Nici nu-mi aduc aminte cand m-am certat ultima data la modul serios cu cineva. Dar daca vreodata, pe la mijlocul unui luuung sir de argumente pe care mi le expui , o sa te trezesti admirandu-mi mersul din spate inseamna ca discutia a luat sfarsit, poti sa-ti fluturi triumful ca m-ai invins prin abandon. Mai bine sa te umfli in pene decat sa-ti aduni dintii de pe jos daca ai ghinionul sa ma convingi sa ma intorc.

 

Gata, am zis ce aveam de zis, m-am racorit! Pot sa zambesc si sa fac fata unor noi runde de …negocieri. Mai e vreo „doamna” care nu stapaneste suficient de bine arta conversatiei? Meditez ieftin. Din pacate n-am decat manusi chirurgicale, nu de box, asa ca recomand un abonament anticipat la un cabinet de chirurgie plastica.Cu plasturi si spirt fac eu cinste.