O seară la ţară

Standard

Seară de mai. Friiiggg. Sunt sărbători pascale, stomacul plin apasă pe creier şi dă somnolenţă. Stau înfofolită-n pilotă, aproape că am adormit. Şi mi-e biiinee!Doar că mi-e dor de Dormeo al meu de acasă, beneficiem de un recamier nou care ne face acomodarea cu viitoarea scăndură de coşciug.

Dar!… Brusc, mă confrunt cu două probleme. De fapt, trei. Unu: e musai să mă duc la tăuletă, adică-n fundu curţii. Am vezică de capacitate cilindrică mică, trebuie golită des. Doi: trebuie să mă şi pijămălesc, nu mă pot culca în trening şi trei: abia m-am încălzit şi acu o să mă răcesc fiindcă pijamalele sunt reci. Dar toate trei problemele trebuie rezolvate, n-am de ales. Mă foiesc ce mă foiesc, mă hotărăsc să părăsesc căldura aşternutului.

Îi zic soţului, care era şi el bine împachetat:

-Tu nu mai ieşi din casă?

-Nu, n-am nevoie.

-Sigur nu mai ieşi?

-Sigur!

-Sigur-sigur?

-Sigur-sigur, ce tot insişti? Ţi-e frică să te duci singură? Că e încă lumină…

-Nu, nu mi-e frica, dar dacă tot nu te mai dai jos din pat, mă gândeam să-mi încalzeşti şi mie pijamaua până mă întorc, să nu mă ia cu frisoane. Deci: pot sa-mi pun si eu pijamalele sub tine puţin?

Se uită omu’ la mine de parcă fusese martor ocular la proaspat sărbătorita Înviere si zice:

-Bine, pune-le!

Înşfac repede pijamaile , le fac ghem şi aştept să se întoarcă intr-o râna în decubit lateral.Zdup, le arunc.

-Nu aşa, că nu pot să stau pe mormanul ăla, aşeaza-le frumos.

Da, bine. Încep şi împachetez: una bucată maieu, doua bucaţi sosete, una bucată bluza, una bucată pantaloni…

-Hai mai repede, că pană-ţi pui tu pijamalele la încalzit mă răcesc eu de tot!

În fine, fac un balot frumos, îl pun la clocit încalzit şi ies.

Aici urmează să deschid o paranteză. Ba nu, mai întâi deschid o acolada în care să bag şi o paranteză şi în paranteză să bag un banc. Vechi şi prost, dar pentru mine de foarte mare actualitate.

Cica se întalnesc două blonde:

-Fată, mi-am luat şi eu perie de veceu.

-Şi? Cum e?

-Nu prea mă încântă. Parcă tot mai bine era cu hartie igienică…

Acu’ închid paranteza şi continui cu acolada în care vă spun că tocmai o văzusesm pe soacră-mea ducând la veceul din curte o perie nouă pentru curaţat toaleta. Dar ce naiba să curaţi cu peria dacă n-ai un vas de porţelan ci un ditamai tronul de scânduri, ştiţi voi de care, de-ală model clasic , cu gaură-n mijloc şi un abis de kkt materii organice reziduale dedesubt? Aşa că mi-a venit în minte bancul ăsta şi m-am gândit o clipă dacă-s blondă sau doar uşor grizonată.🙂

M-am întors zgribulită in casa, dau să-mi iau pijamaua din „incubator”. Doar că până am scos bluza mi s-a racit maieul, până mi-am recuperat şosetele mi s-au racit pantalonii. Deci m-am culcat îmbracată tot in haine reci…

Cristos a înviat şi eu i-am salutat învierea cu doua salve de strănuturi. Restul de salve le trasesem in gradină, lângă peria de veceu…

afis

17 responses »

  1. Înțeleg perfect😆 . Anul acesta nu am mai avut puterea să rămân peste noapte la ai mei, cu toată…căldura Sărbătorilor. M-am dus cu gândul să stau trei zile, adică două nopți, în ideea ca, fiind mai, e deja cald. Da’ de unde?! De cum m-am instalat în casă mi-au înghețat picioarele. Deja mă apuca un fel de groază, așa, numai la gândul că abia trecuse o oră, iar eu nu mai aveam chef să mai stau nici măcar un minut din cele trei zile planificate. Mănânc, ies să spăl farfuria. Mă uit în stânga, mă uit în dreapta, fratele îmi spune acid: ”Pune-o în chiuvetă!”😆 Sursa de apă în grădină. Toaleta în fundul curții. Intru în camera unde ar fi trebuit să dorm, un frig de ziceai că ești în beci. Fără foc nu se putea dormi. Internet neam. Semnal la telefon slab. După trei ore mi-am făcut bagajele și am plecat cu ultimul microbuz, altfel eram blocată acolo trei zile. Am spus-o și o spun: nu îmi mai place viața la țară, în condiții…patriarhale. Nu mai rezist.

  2. eu asa am copilarit, crescut. Nestiind alte cele eram foarte fericita: libera, fara griji ( gen rate, impozite, taxe, fond de rulment, intretinere etc) : alergam campii fara nicio grija.

