Drame ne-colective

Standard

Uneori, mai rar, asistam la drame pe care le traim in mod colectiv, tresarim de durere si indignare, varsam o lacrima si sfarsim prin a cauta vinovati, a ne elibera de emotie si revolta prin infierare si pedeapsa. Si, odata aplicata o pedeapsa, ne linistim si ne vedem de treaba noastra pana loveste urmatoarea napasta.

Alteori e mult mai complicat, trebuie sa-ti traiesti durerea singur si revolta ramane sa mocneasca in infioratorul ganed ca n-ai o vina sau un vinovat pe care sa-ti versi mania.

In urma cu vreo trei saptamani, cand drama colectiva era in sufletul si in lacrima tuturor, eram de serviciu si am fost chemata de urgenta pana in sectia de pediatrie; atat mi-a strigat o infirmiera, in fuga, din usa: „haideti repede, avem un copilas in stop cardiac!” (se intampla sa ne ajutam intre noi si sa colaboram, nu fiindca ar fi unii mai priceputi si altii nu, ci pentru ca in astfel de cazuri orice mana in plus conteaza, sunt multe de facut si personal putin). Mi-am lasat sectia in grija colegei din maternitate (nu aveam mai nimic in sectie, era liniste) si am fugit.

Primul lucru pe care l-am vazut in hol au fost doi oameni imbratisati, mai bine zis inclestati, si impietriti intr-o durere muta. Am intrat in cabinetul de consultatii si, printre toata lumea care se agita in jurul canapelei, am vazut un ingeras straveziu, blond si bucalat, cu ochii larg deschisi spre cerul care-si deschisese portile sa-l primeasca. Trecuse cam o ora de cand colegele mele tot reanimau, nu voiau sa renunte la masaj si ventilatie, tot sperau intr-o minune. Am vazut imediat ca minunea n-o sa se intample, copilul era deja livid, incepeau sa apara petele cenusii,  parafa mortii. Am facut si eu ce am putut, mi-am inlocuit colega epuizata la masaj, am stat cu ochii lipiti pe monitor pandind fiecare modificare a liniei care se incapatana sa curga dreapta, zvacnea doar in ritmul masajului cand inima era presata. Era o pacaleala de care ne agatam cu toti, desi stiam ca-i pacaleala…

Dupa inca vreo 20 de minute s-a decis ca e inutil si s-a declarat ora decesului. M-am dat un pas in spate si m-am uitat la frumusetea de copilas, o fetita cam de sase luni, cu zulufi blonzi, ochi albastri  si niste cercelusi cu pietricele roz. Asta mi-a ramas pe retina si pe creier: cerceii roz si ochii albastri fara nici o scanteie de viata!

Atunci mi-au si spus colegele, in cateva cuvinte, ce se intamplase. Copilul nu avusese nici o problema, mama il hranise cu mar ras si biscuiti, se jucase putin cu el, apoi adormise; l-a lasat in patut si a plecat sa-si vada de treburile case si cand s-a intors, dupa vreo jumatate de ora, l-a gasit fara suflare. Nu in alta pozitie, nu cu varsaturi, in nici un fel alfel decat il lasase.Cei de la Ambulanta il gasisera in stop cardio-respirator, venisera tot drumul (cam 20 de kilometri) cu metode de resuscitare, facand masaj in continuu, dar nici monitorul lor nu inregistrase nici o functie vitala prezenta. Apoi au intrat colegele din pediatrie in actiune, cu perfuzii, medicatie si tot ce prevede protocolul. Degeaba…

Nu mai avea rost sa stau, trebuia sa ma intorc in sectia mea. Ultimul lucru pe care l-am auzit cand am iesit din cabinet, a fost vocea doamnei doctor: „cum le spun eu acum parintilor ca nu le-am salvat copilul?”…Off, Doamne, cum??

Am iesit din sectie fara sa am curajul sa-i privesc pe parintii din hol si toata ziua numai la asta m-am gandit: cum poti sa intelegi vreodata ca Dumnezeu ti-a dat un copil sanatos si frumos si apoi ti l-a luat brusc, fara nici un avertisment, fara sa-ti lase timp sa-ti iei ramas bun si fara nici o explicatie medicala?

moartea-subitaE al doilea caz de moarte subita a sugarului (cel putin eu asta cred ca este diagnosticul!) pe care il intalnesc si parca tot nu pot accepta ca exista asa ceva.Si daca eu nu pot accepta, cum sa accepte niste parinti devastati de durere?

