Nu, n-am murit! Nici nu m-au rapit extraterestrii(desi sunt convinsa ca ma considera „de-a lor” si ma monitorizeaza intens!)! Nici nu sunt in vacanta pe vreo plaja exotica (nici macar la namol , la Techirghiol). Nici nu mi-am fracturat degetelul -tastator, nici neuronul care a ramas „de veghe-n lanul de se _cara”.
Pur si simplu am avut un fel de „silentio stampa” autoimpusa. N-am avut ce spune sau n-am stiut cum. Bine, ar fi fost mai romantic sa ma victimizez, sa spun ce ocupata sunt eu cu_cursurile mele, cu ucenicia in noua specialitate, alea-alea, cat sa storc un suspin de compasiune. Dar nu pot sa mint, recunosc adevarul: am vrut sa ma dau un pas in spate , sa privesc cu usoara detasare (sanchi! asa ceva nu se poate) si sa ma lamuresc daca mai am ce cauta prin vesnicele plaiuri ale blogosferei.
Si nu numai ca n-am mai scris, nici n-am mai prea intrat pe bloguri. Asa ca azi, la o vizita de rutina prin Pravalia virtuala a Renatei (ca prin cea reala n-am avut placerea sa calc pragul; inca!), m-a cuprins un sentiment de rusine crancena. Doamne, nu mi-as fi putut inchipui ca cineva mi-a simtit lipsa, ba s-a si ingrijorat din cauza ei! Adica cineva s-a intrebat sincer daca nu cumva sunt in vreo dificultate, ba unii chiar au incercat sa ma contacteze, iar eu am tacut ca mortu-n papusoi si nici macar n-am fost pe faza sa le multumesc pentru grija! Rusine sa-mi fie! De trei ori rusine!
Si dincolo de faptul ca aceasta grija m-a induiosat profund, mi-a dat si raspunsul la intrebarea care ma determinase sa iau pauza: a scrie sau a nu scrie. Acu e clar, foarte clar: A SCRIE!!!
Deci, de maine sunt din nou pe baricade, deja ma apuc de curatat zarzavatul pentru zeama. Promit sa pun numai ingrediente proaspete, fara chimicale, sa nu torn prea multa sare si, mai ales, sa pun mult suflet si prietenie pentru voi, dragilor.
Renata, Carcotasule, Dragos,si toti cei care v-ati pierdut macar o clipa din viata gandindu-va la mine, va multumesc!
Deci: da, sunt bine si abia acum realizez ce mult mi-ati lipsit!Bine v-am regasit. Si bine ca m-am regasit!…
O zeama de cuvinte 
Bine ai revenit sănătoasă!
Sanatoasa tun! Sau tanc… 🙂
Personal aş prefera să lăsăm arsenalele deoparte, dar important e să te simţi într-ale tale. Fă aşa cum doreşte sufletu-ţi. 😉
Bine ai revenit!! Mă bucur că eşti bine! Uf..!
Si uitasem ce bine e sa te intalnesti cu prietenii la un pahar de vorba (sau o strachina de zeama). Sunt bine si cu chef de scris. Bine te-am regasit!
Avem cred că toţi momente când evadăm. Dar cu siguranţă revenim. Bine ai revenit!
Nici nu stiu daca a fost evadare sau dezertare. Dar un moment de cumpana a fost.Bine ca a trecut si ca am regasit drumul spre casa. Bine te-am regasit!
Uraaa, s-a întors fata noastră!?! Cum să te laşi de scris, ce ți-a venit?! Parcă noi, ăştia de pe aici, aşteptam şi o carte…Nu am visat, nu? Eu aseară scrisesem chiar şi un mesaj pt.doamna Nina Cremeneanu, în care ceream detalii despre tine. Dar s-a rătăcit prin meandrele wordpressului, ca şi cel trimis în gara doamnei Renata…Ce mă bucur că ai revenit!!!
