Ne nastem egali?

Standard

Sa nu mai aud prostia aia cu „toti ne nastem egali” sau ca „viata ne da tuturor aceleasi sanse”. Nu, viata pe unii ii gadila si pe altii ii calca in picioare de cum se nasca! Doar in fata mortii suntem egali, dar si acolo unii au o sansa in plus , negociaza mult pana se predau; ca una-i sa mori la 20 de ani de o tumora cerebrala care se poate opera numai in strainatate, pe bani grei, si cei dragi nu reusesc sa adune suma oricat s-ar stradui si alta-i sa te cheme Rochefeller si sa-ti permiti al saselea transplant de cord la aproape 100 de ani. Daca te cheama Rochefeller esti egal cu cine vrei tu, chiar si cu zeii si poti sa ai impertinenta de a te crede nemuritor. Dar nu de rochefelleri  ma freaca pe mine grija, mi-s dragi toti ca sarea-n ochi, noroc ca se mai prabusesc niste avioane si le arata si lor cat de simplu se moare indiferent de grosimea contului din banca…

bebe22Ma uit cum intra oamenii in viata. De fapt nu la partea de fiziologie ma refer ci la Sansa, la ceea ce ursitoarele iti pun in patut inca de la nastere. Si nu-mi place deloc ce vad.

Intr-o zi am facut patru externari. Doua erau din acelasi salon, copii nascuti in aceeasi zi, la cateva minute distanta. Copii sanatosi, doua fetite, cu o evolutie normala, gata sa plece acasa. La una a venit nasica sa o scoata din maternitate, conform traditiei, cu un trusou de lucruri noi, cu eticheta pe ele (ceea ce nu-i deloc indicat sa imbraci un nou-nascut sensibil cu lucruri care au stat prin cine stie ce containere si magazii!): rochita de dantele, multe dantele, ciorapei de matase, cipilica flu-flu de dantela cu perlute…Frumoase hainute, nu zic, dar afara era chiar frig si ploaie si copilasul era tot o dantela, nimic sa-i stea lipit de corp si sa-i tina de cald. Dar ma rog, daca asa vrea nasica!… Si nici macar n-au ascultat sfatul meu de a trage „limuzina” in fata usii, sa nu umble cu copilul prin ploaie, au preferat sa-l duca in brate prin toata curtea, pana la parcare, ca pe un trofeu. Le-am urat de bine si de sanatate pentru mica printesa si mi-am vazut de treaba mea.

Cealalta mamica s-a externat tarziu, dupa-amiaza. A scos si ea din sacosa un costumas subtirel si un scutecel la fel de subtire. Nu erau noi dar erau curate, calcate si mirosind a detergent. Mai avea acasa patru copii, probabil ca acelasi trusou il purtasera toti. Dupa ce i-am imbracat copilasul, am condus-o pana la usa fiindca abia isi cara doua sacose. I-am deschis usa cu cartela, am coborat scarile si ma uitat dupa tatic , nasica, bunica, ma rog, cineva care sa ia copilul. „Nu vine nimeni sa ma ia, plec singura”, imi zice mama cu jena in glas. „Pai cu ce pleci, mamico, unde e masina?” „Plec cu ocazia, doamna, ies in fata spitalului si fac cu mana la ocazie”. Am ramas socata. A fost unul din momentele acelea in care nu stiu cum sa reactionez, e mai rau decat daca as primi o palma peste ochi. Am dat s-o cert ca nu mi-a spus din sectie ca n-are cu ce pleca, ca hainutele sunt subtirele, ca nu poate duce singura si bagajele si bebelusul…Am dat sa zic multe si n-am putut sa zic nimic. I-am pus copilasul in brate, i-am urat numai de bine si mi-a fost ciuda ca n-am nici un ban in buzunar sa-i dau pentru un taxi (statia de taxiuri nu-i departe de spital, daca imi zicea de la inceput i-as fi comandat eu unul) , m-am uitat o clipa dupa ea cum pleaca protejandu-si copilasul la piept si…mi-am vazut de treburi.

Seara, la schimbul de tura, ii povestesc colegei cat de impresionata si revoltata am fost de caz si cat de nedrept mi s-a parut sa stea o mamica cu un nou-nascut in poarta spitalului si sa faca cu mana la ocazie. Iar colega mi-a adancit amaraciunea spunandu-mi ca, probabil, nici n-a luat vreo ocazie fiindca n-avea nici un ban , ci a plecat pe jos, cu puiul in brate, cei cativa kilometri pana acasa (locuia in comuna limitrofa). Si-mi mai spune cum in ziua precedenta cealalta mamica o rugase sa-i faca gauri de cercei,  si cum, dupa ce i-a facut, o intrebat-o si pe aceasta mamica daca nu vrea si ea sa-i faca fetitei ei. „Nu, doamna, ca n-am nici un ban, n-am cu ce va plati”. „Dar cine ti-a cerut vreun ban? Spune daca vrei si-i fac si fetei tale, ca e pacat sa o chinui cand va fi mai mare!” Si i-a facut si ei primind in schimb multe multumiri.