Astfel de drame trec nestiute, nu le vedem la televizor, nu putem iesi revoltati in strada si nici nu putem cere demisia lui Dumnezeu pentru neglijenta sau abuz in serviciu. Putem doar sa plangem. Singuri si neconsolati.

34 responses »

    • Cand mi-a mai trecut socul si revolta am verificat in registrul de nasteri (copilul era nascut la maternitatea noastra) daca mama mai avea alte nasteri gandindu-ma ca durerea va fi putin mai mica (da, stiu, nu-i posibil asta) daca mai are copii.Da, mai avea o nastere. Si m-am uitat si inregistrul electronic de vaccinari daca facuse recent vreun vaccin.Nu, nu facuse. Restul datelor n-am de unde sa stiu, nu mi-am permis sa pun alte intrebari.

      • copilul pierdut e o suferinta, cu sau alti copii in familie. poate ca ceilalti copii dau forta familiei sa treaca peste, dar durerea… sa iti dai seama, mamaia a nascut 4 copii. I-au murit 3, dar bebelusul de mort la cateva luni a vorbit mere, si la peste 70 ani…

      • Registru electronic este un registru national in care se consemneaza (sau asa ar trebui, dar nu stiu cati medici de familie o fac) toate vaccinarile, incepand de la nastere. el se acceseaza numai de catre unitatile medicale, in baza unui cod de identificare si a unei parole, deci nu este accesibil publicului. Noi, ca maternitate, putem vizualiza vaccinari ulterioare dar nu mai putem interveni sa adaugam sau sa stergem alte date decat cele bagate de noi. E o chestie relativ noua, cam de 2-3 ani.

    • Ba da, se face. Nu stiu ce diagnostic de deces s-a constatat, eu am intrat apoi cateva zile in concediu si nu m-am mai dus sa fac investigatie, ar fi fost si nepotrivit, ar fi parut curiozitate morbida, desi era numai curiozitate medicala. Dar dupa ce date aveam, asta parea, moarte subita. Care nu-i atat de rara cum credem si cum ne-am dori…😦

    • Asa fac si eu in prima faza: refuz sa ma gandesc!Apoi incep sa ma gandesc obsesiv la cauze si mai ales la semnificatii. Si la posibile remedii. Cum ar fi, de exemplu, acele saltelute cu senzori de respiratie, care par niste mofturi dar care ar da imediat alarma in astfel de cazuri.Dar cine sa stie de ele si sa si le poata permite?😦

    • Cat timp ai un copil sanatos ti se pare normal sa fie asa, nu poti sa te gandesti ca ai putea fii lovit de napasta. Chiar si boala o poti accepta, te poti impotrivi si lupta contra ei pana la ultima scanteie de speranta, dar cu ceva asa fulgerator si inexplicabil n-ai cum sa lupti si nici accepta.

  1. Ai dat cu ziua asta de perete! Țăndări ne-ai făcut-o… Nu mă gândesc decât la bieții părinți.
    Moartea subită e de neacceptat la orice vârstă. Dar la șase luni…
    Doamne ferește-i pe toți de așa ceva!

    • Imi pare rau ca n-am fost inspirata si am stricat ziua.😦 Dar asta mi-a venit in minte de cum m-am asezat la calculator.Si cum eu n-am planificare, scriu ce-mi vine in cap…
      Uneori as vrea sa scriu numai lucruri vesele dar viata e asa nedreapta!..

  2. În astea trei săptămîni s-a făcut o autopsie amănunţită? E simplu să dai vina pe Dumnezeu, ceasul rău sau orice altceva nedefinibil şi nepalpabil, dar prin asta încă alte zeci/sute/mii de copiii vor continua să moară înainte de vreme.😦

    • O sa ma interesez, si eu vreau sa stiu. Dar moartea subita chiar e un diagnostic real, nu-i o neputinta de a pune alt diagnostic, pur si simplu nu i s-a gasit o cauza, doar ipoteze neverificate.