Poate o carte de colorat, desi nu sunt foarte talentata nici la desen! 🙂
Multumesc mult ca m-ai facut sa regasesc dorinta de a ma intoarce la scris. Si, daca-i musai, pentru tine scriu si-o carte.Un as de trefla! 🙂
bine ai revenit, domnitza!
Sa zic ca am fost plecata sau ca am fost cam dusa?… 🙂 Acu-s intoarsa, sigur!
Bine te-am regasit!
Da nu puteai să ne-ntrebi pă noi?! „Să mai CHIU ori să nu mai CHIU?”
Mereu se lasă câte unul care se pricepe la povestit. În schimb, ăia care bat apa în piuă…
Hai, marș la tastatură, să te iert! 🙂
Saru’mana, mama lui Nono! Daca zici matale sa mars, apoi mars ca tare as vrea sa ma ierti! Si promit ca nu mai plec fara bilet de voie si fara anunt la mica publicitate! Sa-mi moara mie antena de bulgari daca mint!
PS. Nici nu-ti dai seama ce branci tonic mi-ai dat! Sau poate iti dai, ca nu degeaba impartim aceasi zi de nastere…
Să știi că ne-ai lipsit! Mă bucur mult că ai revenit, cu umorul tău atât de natural! 🙂
Umorul meu e natural ca si o palinca maramuresana.Adica ori iti place, ori nu-l gusti.Si daca nu-ti scade colesterolul, macar are efect ca apa de gura. 🙂
Si tu mi-ai lipsit, doar ca nu-mi dadeam eu seama.
Bine că ai revenit! Şi că eşti bine. Dacă mai întârziai mult, dădeam sfoară în ţară să te căutăm. 🙂 Nu ştiu cum ţi-o fi trecut prin cap să renunţi la scris. Pot renunţa eu, că nu am atâta umor şi dintre facturi nici atâtea poveşti nu se arată, tu n-ai voie. Pup!
De ce, Doamne iarta-ma, toata lumea da sfoara si nu da nimeni lant sau sarma ghimpata?!? Sau, daca tot da sfoara, de ce nu da si sapun?… 🙂
Am si uiat sa citesc corect, citisem „fracturi” in loc de facturi si ma gandeam ca te reprofilezi si tu pe radiologie. 🙂
Bine te-am regasit, Aripioara!
Păi să riscăm să te înţepi în sârma ghimpată a gândurilor noastre? Aşa crezi că te iubim noi pe tine? 🙂
M-aş reprofila eu pe orice altceva! Deocamdată doar trebuie să tac să înghit.
Hai sa traiesti! Bine ca ai revenit!
Sa traiesti, vecina! Gata, pot sa-mi reiau locul la furnal. (Ramane cum am stabilit, tu la cazanul 4 si eu la 5? 🙂 )
Ramane stabilit….😈
Las’ că vezi tu, c-am dat e-mail până şi la… personal. 🙂
De ce, nenea Carcotasu, ai dat la personal, n-ai avut bani de accelerat sau de … Rapid? 🙂
Acum, fara gluma, multumesc pentru tot! Nu stiu exact ce inseamna „tot” asta dar… ce sa mai lungesc vorba, saru’mana si gata, ca sa n-o dam in telenovele sau filme indiene, stiu ca nu esti consumator de siropuri. Reverente!
Păi pen’că la spitalu’ lu’ peşte, ăla, aveţi o centrală telefonică de tot rahatu’. Cică dacă vrei să vorbeşti la dispensaru’ TBC, unde mi-a zis o cucoană de la secretariat că te-aş putea găsi, că acu’ acolo eşti şi asta-i la anbulator, găseşte tu legătura. Mi s-a dezvăluit într-un vis c-ar trebui ca din meniu să apelez „8” după care „7”. Eeeei, da’ unde mama dracului găseşti instrucţiunile astea? Ia caută-mi-le tu mie şi lămureşte-mă. Cum nu-s obişnuit să nu rezolv o treabă, am dat e-mail la runos@spitalulvaleni.ro şi la dispensar.tbc@spitalulvaleni.ro. Pân’ la urmă s-andurat pronia şi mi-a răspuns telefonu’ la dispensar, cu legătura dată de la secretariat şi ţi-am lăsat şi-un mesaj verbal. O să se repeadă să-ţi dea telefonu’ meu, chiar sunt curios dac-o vor făcea, aşa că te-aş ruga să-mi zici dacă-ţi vor transmite mesajul. Aşa am zis io, că cu cât mai multe, cresc şansele. Oi fi greşit? Om vede!
