Visand la vara indiana

Standard

Desi vara bate la usa , au fost niste zile foarte reci. Zau ca mi-am cautat sosetele si papucii de casa imblaniti!  Dar ca sa-mi fac iluzii si sa uit sa mai tremur m-am apucat de unul din hobby-urile mele (de care multi vor rade, stiu) : puzzle!

Si uite asa am petrecut trei zile visand la o vara tropicala, la palmieri, sezlong si pinacolada! Si trezindu-ma din visare cu ceva antiinflamatoare fiindca spondilozei mele cervicale nu i-a placut sa stau aplecata si concentrata asupra mesei, scotocind dupa bucati aproape identice de carton.🙂

Rezultatul? Ce se vede.

IMG_4458

IMG_4462

IMG_4463

Probabil nu-i o indeletnicire prea intalnita la oamenii de varsta mea dar pe mine ma relaxeaza, sunt colectionara de astfel de „jocuri” iar candva asta era cea mai buna cura de slabire fiindca migaleam ore in sir uitand sa ma ridic de pe scaun si sa mananc. Acum mi-e ceva mai greu,imi cam intepenesc umerii si gatul. De, maica, nici iarna nu-i ca vara si nici la 50 de ani nu-i ca la 30!🙂

Sper ca nepotii mei – cand ii voi avea – sa mosteneasca aceasta pasiune, sa am cui transmite colectia. Si daca n-or mosteni-o genetic lasa ca-i „contaminez” eu; treaba lor daca n-or sa se descurce cu tabla inmultirii si cu tabelul lui Mendeleev, dar daca nu se descurca cu asezatul pieselor si n-au suficienta rabdare si perseverenta sa faca un puzzle de 1000 de piese, jar mananca, o sa fiu o bunica tiran!🙂

Mai practica cineva „sportul” asta? Sau m-am facut de ras iremediabil?

30 responses »

    • E relaxant. Si e un fel de auto-spalare de creier, iti sterge toate gandurile negre din cap. Iti recomand sa incerci. Ori vei fi mandru de reusita, ori vei face o criza de isterie.🙂

  1. Eu nu pot să râd de astfel de îndeletniciri, ba mai mult decât atât, spun şi „Felicitări pentru răbdare şi imaginaţie!” şi aş da şi cu clopul de pământ, dac-aş avea unul, că eu nu m-am avântat niciodată la aşa ceva. Nu ştiu dacă aş avea nervii atât de tari încât să duc până la capăt o astel de „lucrare”, deşi mi-ar plăcea să cred aşa ceva despre mine, pentru că nu m-am pus niciodată în faţa unei astfel de provocări. Chiar mi-i ciudă acum că nu am încercat niciodată! De…să zicem 30-50 de piese nu există, ca să nu mă spariu prea tare din prima şi să fug? 🙂

  2. Nu mi-am permis financiar puzzle-uri reale 2D, cu atît mai puţin din cele 3D, aşa că m-am mulţumit cu cîteva virtuale, pe computer. Dar asta a fost cu ani în urmă, că de multă vreme nu m-am mai jucat nimic, în afară de ‘Escape from Paradise’ (care nu-i puzzle) acum vreo… un an şi ceva (poate doi), pînă să-mi crape computerul „mare” (primul).

    Cu cîţiva ani în urmă am primit de la cineva vreo două puzzle-uri reale, cam „obosite” – nu mai ştiu dacă m-am jucat cu ele, dar ştiu că le-am adus de curînd de la bloc odată cu alte mărunţişuri şi probabil cîndva, cînd nu voi avea altceva mai bun de făcut le voi întinde pe undeva prin casă, dacă găsesc şi loc…

    Culmea e că întotdeauna mi-a plăcut ideea de puzzle, dar dacă ursitoarele au fost rele…🙄

    • Am facut si pe calculator dar nu-mi place, nu-are acelasi farmec cu a scotoci dupa o piese de carton. Eu lucrez strategic: mai intai sortez piesele dupa culoarea predominanta, apoi aleg marginile si apoi incep montajul. Asa ca am pe masa 3-4 tavite cu piese, sa nu caut acul in carul cu fan; doar in caucior.🙂

  3. Macar asa sa ai parte de Maldive sau Polinezia sau ce o fi in tabloul tau 😀
    Si mie imi plac asemenea indeletniciri , iar sora-mea si- a inramat un puzzle mare cu Geneza lui Michelangelo….deci stai pe pace , nu esti singura defecta:))))))

    • Cred ca e un defect acceptabi, nu deranjeaza pe nimeni. Doar pe cei care asteapta sa fie mancarea gata si mancarea nici nu-i pusa in oala, ca mai am de gasit 3 piese.🙂 N-am inramat nimic din ce am migalit, nici macar un goblen (desi am o sacosa intreaga). Poate va deschide cineva o expozitie postuma, sa le creasca valoarea.🙂

    • Ce bine era daca aveam si eu astfel de prieteni! Aveam cu cine face schimb, nu trebuia sa le cumpar mereu. Noroc ca nu-s scumpe. Ultimul l-am luat din Lidl, din economia de la reducerea de TVA.🙂

      • Ei le lipesc și fac un fel de postere. Lucrează mult la ele. Au o masă unde tot timpul e un puzzle în lucru. Sunt foarte pasionați.🙂

  4. Aaaa, și mie îmi place! Îmi place răbdarea ta… și vara asta indiană…🙂
    Și-mi plăcea și puzzle-ul, doar că tre’ să recunosc că ultima amintire legată de așa îndeletnicire se pierde prin iunie 2012. Dar mai am vreme să reeditez experiența, asta mi-i clar!😉

    • Hai ca n-a trecut mult din 2012, nu ti-ai pierdut dexteritatea! Nici eu n-am mai facut de ceva vreme dar acum sunt la recuperari.🙂 Cel mai bine se fac vara, ca e ziua mai lunga si lumina mai buna.

  5. Te inteleg perfect. Imi mai plac cele taiate in forme inegale sau in diverse alte forme, ia mai mult timp dar rezultatul e demential. Mi-a mancat sufletul un puzzle taiat in forma de caluti. Ii visam si noaptea :))
    Ma urnesc greu sa incep un puzzle, ca stiu ce inseamna asta. Nu mai plec de langa el

    • Pentru mine asta era cea mai eficienta cura de slabire, uitam sa mananc toata ziua. Incep intotdeauna facand intai marginea, sa am de unde sa ma leg pe mai multe directii, dar am primit odata un puzzle fara margini. A fost cumplit!🙂

  6. Pingback: O noua „capodopera” | O zeama de cuvinte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s