      • Da, la fel cum într-o vreme un balaur mînca Luna, pînă să se descopere fenomenul natural al eclipsei.

        De unde naiba bani pentru cercetări medicale cînd e nevoie de ei ca să se finanţeze grupări teroriste, de guerillă şi alte facţiuni războinice de pe pămîntul ăsta chinuit? Că doar moartea aduce mult mai mult profit decît viaţa…😦

  3. Eu n-am legătură cu medicina, în afara bolilor. Da’ stau să mă gândesc că în primele luni după naştere, despre copil se ştiu foarte puţine lucruri. Nu tu antecedente, nu cunoaştere a funcţionării organelor, alea, alea. Am auzit de acest diagnostic de „moarte subită”, care se pune multor decese de nou născuţi. Sigur există o cauză, sigur un organ a cedat, sigur, ceva nu a fost în regulă, fără a putut fi cunoscut. Am fost şi eu în situaţia asta, aşa că să nu cârâie careva. Tot sigur e că oamenii, în prostia lor, caută vinovaţi, orice-ar fi. În alte situaţii fac mare caz de credinţă, se duc şi stau la coadă să pupe moaşte şamd. Dar în asemenea situaţii aceiaşi oameni uită de Dumnezeu, îi iau dreptul de a alege una din căile sale, multe şi necunoscute.
    La fel şi cu Colectivu’. Ce să-i intereseze că acolo era o speluncă, buboi mare, că pe ăştia i-a tras aţa acolo şi că s-a întâmplat ce s-a-ntâmplat? Nu s-a-ntrebat nimeni ce s-a întâmplat de fapt, au ieşit nebunii în stradă să schimbe tot. Da’ la Dumnezeu nu s-a gândit nimeni, că poate a fost voia lui! Vulgul e interesat să cadă capete, vrea sânge pe pereţi şi asemenea ocazii îl excită la maxim. Mi se pare un fel de blasfemie, când se au asemenea pretenţii de la nişte oameni pe care-i investesc cu puteri dumnezeieştii dar care n-ar putea oricum influenţa producerea unor asemenea nenorociri.
    Acu’, cea mai tare chestie e aia că principalul vinovat ar fi Arafat! Doamne, apără-ne şi păzeşte-ne de cel rău!

    • S-ar parea ca moartea subita se datoreaza unei proaste adaptari a sistemului respirator care cedeaza brusc, sugarul intra intr-o apnee prelungita si…nu se mai trezeste. Si cu toate astea au murit si copii bine dezvoltati, nu prematuri sau copii tarati.S-a mai legat moartea subita si de posibile reactii tardive ale unor vaccinuri, dar nici asta nu s-a demonstrat pe deplin. Poate intr-o zi se va dovedi si cauza exacta.Pana atunci ramane misterul si neputinta. Poate ca e voia lui Dumnezeu, e ca un presedinte care are dreptul sa-si recheme ambasadorii si sa le dea o alta misiune, pe alte meleaguri.
      Cred ca Arafat, din pacate, va plati oalele sparte de altii, prea multi il vor inlaturat fiindca le sta in calea privatizarii sistemului medical de urgenta.

  4. Stiu cum e, din adancul durerii. Nu intelegi niciodata, nu accepti niciodata, nu mangaie nimic, doar inveti sa taci si sa iti porti durerea ca pe o brosa prinsa pe dedesupt. Cu acul in inima.
    O sa ma rog pentru ochisorii albastri si cerceii cu piatra roz.

    • Nu stiu daca e bine sa taci, durerile mute sapa mult mai adanc decat cele impartasite. Si despre astfel de cazuri rare si ciudate se vorbeste rar, ar trebui poate discutate mai des si mai argumentat. Dar stii cum e, de pe margine e mai usor sa-ti dai cu parerea…

      • Am vorbit când am reuşit să leg logic două vorbe. Mi-am jelit pierderea cu vorbe, cu lacrimi, cu neputinţa firească, umană. După ce subiectul nu mai e de „actualitate” tăcerea se aşează de la sine.
        Despre acea tăcere vorbesc, în care îţi îngropi neputinţele. Pentru că da, viaţa chiar merge mai departe, cu oricâte pierderi ai aduna.
        E bine să vorbim şi despre mai puţin ştiutele dureri; odată vorbite, devin mai suportabile. Menirea sufletului omului ar fi să poată aduce mângâiere. Oricui. Tu ai făcut-o, eu am vorbit, mi-e mai bine, mai uşor.