bebeUnii pleaca in primul lor drum in viata in dantele si cu limuzina. Altii pleaca in scutec simplu de finet mostenit de la fratii mai mari si purtati in brate, pe jos, cativa kilometri. Oare faptul ca avea si gauri de cercei o fi fost vreo consolare ca a pornit cu stangul in viata?…

Daca e adevarat ca la barza chioara ii face Dumnezeu cuib  pesemne ca Dumnezeu trebuie sa se faca inginer constructor, ca multe cuiburi mai are de construit! Desi as prefera sa se faca oftalmolog si sa mai vindece ochii berzelor…

Anunțuri

23 de răspunsuri »

  1. doamna, viata e o curva.
    Eu tot ce sper ca si intr-o parte si in cealata sa fie armonie si dragoste si harnicie in familie. Ca restul le fac parintii – si fara dantele…

  2. Dumnezeu uneori, parca-n gluma, pune ochelari de cal berzelor…O fi si asta un semn ca trebuie privit doar inainte, numai inainte si indiferenti la ce se-ntampla in jur. Ca oricum ar fi, viata incepe cand intri in ea si trebuie traita musai cu speranta privind la viitor, pana cand se termina!
    Cat despre egalitatea la nastere, hm, stiu si eu, nu cred in ea atat timp cat suntem asa de diferiti dupa aceea (ceea ce de altfel nu-i un lucru rau, nu-i asa?)

    • Nu-i rau ca suntem diferiti, ar fi chiar groaznic sa fim niste clonati care traiesc in mod identic. Doar ca mi-e ciuda cand ma gandesc ca unor copii le e refuzata din start sansa la educatie, la vise despre un viitor maret si traiesc cu ideea ca asta e normalitatea: sa ai ceva de mancare, un acoperis deasupra capului si sa te multumesti cu putinul pe care ti-l aduce ziua de maine. Ca daca din saracie s-ar naste ambitia de e invinge, n-ar fi asa traigic, dar cel mai adesea se naste doar resemnarea…

    • Viata e nedreapta, doar moartea nu face discriminari! Stiu (mai mult din auzite, e drept) ca in urma cu ceva decenii erau copii nevoiasi care isi doreau sa-si depaseasca conditia, mergeau desculti la scoala dar invatau pe rupte, munceau sa se intretina in scoli si reuseau. Acum, scoala nu prea mai are pret, e mai simplu sa visezi sa devii pitipoanca sau fotbalist.

  3. Halloooo…colegaaaa…pai se poate?? Io-s in public acuma si pis ochii ca barza chioara…Se poate sa ma faci sa bocesc?
    Da,fata, unii se nasc cacand porumbeii,iar altii ciori….ce nu ai intelrs? Ie cu selectia naturala,zic io….
    Adelinule,nu stiu d-as avea puterea ta sa fac meseria ta….Te admir,may femeie! Io as sta tot intr-o depresia sau mi-as dona tot salariu!

    • Poate ca si eu ma tratam de depresie pana acum daca nu ma invatam sa accept ce nu pot schimba si sa fac muuult haz de necaz, sa para ca lacrimez de ras, nu de plans. Acum 25-30 de ani plangeam de mila copiilor abandonati prin spitale, acum ma doare de sufletul pentru astia care, desi iubiti de parinti, nu-si permit sa aspire la prea mult. Si daca mi-as dona salariul ce as rezolva? Nici pe ei nu i-as satura si as muri si eu de foame, la ce salariu generos am. Nu, n-am ipocrizia de a spune ca-mi rup de la gura pentru ei dar am demnitatea de a nu primi nimic din ce incearca uneori sa-mi ofere.Pentru mine 5 lei e o sticla de suc, pentru ei inseamna painea sau pampersii pentru o zi. Eu pot sa traiesc si fara suc!…

  4. Ei! Când scoate capu’, că unii ies invers, până-i tăiaţi buricu’, orice copil este egal cu ceilalţi născuţi la fel. Că după aia vine „năşica”, vin alţii cu banu’, asta-i alta, da’ la momentu’ naşterii toţi sunt egali, că-ţi place, că nu-ţi place, toţi vin pe lume cu aceeaşi avuţie.

    • Uneori nu suntem egali nici cat mai suntem legati prin cordonul ombilical. Ultima mamica ne spunea ca mananca numai cipsuri si cartofi prajiti, avea anemie, deci ce start bun sa-i ofere puiului ei? Ca sa nu mai zic de cele care isi hranesc fatul doar cu cafea si nicotina, de zici ca-s pui de martieni cand ies, asa culoare au! Un lucru bun tot vad insa si in viata asta austera: macar n-or sa-si indoape copiii cu dulciuri, sucuri si alte sofisticaturi pline de chimicale!

