Sub asediu

Standard

Lumee, e jale mare, vin zile tulburi!

S-a anuntat canicula? Un fleac! La cat ne fierb noua creierii in ultima vreme, ce-i sub 40 de grade e o adevarata briza racoritoare…

S-a anuntat motiune de cenzura? Sa vezi la noi cenzura, nenica, toata lumea sta cu fituica-n mana si-si cantareste cuvintele sa nu scoata vreo perla…

S-a anuntat vreo noua apocalipsa? Pai la cate s-au tot anuntat, deja s-au banalizat, nu ne mai sperie…

Star-Wars-Altceva ne-a bagat noua groaza in oase: de luni vine ACREDITAREA! Adica e mai naspa decat toate caniculele, motiunile si apocalipsele la un loc. Cum se traduce acreditarea asta? Pai de luni, la prima ora, vom fi asaltati, incercuiti, verificati, mitraliati doborati in transee de o armata de trei persoane de la Comisia de Acreditre a Spitalelor , care ne vor lua la puricat punct cu punct, procedura cu procedura, document cu document, virgula cu virgula pana ce vor decide daca meritam sa fim acreditati, adica indeplinim toate normele de functionare. Asa ca la ora asta suntem jumatate spital, jumatate balamuc: pacientii apartin sectiunii spital, noi, sectiunii balamuc! Apusese demult soarele si mai toata conducerea era pe baricade, se definitiveaza ultimele documente.Cand am vazut stivele de bibliorafturi nu m-am putut gandi decat ca s-a taiat o padure intreaga numai pentru cata hartie trece non-stop prin xerox, cred ca nici reactoarele de la Cernavoda nu merg asa in flux continuu…

Pe sectii e ca pe front. Se mai sterge ici, se mai eticheteaza dincolo, se mai repeta niste proceduri, se mai invarte mobilierul, se mai lustruieste inoxul. Numai pas de defilare nu se bate, in rest e ca inainte de marea defilare… Pe care auzi, ofteaza: „aoulee, ce ne-o intreba, aoleeo, sa nu gresim…” Spre rusinea mea eu sunt din tabara celor nepermis de relaxati. Ba nu, am si eu un stres si-un of: ca trebuie sa ma prezint la munca regulamentar, intr-o uniforma care nu-mi place deloc (bre, e galbena ca un canar icteric, nici aia de la „drumuri si poduri” n-au asa o culoare stridenta, cred ca ma vad si aia de pe statia spatiala internationala) si fara bijuterii. Fara margelute si bratarica? Off, o sa ma simt ca pe plaja de nudisti si eu sunt o persoana pudica!…

Asa ca, daca zilele astea dispar temporar din peisaj, sa stiti ca-s la datorie, prestez cat pot eu de regulamentar si ma dedic integral profesiei , pun umarul la binele institutiei. Pun si umarul, si urechea fara cercei, si botul gura fara cafea, si degetul fara inel… Dar nu-i decat o saptamana, o sa treaca si asta. Si la sfarsit sunt convinsa ca o sa va raportez cu mandrie ca lucrez intr-un spital acreditat! Si o sa pun si poze, sa va convingeti si singuri ca am meritat. Poze cu spitalul, nu cu mine fara cercei si inel, ca nu-s asa indecenta. 🙂

La sfarsit , un banc care mi se pare ca ilustreaza perfect zelul pe care il vad in jurul meu zilele astea (Doamnee, bine ca nu-i contagios!):

 

Incendiu la un spital. Ca de obicei, sosesc  operativ SMURD-ul si pompierii. Actioneaza organizat, se lupta cu focul, isi fac treaba cu profesionalism, sting incendiu si intervin pentru salvarea celor aflati in pericol.La sfarsit, seful formatiei raporteaza managerului de spital:

-Domnule doctor, operatiunea a fost incheiata cu succes, a fost lichidat incendiul, au fost salvati aproape toti , doar la subsol, din cele trei persoane inconstiente gasite acolo doar doua au putut fi resuscitate, una…din pacate a murit. Ne pare rau…

Doctorul, socat:

-Mai, sunteti nebuni? La subsol se afla doar morga!…

 

Un weekend minunat va doresc. Si daca aveti drum pe la biserica, rugati-va sa trecem si noi cu bine de acreditarea asta. 🙂

Anunțuri

20 de răspunsuri »

    • N-o sa pricep in veci de ce acelasi document trebuie copiat in zece dosare! Sau macar de ce nu facem dosare electronice… Dar probabil; ca si aia din comisie au norma la maculatura, cum aveam noi cand eram elevi…

      • Eu am vreo patru dosare la scoală…nu mă întreba că mă ia cu pandalii! Ideea e aşa: faci, nu faci treaba, dosarul să fie! Mama lor!

  1. Păi dacă din 3 persoane (de la subsol), două au fost resuscitate, dă Doamne incendii la spitale, să tot vină SMURDU’, c-aşa mai scapă unii, săracii, ajunşi la morgă din neglijenţă! 😯

    • Of, mai nenea Carcotasu, pana nu vezi matale partea critica a problemei, nu se poate! 🙂
      Eu voiam sa fac o paralela intre banc si pregatirea de acreditare in sensul ca mai avem putin si inviem si mortii, la cat ne spetim sa atingem perfectiunea (altii,nu eu, trebuie sa recunosc). Desi la noi morga e mai mereu goala, de-asta nici nu vor sa angajeze personal, cu toate ca eu mi-am depus de mult CV-ul…

    • Din punctul meu de vedere o acreditare e un mod prin care unii incaseaza foarte multi bani numai ca sa-ti spuna ce nu e bine, nu cum sa faci sa fie bine. Cica pretul e in jur de un miliard…
      Si asa cum trei sferturi din scolile din Romania nu sunt autorizate (nici n-au cum, cu wc in fundul curtii!), asa e si cu spitalele, cele vechi nu prea reusesc sa respecte standardele fiindca au fost construite dupa alt model, pentru alte cerinte. Dar ne straduim si daca indeplinim criteriile (si cred ca le indeplinim, mai putin pe cele utopiste), ne mai vedem cu urmatoarea acreditare peste 5 ani. Sa-ti dau niste exemple de cerinte: buton de panica la fiecare pat, senzori de gaz sau de fum, galeti, mopuri si lavete de enspemii de culori pentru fiecare tip de incapere, ore fixe si circuite exacte pentru toate drumurile din incinta, copie dupa orice protocol sau alt document de pe sectie, uniforme de culori diferite pentru fiecare sectie, zeci de afise cu informatii pe care nu le citeste nimeni… O nebunie, ce mai!

    • Probabil ca sa nu ni se pateze smaltul dintilor si sa avem zambetul perfect cand o sa ranjim tamp ca nu stim sa raspundem! 🙂
      Pai nu e prevazuta in normele de acreditare si pauza de cafea.Desi in contractul de munca este. Plus ca unii daca mai beau si cafea intra in trepidatii, deja sunt prea agitati.

      • Ahaaa! Hmmm, mi se pare cam prea nedrept, şi halate galben-cănărel, şi dosare fără număr, şi proceduri alambicate…totul până la cafea! Luaţi-vă şi voi câte-o sticluţă de aia de buzunar, cu pai, şi mai trageţi câte-o duşcă de cafeluţă pe la colţuri. 🙂

  2. mie imi aduce aminte de perioada raposatului: daca avea careva dosar, era grav. Na ca unii au vreo 4 🙂

    In rest, spor la lucrul pe tarla. Gluma cu incendiul am gustat-o :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s