Copilu’ a decis sa se faca fermier. Asta desi locuieste intr-o garsoniera, in cartier.
Pai daca-i prea ocupat si nu mai are timp de fete, sa il astepte seara, acasa, niste suflete…
Suflete imblanite, cu licenta in tors si vibratie, numai ca toate-s cu defecte de fabricatie. Nu-i nici un out, sunt trei ochi si sapte picioare. (Nu e ca-n problemele alea de matematica, care se rezolva cu metoda grafico-zootehnica?)Sfinte Sisoe, astea ce dihanii sunt oare? Nu-s dihanii, sunt niste fiinte blajine pe care nimeni nu le-a vrut fiindca nu arata prea bine. Nu-s exemplare superbe de concurs, nu stiu sa mearga in lesa, dar la suflet sunt intacte, nu le lipseste nici o piesa.
Unu-i un motanel fara un ochi si cu imunitatea distrusa, asa ca toata ziua e la veterinar, la usa. Si fiindca incepusera sa-i misune hormonii si sa rupa perdelele, s-a mai ales cu o lipsa in gestiune: i s-au retezat…bijuteriile!
Cealalta e o pisicuta neagra-neagra, ca de ciocolata, care are o labuta putin retezata.Dar e jucausa si prietenoasa.Asadar pot spune ca e o duduita in casa!
Sa le dai o sansa, o casa si o viata mai buna e minunat!De nu le iesea Copilu’ in cale, drumul lor de mult s-ar fi gatat.
Undeva, in ceruri, milostenia sigur se contorizeaza dar pe pamant spiritul practic primeaza. Asa ca ma-ntreb, scarpinandu-ma in cap: n-ar trebui Copilu’ sa ceara alocatie de insotitor de persoane cu handicap? 🙂
PS. Era cat pe-aci sa ma egaleze Copilu’ la scor! Noroc ca pe langa Max si Yeti a aparut si Pitzi, alt matisor. Care nu-i pisicuta, cum am crezut initial, ci e un mascul feroce.Doar ca el inca n-are de asta habar… 🙂
O zeama de cuvinte 
Cred că şi-al meu are probleme cu imunitatea, da’ dacă io – care-s varză cu sănătatea de cînd mă ştiu – am ajuns la aproape juma’ de secol, poate-o avea şi el o şansă. La Ciomu animalelor să se ducă ăia care dau legi de-astea, să se lepede ei întîi şi-ntîi de „bijuterii” şi-apoi om mai vedea dacă-şi dă şi al meu consimţămîntul. Că prea am ajuns noi, nişte pîrliţi de oameni, dumnezei care dispunem de suflete nevinovate după bunul plac.
Tu stai la curte, e alta problema. Dar daca ai sta la bloc si ar sari pe geam de cate ori isi flutura vreo matza coada prin cartier? Nici eu n-am castrat animalele, dar am grija sa nu se inmulteasca si sa umple ulita de pui pe care nu-i vrea nimeni.
Sanatate maxima, si tie si pisoiului tau!
Ştiu, e un subiect complicat şi controversat. Eu însumi mă aflu undeva dincolo de anumite principii pe care mi le inoculasem cîndva. Dar – nu ştiu cum şi cînd – am început să realizez că Natura ştie ea mai bine ce face decît noi, copiii ei (de prea multe ori bastarzi). Şi poate ar fi mult mai bine ca NOI să ne adaptăm Naturii, decît să încercăm cu atîta rea-voinţă uneori să adaptăm Natura după dorinţele noastre.
Pisoiul meu deja devine adult şi a rămas singurul meu motiv de a spera, în lumea actuală. Nu am puterea necesară de a-l ajuta să treacă prin probleme, dar mă străduiesc. E un suflet, dincolo de trupul în care s-a întîmplat a se naşte…
Si fiu tau e strangator? mai stim si altii…
Belgia are o problema cu pisicile abandonate – probabil si pt ca nu sunt caini maidanezi sa tina sub control natalitatea lor, asa ca… mare parte ajung sa fie eutanasiate.
Castrarea e o decizie morala pt cine nu poate intretine si puii. Altfel ajung animale ucise pe strada.
Nu stiu ce l-a apucat, ca de motanul de acasa nu e prea atasat. Probabil l-a sensibilizat povestea lui trista, are un ochi extirpat chirurgical si multe probleme de imunitate slabita. Apoi i-a luat si o ‘pereche”, cat sa nu se plictiseasc stand singur in casa toata ziua.
Nu poti sa-ti deschizi o firma de importat maianezi?E oferta: unu plus doi gratis. 🙂
O imbratisare calda din partea mea pt Copilu’.
Transmitem cu drag. Si dam si retur. 🙂
Asa mama….asa copil!
Mai ramane sa se apuce de facut puzzle-uri si de colectionat margele! :))