      • Păi să fiu iertat, să-ţi permiţi să mănânci cipsuri şi cartofi prăjiţi (la pungă cred, că altfel nu ezixtă), se cheamă că nu eşti o „mămică” săracă, ci inconştientă. La fel aia cu nicotina, că cafeaua zice-se nu face niciun rău. Da’ astea-s opţiunile lor, nu le sunt date de cineva, sau ceva, de soartă să zicem. Ehe, se pare că ce spun eu îţi cam încurcă treburile cu ce susţii tu. Da’ chestia cu egalitatea e o parabolă, vii pe lume-n pielea goală, fără să posezi nimica. La fel te duci, tot în pielea goală, fără să iei nimic cu tine. Că dacă e să facem speculaţii nu mai e nimic valabil, Adam şi Eva n-au fost în rai şi nu au încălcat nicio dorinţă a lui Dumnezeu, că doar ei plănuiau să mănânce din fructele pomului cunoaşterii binelui şi răului (ceea ce numim noi generic „mărul”, deşi de atâta simplificare unii chiar cred că era vorba de un măr!)

      • Dreptate ai, goi venim, goi plecam! Dar macar pe dinauntru sa ne imbogatim, care cu_cunostinte, care cu amintiri, fiecare dupa posibilitati. Ideea e sa nu plecam chiar cum am venit, fara un minim de progres. Unii chiar cred ca marul i-a ramas lui Adam in gat si pentru asta dau vina pe Eva ca nu i l-a servit…compot! 🙂

  5. ar fi trebuit sa ne nastem toti egali, din pacate nu!
    stii, cu povestea ta, am avut un deja’vu…cand s-a nascut fiica-mea…si cand s-a nascut nepoata-mea!
    din fericire, fiica-mea a avut noroc si a devenit…mai egala ca multi :))
    te pup, tanti barza!

  6. Am zis să nu comentez de cum ți-am citit povestea, dar lucrurile nu s-au schimbat, din nefericire, nu?
    Viața e cum e, karma tot așa. Să ne bazăm pe noroc și pe ochii, deschiși între timp, ai Celui de Sus!
    Hai, sfârșit de săptămână plăcut (nu ești de serviciu, nu?)

    • Am tot trait cu speranta ca voi asista la o imbunatatire a mentalitatilor si a perspectivelor de viitor, ca natalitatea va fi incurajata dar va fi importanta si calitativ, nu doar cantitativ. Cantitativ s-a redus la jumatate, iar calitativ…e din ce in ce mai in cadere libera. Dar eu inca mai sper! Macar in noroc, daca nu in oferta de plecare.
      Ba da, sunt la serviciu. Berzele n-au weekend si mai sunt si torpilate de canicula. 🙂

  7. Dupa parerea mea, afirmatia ca toti ne nastem egali este o indicatie educativ morala si de tinuta pt noi oamenii, astfel incat noi oamenii sa ne privim semenii ca niste egali, nu e o indicatie pt mama Natura/barza ca sa produca ele oameni egali cu egalitati de sanse, etc. Mama Natura si barza nu stiu sa vorbeasca, nu sunt educabile, sunt niste entitati care exista si functioneaza indiferent ca exista sau nu oameni cu regulile lor personale in jurul lor, sunt chiar amorale, (nu imorale, ci amorale, indiferente, zau, oricat ni se par noua dragute sau chiar dorim sa le protejam).

    • Desigur asta nu trebuie sa ne indemne la fatalism sau defetism. Lumea de mult interactioneaza si cu mama Natura si cu barza, incercand sa comunice cu ele, sa si le faca aliate, sa le dirijeze, sa le domesticeasca asa un pic, altii doar le contempla sau le adora, uneori cu teama superstitioasa, alteori le scriu poezii si cantece omagiale, dar
      oricum se raporteaza la ele…pt ca si ele la randul lor au facilitat si inca faciliteaza leagane de oameni, plus au pus acolo in oameni si mecanisme de rezilienta, de cooperare, lucruri in esenta bune pt oameni,
      atat cat au putut, desi nu neaparat asa intentional…dar avem ce invata si prelua de la ele, adica nu trebuie sa le gonim sau sa fim rai cu ele doar pt ca sunt amorale si nu stiu cuvinte. Noi suntem oameni si de aia trebuie sa fim role model de tinuta, astfel incat moralitatea noastra sa se armonizeze cu leaganele naturale si sa nu se sperie berzele de noi. Ca nu suntem mereu sau toti asa de role model, ma rog, asta se vede si a cam tot fost asa, insa asta nu trebuie sa ne indemne sa renuntam, ci fiecare cum putem sa incercam sa ne comportam cat de cat fara sa uitam indemnul ca oamenii se nasc egali, si sa incercam noi sa adresam injustitiile si dezechilibrele cum om putea, desigur nu prin activitati nesabuite, inclusiv sacrificiu de sine pe altarele mamei Natura, dar sa citim de ex din cand in cand revista Natura, sa nu
      aruncam gunoi pe jos, sa nu facem foc in
      locuri nepermise, cine poate sa activeze re legislatie, re reguli de arhitectura care sa nu goneasca berzele, etc

  8. Mai bine decat ai spus-o tu, nu o poate spune nimeni. Dar cum nu sunt la fel doua frunze in padure, la fel nu pot fi doi oameni egali. Cine poate spune daca este bine sau nu? Numai bunul Dumnezeu stie de ce este asa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s