Cu pardonu’ omori omu’!

Standard

Dupa amiaza geroasa, cald in casa, stomacul pe supra-plin. Sedeam in asternuturi si ma pregateam sa fac ce n-am mai facut demult, adica un somn de frumusete. Ochii se inchisesera deja, doar gura se deschidea cu gratie intre o ragaiala eructatie si-o sforaiala. Si, deodata, alarma: striga nepoata la usa „vine Parintili!

Sar din pat, ma consult cu Sotu’ rapid: ce facem, il primim cu Botezul sau incuiem usa si ne tinem respiratia ca si cum n-am fi acasa? Respiratia poate ca ne-am fi tinut-o, dar cu ragaitul ar fi fost mai greu…Si m-am gandit cu duiosie ca eu n-as umpla pe gerul asta pe ulite ca sa fac un banut cinstit aduc binecuvantarea Domnului in casele oamenilor. Asa ca da, primim cu Botezul!

„Cat sa-i dau?”, intreaba Sotu’, el fiind ministru de finante al casei. „Cat vrei, ca oricum nu-ti da factura sa-ti deduci din impozit. Cred ca vreo 10 lei ajung.”Si arunc repede pilota peste patul vraiste, nu atat pentru impresia artistica, cat sa nu se raceasca asternuturile, sa-mi pot relua leneveala. Apoi fug sa iau cheile si sa deschid intrarea principala, cea de protocol. Sotu’ ramane sa mai omoare niste dragoni in labirint intr-un joc pe calculator si sa pregateasca cotizatia.Nici n-apuc sa bag cheia in broasca si hop!, Parintili intra pe poarta. De obicei intra mai intai in casa verilor mei aflata in aceeasi curte, apoi ne viziteaza pe noi si se mai opreste cateva minute pentru „socializare”; acum decide ca incepe cu noi!

Deschid usa, foisorul de la intrare e cam aglomerat cu mobilierul de gradina pe care il depozitam acolo peste iarna, n-am timp sa-l dau deoparte ca Parintili isi si agata sutana intr-un spatar de scaun. Nu,nu i-a rupt nici o cusatura dar nici nu i-a cazut nimic din buzunare, cat sa-mi faca mizerie. O ia preotul inainte, ca de peste 50 de ani de cand intra in toate casele cunoaste planurile si circuitele mai ca inspectorii de la ISU. Intra in prima camera, una in care se toooot aduna lucrurile de care nu vrem sa ne impiedicam in restul casei. Iese in hol si vede usile intredeschise de la dresing.Da sa le deschida, probabil ca apa sfintita e buna si pentru starpirea moliilor, dar nimerste gresit usa, in loc sa glisese partea mobila, trage de peretele fix.Si renunta. Mai bine, nu simteam nevoia sa-mi stropeasca bocancii cu aiazma…

Intra in forta in sufragerie si e nevoit sa franeze brusc fiindca in mijlocul camerei troneaza aparatul de gimnastica al sotului. Cand il vad imbracat asa in negru si ce voleu are la stropit mai ca-mi vine sa zic ca titulatura locala de „Parintili” e gresita, corect ar fi fost „Parinti Lee”, zici ca-i ninja, nu alta! Asa, Parinte, da-i mai sus cu busuiocu’ ca, uite, colo-n colt e un paianjen mic, ia-l dumneata, sa nu mai scot eu pamatuful!…

Trecem spre holul celalalt si ma astept sa ne intampine Sotu’. De unde! Usa de la dormitor e inchisa, Sotu’…nicaieri! Dar Parintili cunoaste traseul, deschide usa, isi face treaba in timp ce de la baie se aude apa curgand, dovada ca si Sotu’ isi face treaba…