Daca o fi sa cad vreodata cu avionul in Apuseni (sau in Apenini, sau in Apalasi!), in tine mi-e toata nadejdea sa ma gasesti. 🙂
Abia marti ajung la munca, dar sunt convinsa ca deja se intreaba toata lumea de ce sunt asa cautata. Puteai sa le spui ca nu m-am prezentat sa-mi ridic marele premiu la Loto sau ca am o nominalizare la Nobel, Oscar, Mamaia Copiiilor, ceva. 🙂
Cu citiva ani in urma imi intrase si mie-n colaps dorinta de blogareala. De fapt cred ca e un fenomen ciclic, intrucit din cind in cind simt nevoia sa-l dau dracu de blog, fara vreun motiv plauzibil. Acum se pare ca sunt intre crize, probabil pe undeva pe la mijlocul ciclului 😆
In cei 4 ani de cand bantui prin blogosfera, n-am tacut niciodata mai mult de o saptamana, iar atunci am anuntat ca lipsesc si n-am acces la net. Bine ca a trecut si criza asta! Urmeaza cea financiara, cea politica, cea umanitara si, probabil, si vreo criza biliara. 🙂
Madam, te-ai izmenit destul cu mulțumiri! ia, pune două rânduri de faință, până nu se-ntărește gletul!
Vezi să nu! Aşteaptă penzia…
Care pensie, Carcotasule? N-ai auzit ca s-a abrogat? Acu nu se mai da pensie, ne tin la munca pana dam in mintea copiilor si apoi nu ne mai dau decat alocatie. Eventual si cornu’ si laptele, daca suntem cuminti. 🙂
Auzi: izmenit! Ca bikinit nu nimereai sa zici!… 🙂
Dupa cum vezi, am bagat deja motoru-n brazda.
Aide să-ţi traduc: Renata i se adresează lu’ papagigli şi io Renatei despre papagigli. N-am înţeles dacă-i el sau ea, da’ am avut o discuţie în Gară şi se plânge că nu-i dau ăia penzie, că mai tre’ să muncească ceva. Tu nu ai fost prin Gară? Să-ţi fie rujine!
Carcotasule, Renata i se adresa Adelinei. Eu sunt la distanta de-o operatie de-a deveni „madam” 😆 Basca faptul ca daca eram fo madam, mi-as fi spus mamagigli 😉
Sau poate „mamaligi”, sa sune mai romaneste! 🙂
Nu, mamaligi in niciun caz. Adica daca tot era sa ma vreau femeie, treceam direct la atac cu un mamalingi 😉 Cred ca are o sonoritate mult mai adecvata genului 😆
Bine te-am regasit! Nu renunta la blogosfera pentru ca viata ar fi plictisitoare fara ale tale postari pline de umor si suculente! Yummmy😊!
Se pare ca mi-a trecut…amocul. Asa ca e musai sa storc niste umor si sa fac suc. 🙂
Exact! Pune-te pe treaba si fa-ma sa rad cu gura pana la urechi.😊
Hai că m-am liniștit. Mi-ai lipsit.
Si voi mi-ati lipsit. Doar ca eram putin „anesteziata” si nu bagasem de seama. 🙂
Spor la scris. Chiar avem nevoie de umorul cu care ne-ai obișnuit și care te caracterizează din plin. Că de la căldura de afară…. așa ce s-a moleșit blogosfera…
Numai bine și bucurii! 🙂
Spor s-ar mai gasi, timp…mai putin. Dar nu mai dezertez, promit.
Numai bine si…succesuri! 🙂
Spor la scris. Am inceput sa te urmaresc si eu