  5. Groaznic!
    Deși lucrez ”în branșă” cum s-ar zice, încă nu m-am obișnuit cu moartea. Mă impresionează încă ori de câte ori intru în contact cu ea. Iar când e vorba de un bebeluș…
    Mă tot gândesc de ce nu i-or fi făcut părinții ăia vaccinurile până la 6 luni. E un lucru care dă de gândit totuși…

    • Eu imi propusesem sa lucrez la morga (daca si gaseam unde!) dar tot nu pot accepta ideea de moarte. De fapt o accept, doar sentimentul de neputinta in fata ei nu-l accept, tot zic ca nu e drept sa invinga ea, nu noi.
      In registrul electronic de vaccinare erau trecute cele 2 vaccinuri facute in maternitate (antihepatitic B si BCG), in rest nu era nimic, dar nici nu stiu in ce masura medicii de familie chiar mai adauga datele in registru sau le trec doar in carnetul de vaccinare al copilului.Si ma interesa daca a facut vreun vaccin recent, se vehiculeaza cu unele vaccinuri ar putea cauza moartea subita.

  6. Adelina, multe lucruri ne scapa din vedere; variabilele si instabilitatile sunt mari; cauze pot fi multiple (si mie ca inginera imi trec prin cap si inima, plamani, neurologice, alergii, toxine etc). Acestea si la om mare nu se detecteaza usor, d-apoi la o inimioara cat o capsuna?

    Daca vrei ceva articole despre sindromul moarte subita si vaccinare, iti dau 2 americane peste care am dat. De ex. in ultimii ani (cam din 2000 incoace, de cand se pierd procese) SUA a scazut vaccinarea la 80% ( si s-a stabilizat la cifra asta cam din 2010). Aceeasi alura in scadere si stailizare o are si sindromul de moarte subita, scaderea doar cu 8-9% si acum stabilizare.
    Mai sunt insa si factorii neuro-toxinelor ce vin nu doar din vaccinuri, ci si din alimentatie, poluare, medicamentatie, apa poluata, alimente modificate genetic etc – pe astia cum sa ii eliminam din teste si studii? Zau, nu se poate lua un lot de oameni ‘clean’ de zeci de mii, pt a avea un studiu comparativ sanatos si credibil.

    • Am mai citit si eu articole, subiectul vaccinarii chiar ma „pasioneaza”, dar despre moartea subita mai totul e (inca!) la nivel de supozitie. Cred ca se va afla adevarul intr-o zi. Daca se va si vrea…

  7. Doamne fereşte! O nenorocire mai mare nici nu se poate. Dar ce putem face, noi oamenii, oricât de luptători ne-a da în faţa morţii?
    Asta mi se pare cel mai greu lucru în lumea medicală: sa dai vestea cea mai tristă unei familii care aşa ce mai speră în minunea vindecării….

    • Da, e o mare povara sa spui asa ceva unor parintii. Si , ca o povara in plus, de cele mai multe ori acuzatiile vin tot la adresa celor care s-au chinuit sa salveze pacientul. Omul se simte mai bine daca gasesete un vinovat si toti vor sa se intample minuni in spitale.Uita-te ce discutii aprinse sunt acum pe marginea subiectului cu cei arsi in colectiv si care ar fi murit din cauza infectiilor din spital. Nimeni nu spune ca ar fi murit oricum, erau condamnati fara sansa, tot spitalele sunt de vina iar medicii care mai ieri erau declarati eroi azi sunt facuti criminali. Pacat!

  8. Era vreunul dintre parinti fumator? Riscul de moarte subita este de 5 ori mai mare la un bebelus care are un parinte fumator, in cazul in care copilul nu doarme cu acel parinte in pat si de 20 de ori mai mare in cazul in care copilul doarme cu parintele fumator in pat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s