Ne intoarcem in hol, o luam spre bucatarie.In fata usii Parintili se impiedica de papucii mei lasati la intrare. Noroc ca-i usa inchisa, are de ce se sprijini. Zic „pardon!”, el zambeste, „nu-i nimic, se mai intampla” si trece mai departe senin. In fata usii de la bucatarie se impiedica de alta pereche de papuci. (Da, mai, avem casa plina de papuci, asa suntem noi: dam papucii la toata lumea!) Zic iar „pardon!”, omul iar zambeste.Desi bate spre 80 de ani ,Parintili e sprinten, se redreseaza repede si intra in bucatarie. Pitzi dormea pe scaun; cand il vede intrand pe „Ala negru de respira greu” o zbugheste ingrozit dupa soba. Masa din bucatarie se transforma in sens giratoriu, da Parintili o tura, sfinteste microundele si calendarul de perete si iese inapoi pe hol. Eu stau cu sufletul la gura. Mai intai fiindca parintelui i s-a topit gheata de pe bocanci iar gresia din hol e alunecoasa rau (de obicei ii puneam un covoras!) si n-as vrea sa-l vad intins (si dizlocat!) pe jos; si in al doilea rand fiindca Sotu’ n-a aparut, se termina circuitul evlavios si eu n-am numerarul la mine. Ce ma fac? Sa-i spun sa ma treaca pe caiet ca trec saptamana viitoare pe la biserica cu un pomelnic si doua acatiste? Sa zic doar „bogdaproste” si sa ma fac ca ploua? Sau sa-l las sa astepte in hol pana dau eu fuga sa ma scotocesc in poseta? Si nici nu cred ca Parintili umbla cu pioesu’ la el, s-ar putea sa gasesc numai cardul, banii s-au cam dus la colindatori…

Parintili se mai impiedica odata pe piciorul unui fotoliu dar se redreseaza iar, nici cipilica nu i se clinteste. (Ma scuzati, nu stiu cum se numeste piesa vestimentara pe care o poarte preotii pe cap, la mine la serviciu i se spune cashpuleta, dar nu cred ca suna bine in cazul de fata). Zic iar „pardon”.Rasuflu usurata. Chiar usurata-bis, fiindca Parintili a iesit teafar din casa iar in usa e Sotu’ cu banii in mana! Doamne, ajuta!

Mai canta preotul o strofa de slagar si-mi intinde crucea s-o pup. Eu n-o pup, doar ii trimit niste bezele.Nu ca mi-ar fi frica de vreun herpes. stiu ca-i o cruce de argint, nu permite dezvoltarea bacteriilor, plus ca gerul de afara a omorat si mama si puii bacteriilor, dar nu-mi place sa sa ating lucruri prea des vehiculate.

Parintili pleaca sa-si continuie pelerinajul, eu ma intorc sa sterg noroiul din hol. Nu de alta, dar si Sotu’ are obiceiul sa mai alunece pe gresie… Sau nu trebuia sa-l sterg? Ca era un noroi sfintit, o combinatie de aiazma si talpa de bocanc preotesc, de-ala care asigura impamantarea pentru descarcarile de Duh Sfant…

Acu, patrunsa de evlavie, simt nevoie sa va mangai cu duiosie pe frunte si sa zic: Pace tie, cetitorule!Si duhului meu…

boboteaza

24 responses »

  1. Bine că a scăpat cu bine de toate piedicile-n cale… a fost un traseu ca pentru categoria grea, aşa. Să vă fie de bine şi să vă meargă la fel. Bine, adică. La mine vine mâine dar nu-s acasă. Să-i las deschis că se descurcă?😀

  2. Taică-meu a fost ateu, io-s „doar” al dracu’ da-i de ajuns – pe aici nu îndrăzneşte să calce „bărbatul în rochie neagră”, ştie că şi-ar lua cozi de topor pe schinare!😄

    Şi pînă la urmă ce i-ai dat: banii sau papucii?😄😄😄

  3. Pace tie, scriitorule🙂
    Sa te amuzi, mie imi lipsesc vizitele astea🙂 . Au trebuit multi ani sa treaca de la ultima vizita sa imi dau seama ce era chiar amuzant. In copilarie, la bunici, mamaia avea functia ingrata sa fie ultima casa din sat, deci ultima vizitata de preot. Si il aseza si la masa ( dupa ce umbla tot satul, 6-8 ore, era frant). Dar era un preot cumsecade, rupea un colt de paine si o cana de lapte, multumea si pleca; alta data a mancat cu noi bors de fasole, de post. Acum chiar imi pare rau cand ne-am luat de el ca zicea de zeciuiala, ca doar eram peste 2 dealuri de Flamanzi; apoi am inteles ca asa au primit hartii de sus sa imparta la oameni…

      • Pe la mine acasa nu trece niciun mentor spiritual, chiar daca la etajul 5 locuiesc (si miros bucatariile) de la o famelie marocana, o famelie portugheza, o famelie romaneasca si o famelie vietnameza. Si da, toti gatim gustos si placut mirositor (vai la naiba cum miroase o bucatarie africana, ca doar vizitai in ultimiii 5 ani vreo 40-50 apartamente fie de inchiriat, fie cumparat).

