La capatai

Standard

A murit Paula Iacob. Fie-i tarana usoara! Nu stiu prea multe lucruri despre ea, cred ca a fost o persoana decenta si care si-a trait din plin viata. Sa ajungi cu mintea intreaga si relativ pe picioarele tale la 83 de ani, nu-i putin lucru. Daca ma gandesc acum sa spun ceva de ea nu-mi vin in minte decat doua lucruri: unul, ca purta niste bijuterii foarte frumoase, selecte (ca mie astea imi sar primele in ochi cand e vorba de privit si analizat o femeie) si doi, ca nu cred sa fi fost o persoana ipocrita, mi-a ramas pe retina o secventa de la un revelion transims in direct din casa ei (ce idee tampita!) in care, printre vesela de portelan si tacamurile e argint trona un borcan de mustar autohton si nu a simtit nevoia sa-l camufleze. In rest nu simt nevoia nici s-o omagiez, nici s-o critic, n-am avut nimic de impartit. Si i-am apreciat si sinceritatea de a recunoaste ca n-ar fi ajuns persoana publica atat de cunoscuta de astazi daca viata ei nu s-ar fi intersectat la un moment dat cu cea a lui Nicu Ceausescu. Despre colaborarea cu vechea Securitate nu mai zic nimic.

Si nu despre Paula Iacob voiam sa vorbesc, ci despre ceea ce titrau televiziunile. Adica O televiziune, aia care duce traditia defunctului OTV si prezinta totul la modul catastrofal, plin de epitete gen „groaznic”, „socant”, „terifiant”. Si scria mare pe banda galbena ca vor transmite in diect din casa avocatei  imagini cu cei aflati la capataiul ei. Eu chestia asta n-o inteleg: avea raposata capatai? De ce nu spunem de la capul sau de la picioarele mortului (ca banuiesc ca unii stau si mai spre partea ingusta a sicriului, nu se inghesuie toti sa-i studieze coafura indeaproape…) ? Sau nu e vorba de craniul persoanei ci de capatul de drum, adica tot un fel de capatai? No, uite ce m-a palit si pe mine semantica acum!

Si mai am o nedumerire, de data asta nu tine de exprimare ci de realitate: de ce naiba se inghesuie toti sa-i stea la capatai cand i se da omului plecarea din asta viata si nu-i nimeni sa-i faca primirea cand intra in ea ? Caci, zau, e mult mai complicat sa te nasti decat sa mori, atunci ai avea nevoie de incurajari si de galerie! Ce ironie: cand te nasti, plangi singur de parca ai sti ce te asteapta si cand mori te plang altii desi abia atunci iti gasesti linistea!Numai capataie lacrimogene!…

Anunțuri

13 răspunsuri »

    • Sa stii ca ma bate gandul sa fac o rubrica permanenta de zapping tv, special pentru tine, ca prea esti rupta de realitatile noastre. Doar sa nu pretinzi sa-ti spun despre Guta, Senzual sau Zavo, ca nici eu nu-s la curent cu astea. 🙂

  1. Adelina draga , io una cred ca moartea doamnei avocat te-a facut sa te gandesti la nemurire…ca altfel cum ti-ai fi pus asijderea intrebari existentiale despre capataiuri si venit/plecat pe/din lume? 😀
    Mno , desi n-ai crede , cand treci „parleazul” cica ar fi aia dinaintea ta care te asteapta…e cam tot ca la nastere 😉

    • Pai toti suntem cumva condamnati la nemurire! Ca, dupa ce ni se duce sufletelu’ care la cazanul cu bulbuci, care la Madrigalul de ingeri, trupul nostru tot isi continua circuitul in natura. Ori te papa un melc sau un viermusor, ori iti transferi niste celule in patrunjel sau alte buruieni, ori, mai sigur, peste milenii, o sa fi o picatura de petrol. Bine, noi, mai bine-crescute, o sa fim chiar doua picaturi, cam cat sa falfaim doua minute intr-o candela. 🙂

    • Aiurea, n-as fi oricum personajul principal, eu sunt mai in linia a doua, trec mai neobservata; mi se da atentie doar cand lucrurile merg prost si barza livreaza un „colet” defect, in rest… 🙂
      Si uite, sunt persoana publica oricum, fiindca…public! 🙂

    • M-a ferit Dumnezeu de avocati si sper s-o faca in continuare. Oricum nu-mi inspira mare incredere, cred ca as prefera sa pun burta pe carte si sa ma apar singura la nevoie. Dar sunt si avocatii „un rau necesar”.

  2. Romanilor incepe sa le placa tot mai mult sa stea la coada pentru orice, mai ales la inmormantari nu conteaza a cui. Macar pe vremuri umbla vorba aia:
    -Ce faci mai aici, de ce stai la coada. Ce se da?
    -Habar nu am, dar daca tot sunt primul, nu-i pacat sa plec?

    • Pai nu vezi ce se intampla la cozile de la pupat de moaste? Cica daca nu stau macar 5-6 ore nu e cu folos, nu protesteaza nimeni ca stau in picioare, in ploaie si vant; dar daca trebuie sa astepte o juma de ora la caldura, pe hol, la o consultatie la spital, deja isi pierd cumpatul si vocifereaza, se cred discriminati si umiliti.Uneori ma gandesc ca romanii au inventat statul la coada fiindca nu-si permit sa fie membrii la vreun club, asa socializeaza ei cel mai bine…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s