    • Am copilarit si eu (partial, adica in vacante) la tara, dar atunci totul avea alt farmec, parea o aventura, gaseam o bucurie in orice neajuns. Intre timp am imbatranit, nu mai e totul asa feeric. Dar inca imi place la tara, acum nu m-as mai muta la oras! Doar sa am baie in casa si apa curenta!Si Dormeo!🙂

  3. Când eram în vacanţe la bunici păţeam asta în fiecare noapte. Mă rog, noapte spre dimineaţă că noaptea eram la şcoală, la chefuri. Dar frica şi frigul erau net inferioare nevoii, aşa că fugeam vitează în grădină de parcă eram pe bulevard. Acolo, pe tron, fără grabă şi fără nevoi, liberă şi cu mintea limpede, mă apuca frica. Şi începeam să vorbesc singură, adică cu ăla care aştepta în curte, chipurile. Ca să creadă un eventual hoţ sau ce-o fi, că sunt apărată. Vorbeam până ajungeam în cameră sau până când, cu un foarte mare noroc, ieşea unul din bunici.
    Da, şi eu mă mir cum de m-am descurcat până acum şi încă-s vie…

    • Asa am invatat si eu stelele cand eram copil! N-aveam observator astronomic, dar stateam in „sala tronului” cu usa larg deschisa, sa o pot lua la fuga in caz de pericol. Si ma uitam la stele, sa-mi fac curaj.🙂

  4. Adelina, bag de seama ca viata la tara este un adevarat challenge pentru tine , as putea spune chiar un quest. Fata draga, pana la urma izbanda a fost a ta , cu sau fara perie de buda , sper ca nu ai racit.
    Pana la urma ce ar mai face aventura rurala atat de inedita daca nu inerentele ramasite din trecutul glorios al umanitatii nemecanizate? 😜

  5. Las’ că io am buda-n casă, da’ toamna-iarna-primăvara e ca afară acolo, doar că nu bate vîntu’. Şi-n bucătărie la fel (da’ acolo mai nou plouă prin placa de beton).
    Junghiul din plămînul stîng mi l-am „tras” de vreo două zile doar fiindcă a rămas uşa deschisă la dormitor („mulţumită” Copilului) şi m-am culcat în aşternuturi reci şi un pic umede („mulţumesc” din suflet celor care trimit aici ploi interminabile, le urez în privat tot ce ştiu eu mai „bun”).
    Mă întreb cum ar fi fost dacă locuiam la mai mult de cinci minute de centrul oraşului…

    Sănătate să ai, Adelină, că toate celelalte se pot cumpăra!

    • Stia el Hagi Tudose de ce taiase coada pisicii fiindca tinea usa prea mult deschisa pana intra!🙂
      Si eu m-am saturat de ploi, parca am locui la tropice si ar fi sezonul musonilor.Cred ca anul asta vara s-a amanat; sau vine intr-o vineri si pleaca luni…

      • Tare mi-e c-o să vină vara… vinerea trecută!😦
        Să ştii că şi eu am de o vreme senzaţia că cineva ne-a desemnat o climă tropical-amazoniană. Că dacă tot trăim într-o junglă…😐 🐅

  6. Toată copilăria i-am invidiat pe colegii mei care scriau în compunerea de prima zi de după, cum și-au petrecut vacanța de vară. La țară, la bunici. Cu merii, cu perii, cu vițelul drăguuuuț, abia fătat, cu căprițele nebune… Doamne, ce poate fi mai de vis, decât să te duci cu un codru de brânză în grădină și să mănânci roșia direct din vrej? E drept că unul nu scria acolo unde făcea caca și pipi.
    Abia după 20 de ani m-am procopsit și eu cu bunici prin alianță, la țară. Când am intrat în curte, am văzut compunerile alea minunate. Era totul acolo – și merii, și perii, ba erau și pruni, și curcani,și roșii în vrej… Capra (mânca hârtie creponată, dacă îi dădeai, dar în rest era ok) – la locul ei. Era și-un câine pe lanț, drăguuuț… Atâta doar, că la wc nu era lanț. Că nu făcea trebuință. Și „cabina” era plasată ÎN FUNDUL grădinii de roșii. Și grădina era luuungă, cât peronul gării de nord.
    Așa că de unde eram convinsă că vom sta cel puțin o lună pe capul bătrânilor, nu i-am deranjat decât vreo trei zile, că eu nu mă suport constipată mai mult de-atât.

    • Asta-i pacatul maturitatii: devenim pragmatici si carcotasi!
      „Buda” de acum a socrilor mei este relativ aproape de casa, e una noua, caci cea veche era chiar la granita gradinii, daca nu plecai din timp, te scapai pe tine la jumatatea drumului.Iar noaptea iti dai seama ca n-as fi batut atata kilometraj nici moarta, „irigam” ogoru’ pe la jumatea potecii.
      Dar…daca n-ar fi , nu s-ar mai povesti! Deci e bine ca e!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s