E plina lumea de coduri: codul de bare, codul Morse, codul Omega, codul Enigma, Codul lui Da Vinci, codul lui Oreste… Poate nu stiti -adica sigur nu stiti, ca de-aia va spun acu!- dar mai exista un cod la fel de celebru. Bine, e celebru doar pe ulita mea, dar merita popularizat. E vorba de Codu’ lu’ Costel. Cum care Costel? Costel, vecinul meu!
Sa presupunem ca vine domnu’ Costel si zice: „vecine, vino, te rog, pana la mine sa ma ajuti sa mut un sifonier!” Normal ca te duci repede, vecinii trebuie sa se ajute intre ei; ca sifonierele alea vechi sunt grele, trebuie 2-3 persoane sa-l urneasca… Asa s-ar zice, la prima vedere. Doar ca asta e , de fapt, o parola. Care , in traducere libera, inseamna „hai, bre, iute pan’ la mine, ca am scos o sarja noua de tuica la cazan si trebuie facuta o degustare, sa dam verdictul. ”
Parola e bine impamantenita, o foloseste chiar si Sotu’ cand mai cheama cate un vecin. Asta desi noi n-avem sifonier, avem dresing… 🙂
Folositi vreun limbaj codificat cand initiati vreo „misiune” secreta? De exemplu, la noi , cand medicul se retrage in camera de garda sa se odihneasca spune „ma duc sa mai citesc un tratat”. Iar noi ii uram lectura placuta. 🙂
Nu e târziu să învăţ. Aşa că stau pe lângă zamă să văd ce spun ceilalţi 😀
Dupa cate am vazut mai toti isi pastreaza codurile „la secret”… :))
Io n-am cazan de ţuică şi nici nu mă cheamă vecinii să degust.
Da’ uneori mă mai sună cunoscuţii zicînd „stai acasă că trec pe la tine” şi evident nu le văd nici umbra, că în schimb se duc la curve sau dracu’ să-i mai ştie unde.
De-aia nu-l cred nici pe Moşu’, că am auzit că ia Viagra la greu, iară la mine n-are ce căuta. 😛 😀
La noi, cand te anunta vreo pacienta ca ai de primit zice „si trece sotu’ meu pe la dumneavoastra”. Evident ca nu trece nimeni, e mai rau ca la Marasti-Marasesti cu „pe-aici nu se trece!”. 🙂
Da, tu ai dressing, da’ bag sama că acolo, un căzănel, se găseşte!
N-am mai facut tuicomicina de cativa ani, nu din lipsa de cazanel ci din lipsa de…prune! Si nici nu prea are cine bea,eventual vecinii care muta sifonierul. 🙂
Degeaba am dresing, daca n-am si-un alendelon in el! 🙂
Păi dacă-i cod, înseamnă că-i secret și așa tre’ să rămână. Doar n-o să-l deconspir eu, fie și online. 😉
Bine, mai secretosule! Vad ca esti un fel de agent sub acoperire. 🙂
Poate ca aveam coduri si parole cand eram tanara, acum e mai distractiv sa spun,,verde-n fata”. :)))
Da, mai, da’ poezia si mitafora unde mai sunt?! 🙂
Niciodata n-am fost poiata si metaforica, eu cu concretul, la obect. :))))
La momentul de faţă, un singur cod ştiu: Codul civil! :)))
Civil sunt si eu, dar fara cod. Dar cred ca e mai bine sa fiu civil decat penal, nu? 🙂
evident ca avem. Si la birou, cand vorbim de ala mare care respira greu.
Si de acasa:
-chestie maro mai este?
-nimic cleios in cratita
-perioada bomberman a trecut
etc
🙂
La noi, inainte de salariu se spune „nu mai sunt supulitati”. Si multe altele dar nu-mi vin acu in cap si nici nu cred ca suna prea frumos.
Vara, pe o terasă, sună un telefon:
(Salut)
Salut!
(Unde eşti?)
Unde să fiu, la bibliotecă…
(Ce faci acolo?)
Păi citesc ceva contemporan (o bere)
Păi citesc ceva din clasici (vin)
Păi citesc ultimele noutăţi, arzătoare (o tărie)
(Eşti singur?)
Nuu, am şi-o asistentă…
Nuu, cu alţi amatori! E plină biblioteca! etc!
🙂 Poa’ sa zica cineva ca nu-s pline bibliotecile in Romania?
Ha, ha! Pe-asta n-o știam! Am reținut ideea. Dar de unde să găsesc și un…. Costel? 😀
Tu fa rost de tuica, ca ti-l trimit eu pe Costel! Sa vezi ce-ti mai muta sifonierele! 🙂
Si Costel asta nu face vizite si prin Bucuresti?
Ba face! Numai sa scoti damigeana pe balcon si sa bata vantul inspre munte, ca nici GPS nu-i trebuie, nimereste la fix! 🙂