        Dar sunt in birou cu un budist (sefu!), musulman cu ramadan, 2 ortodoxe una tine posturile, un clujean ce uraste tiganii, si un ateu sadic.

  4. Vai, am râs cum de mult n-am mai făcut-o! Mă dor obrajii🙂. Acasă, la țară, eu și fratele meu ne ascundeam de fiecare dată. Nu intra nepoftit prin camere. Aici, în oraș, nu îl primim, fiind atei amândoi. Nu spun ce mare a fost mirarea vecinilor, dornici să ne prezinte părintelui ca noi locatari, aflând ce indivizi periculoși locuiesc lângă ei😆 .

    • In urna cu ceva ani, cand a venit preotul, fi-miu era la masa , s-a gandit el ca n-o sa intre si-n bucatarie (desi preotul asta intra peste tot!) si cand i-a intins crucea pentru pupat i-a spus foarte serios „nu, multumesc, nu servesc!” Sa mai spun cum s-a uitat bietul om? …🙂

  5. Anu’ asta ne-a sarit taica popa. Nici nu-ide mirare fiindca a vazut cum l-am fulgerat cu privirea, anul trecut, pe Pestisor cand am observat valoarea bancnotei pe care i-a strecurat-o in palma. Ajunga-i!

  6. Chiar azi am vorbit cu buna-mea la telefon si mi-a povestit ca a venit parintele si ca ea a deschis si la taica-mio,ca el nu era acasa🙂
    Citind postarea ta, mi-am amintit de cumnatu-mio ( nu e ortodox si a trait aici de cind avea 5-6 ani,deci habar n-are de obiceiul asta ) . S-a dus in Ro prin 2001-2002 si persoanele la care a stat nu erau acasa, asa ca el a deschis usa cind a batut popa. L-a lasat sa intre, si a stat pe coridor si l-a urmarit cu interes ce face ( n-a inteles el prea bine care era treaba cu manunchiul ala plin de apa, dar nu s-a bagat ,ca nu era casa lui si oamenii ii spusesera sa -l primeasca pe parinte) . Cind a terminat parintele de cintat si stropit , cumnatu-mio de pe coridor zice : ma scuzati dom’ parinte,dar in baie de ce n-ati intrat? Parintele ii da un zimbet binevoitor si intinde mina ( probabil sa i-o pupe) iar cumnatu-mio ii da noroc. Popa vazind ca asta nu-i pupa mina si nici bani nu-i da il intreaba ” asa-i ca tu nu esti de pe aici, fiule? ” La care cumnatu-mio zice „nu, nu, eu vin din State, sunt in vacanta”. Si atunci ”dom’ parinte” se lumineaza la fata si zice ” da, da, ma gindeam eu, dumnezeu sa te binecuvinteze fiule” si pleaca.
    Cind i-am zis ca trebuia sa-i dea bani , s-a uitat la mine ca la urs si a zis „why? he only made a mess with all that water everywhere” :))))))

  7. Si uite-asa, am umblat si eu prin toata casa ta, deodata cu Parintili :))
    La noi nu intra decat unde e usa larg deschisa. Nu-si permite sa deschida usi. In alte parti am auzit ca intra sa boteze pana si baile.
    Si, da, la blocuri, vizitele astea sunt anuntate cu mai multe zile inainte, cu intervalul orar exact intre care se vor produce.🙂

    • Cu deosebirea ca tu nu te-ai impiedicat de niciun papuc!🙂
      Mai demult avea si la noi obiceiul sa „boteze” si masinile din garaje, dar de fiecare data cand se intampla asta masina verilor mei refuza sa mai porneasca. Asa ca Parintili a fost rugat sa se opreasca doar la spatiile de locuit.🙂

  8. Al doilea an în casa mea, încă nu văzut picior de popă la ușă. Au fost niște unii mici negri care respirau greu dar cred că erau colindători, n-am deschis să verific dar am înjurat creștinește cretinul din bloc care deschide ușa de jos de câte ori se sprijină careva pe interfon

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s