Nu doar cenusa

Standard

Am vrut sa scriu ieri. N-am putut. Nici acum nu pot, parca am uitat sensul cuvintelor. Dar parca nici sa tac nu pot. Cum nu pot nici sa plang, s-au scurs toate lacrimile in interior. De doua zile ma uit la televizor, in transa. Asa cum m-am uitat si dupa incendiul de la Giulesti, cand nu puteam sa inteleg cum e posibil sa se intample asemenea grozavie. Uite ca e posibil! E chiar foarte probabil sa se intample, doar trebuie sa vina momentul, clipa nefasta.

N-am ce sa spun, s-au spus si s-au scris prea multe, e un subiect aproape epuizat. Nu cunosc pe nimeni dintre cei pieriti sau raniti in mod colectiv, nu merg prin cluburi, nu-s amatoare de muzica. Ar trebui sa nu ma doara. Dar ma doare. Ma gandesc cate sperante si cat viitor s-a mistuit in flacarile alea. Si cate drame proprii se ascund in drama colectiva. Cate lacrimi nu vor reusi sa spele cenusa si mirosul de carne arsa. Cate mame nu mai mangaie copii, ci doar fotografii si scanduri reci de sicriu.Cati tati nu vor mai deveni bunici si, in loc sa-si plimbe nepotii de mana pe alei de parc vor merge incovoiati de durere pe alei de cimitir. Cati copii au ramas mult prea devreme singuri, ai nimanui. Cati se vor putea consola doar cu gandul ca cel drag s-a stins salvand viata altcuiva si ca rugile si multumirile altor familii ii vor calauzi mersul printre stele…Ziua in care ei s-au transformat in ruguri vii e ziua in care am murit putin fiecare dintre noi…

E durere, furie si neputinta. Si e si putina rusine pentru gandul egoist de o clipa: sunt mama unui copil care TRAIESTE in Bucuresti; as fi putut fi mama unui copil care A MURIT in Bucuresti!… Iarta, Doamne, rasuflarea usurata si gandul nedemn! Si multumesc, Doamne, ca sunt o mama norocoasa!Alte mame n-au fost…

Si-am mai avut un gand narod vazand marea de lumanari licarind in memoria celor mistuiti in incendiu: nu e putin cam sadic sa aprinzi o flacara, oricat de mica, pentru cineva pierit in flacari?…

Dumnezeu sa-i odihneasca si sa le dea o eternitate blanda!

Putere, speranta si indarjire de a trai celor aflati pe un pat de spital!Pricepere si tenacitate medicilor care se lupta sa-i salveze! Si un inger pazitor mereu deasupra!

colectiv

 

PS. Incep sa cred in mitul pasarii Phoenix , din parjolul unei mari tragedii a renascut ceva ce nu credeam ca mai exista pe plaiul mioritic: Solidaritatea! De nu s-ar alege doar fum si cenusa si de ea!

7 responses »

  1. Eu nu am cuvinte.. Dumnezeu sa ii ierte pe cei decedati si multa putere si refacere celorlalti. In memoria lor si pentru a preveni asemenea carnagiuri sper sa fim mai uniti si sa facem ceva, orice.

    Nu ma pricep la cluburi, si nicintr-un caz la astea din Bucuresti; dar mi-a intrat o idee … ca scoala fetei e la fel: 2 intrari, cu usi duble, dar cate o usa e blocata ( fie de mobila, fie stricata); daca Doamne fereste se intampla ceva atunci ….

    Privind la rece ( sotul e economist) a spus ca situatia e de zeci de ani asa in cluburile in Bucuresti functioneaza in deriva: chirii imense, spatii putine pretabile pt cluburi, profit mic, reguli sofisticate si imposibil de respectat incat singurele solutii sunt…spagi aici si colo. Majoritatea sunt in subsoluri neaerisite, in care se lasa sa intre cat mai multi (nu e ca la americanii din filme unde stau la coada sa iasa cativa sa intre altii), se coboara pe scari in spirala/stramte; se fumeaza si sunt focuri de artificii des; au mai fost incidente de genul asta in ultimii ani dar s-au stins repede ( ar fi fost 2 dansatoare arse….). Club A, Fire, etc. astea sunt in beciuri …. El a umblat mult prin ele, si a spus ca au fost mii de ocazii sa fi fost si el acolo…

  2. Şi pe mine m-a şocat un pic imaginea cu multitudinea aceea de lumânări şi candele aprinse acolo, era ca o glumă sinistră… Nu pot să simt ce simte o mamă de copil pierit aşa, dar groaza încă îmi ţine şira spinării îngheţată….

  3. Nu stiu ce ar mai fi de spus. M-am uitat doar pe net, fara sonor, ca avem copil mic in casa si nu imi vine sa il traumatizez cu stirile romanesti. De necrezut, de neconceput – avem mijloace sa prevenim tragediile de genul, dar nu le aplicam pt. ca e prea scump, prea complicat, prea usor altfel… Naiba stie. Ma gandesc la parintii care si-au pierdut copiii, si la cei care tremura pentru ei sprijinind usile la Terapie Intensiva, si la suferintele celor care vor scapa. Dumnezeu sa ii odihneasca pe cei plecati prea devreme.

  4. Acum cat sunt departe de Bucuresti am stat cu ochii pe presa online, pe facebook, si pe discutiile cu rude si prieteni. Imi pare rau ca nu sunt alaturi de voi la donat sange, la dus mancare la spitale, sau pe strada la demonstratii. Imi pare rau.

    Important e nu e sa uit si sa merg inainte. Ideea e sa invat ceva din tragedia asta oribila si sa schimb ceva la tine. Sa nu mai dau spaga, sa nu mai tolerez spaga data, sa nu ma duc in locuri cu risc, sa nu mai depasesc viteza la masina, sa nu mai arunc chistoace aprinse dar nici sa nu mai tolerez asta la altii samd. Altfel, totul o sa fie degeaba si nu mai avem nicio sansa ca societate.

  5. @ arakelian,

    Sa nu mai dau spaga, sa nu mai tolerez spaga data, sa nu ma duc in locuri cu risc, sa nu mai depasesc viteza la masina, sa nu mai arunc chistoace aprinse dar nici sa nu mai tolerez asta la altii samd. Altfel, totul o sa fie degeaba si nu mai avem nicio sansa ca societate.

    Cumva nu te simţi bine-n pielea ta? Sau, ca să zic altfel, n-ai mâncat o bătaie bună niciodată? Atunci poate fi normal să-ţi doreşti una!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s