Bine v-am găsit, dragilor!
Partea rea a oricărui lucru bun e că are şi un sfârşit. Aşa şi cu concediul. Fuse şi se duse!…
Deşi n-am fost în nici un loc exotic şi nici măcar în vreo staţiune balneară de top, pot să spun cu mâna pe inimă ( că doar în Staţiunea Inimii am fost!) că m-am bucurat de relaxare maximă. Mă pregătisem psihologic pentru două săptămâni de plictiseală dar n-a fost deloc aşa, nici nu ştiu când a trecut timpul, când a trebuit să-mi strâng bagajul pentru întoarcere am avut senzaţia că abia ce-l înşirasem în dulap.
Iar dovada că m-am deconectat total de la activităţile cotidiene am avut-o la întoarcerea la muncă, când am avut un moment ( şocant!) de ezitare fiindcă mi-am dat seama că uitasem până şi parolele de accesare a programelor de calculator. Aşa că am preferat să pun chestia asta pe seama relaxării maxime, nu pe mielina care începe să mi se cojească de pe neuroni. 🙂
N-o să încep să povestesc acum lucruri din concediu, e adevărat că am adunat câteva amintiri nostime, dar e timp pentru ele. O să vă spun doar că vă recomand cu căldură un sejur terapeutic la Covasna, la hotel Montana, chiar dacă nu aveţi (încă!) probleme cardo-circulatorii, dar clima e minunată, oamenii amabili şi serviciile destul de satisfăcătoare, dacă nu sunteţi nişte mofturoşi cu pretenţii. Şi să nu-i credeţi pe cei care încearcă să inoculeze ideea că ungurii din zonă s-ar uita urât la vorbitorii de limbă româna, că nu-i deloc adevărat; şi pentru ei deviza clientul nostru, stăpânul nostru are aceeaşi valoare, ba chiar am sesizat mai multă politeţe şi promtitudine ca pe alte plaiuri mioritice. Iar numărul de steaguri tricolore arborate prin curţi şi prin balcoane e mult mai mare decât prin Ploieşti, de exemplu!
În concluzie, m-am întors cu forţe proaspete, parţial refăcută (în traducere liberă asta înseamnă că am plecat şuie şi înţepenită pe stânga iar acum sunt parţial şuie pe dreapta, dar asta se datorează unei proaspete achiziţii de tengâtită virală pe motiv de consum de apă foarte rece de la dozatorul de la serviciu) şi cu chef de muncă, plus de învăţat, că sunt pe ultima sută de metri înaintea examenului de absolvire a cursului de radiologie.
Şi ca să dovedesc că am învăţat ceva şi în concediu (nu radiologie, Doamne fereşte!): Szia! Csokollak! Adică La revedere!
O zeama de cuvinte 
Bine ai revenit! Asta nu ştiu cum se spune în ungureşte dar sper că înţelegi şi aşa 😀
Bun gasit! grea tare maghiara asta, mai nimic nu s-a prins de mine, cele mai multe cuvinte le-am „adaptat” dupa cum mi-a fost mai usor. 🙂
Descojito de mielină, bine-ai venit acasă! Adică în zeamă. Îți dădusem dreptul să dezertezi 30 de zile lucrătoare.
Io am stat 2 zile la Tușnad (harghita), o pensiune cu o grădină de vis. Gazda completa actele și vorbea o românească perfectă. I-am făcut complimentul ăsta, după ce am întrebat-o dacă e româncă, crezând că e de bine. S-a uitat urât și mi-a zis că nu. A doua zi dimineața m-a anunțat, în aceeași românească fără cusur că a intervenit ceva și că trebuie să eliberez camera.
Ori de câte ori trecem cu mașina prin Covasna și Harghita, coabitantul meu îmi zice – „vezi, dacă ne oprim la un hotel, la o pensiune, abține-te s-o complimentezi pe recepționeră că vorbește bine românește, ca să nu dormim în mașină.”
În rest, numai de bine!
Bagă o ciorbă d-aia bună, cum făceai la Barzodrom!
„O, pasa, cat de darnic esti!” 30 de zile? Pai uitam si drumul pana la serviciu, nu numai parolele. 🙂
Tot personalul de la hotel vorbea maghiara, dar imediat ce te auzeau vorbind romaneste incepeau sa-ti vorbeasca si ei; e drept ca unii cam stalcit, am adunat o colectie de expresii „alambicate” care m-au amuzat teribil. De exemplu maseoza mea care nu voia sa ma…deocheze! 🙂 Dar asta a fi o postare separata, ca merita.
Sa stii ca numai Barzodomul e plin de povesti savuroae, are si Radiologia „perlele” ei. Ca peste tot pe unde trec oameni diversi, exact ca in Pravalia ta.Totul e sa prinzi detaliile. 🙂
Nu stiu cum e aia sa te intorci cu dor de munca din vacanta, ca mie mi-ar mai trebui una de refacere. Dar cum nu sunt doctor, las pe altii sa ma diagnosticheze 😆
Bine te-ai ritornerat refrisata si p-o parte! 😉
Asa e si normal: dupa concediu trebuie sa-ti iei o pauza de relaxare, apoi una de acomodare si apoi incepi sa numeri cam cat mai ai pana la concediul viitor.
Ete, frate, ma ritornerasem si nici nu bagasem de seama, credeam ca doar ma intorsesem si atat! E drept ca mai mult…defrisata decat refrisata. :))
Initial am vrut si eu sa spun „bine ca te-ai intors”, dar mi-a sunat cam sexual si de aceea am abordat o alta versiune pentru a nu fi acuzat de trivialitate 😆
Iar faptul ca ai revenit epilata, nu refrisata, e de bine, presupun 😉
Nu, mai, nu defrisata de par, defrisata de piele de la atata masaj! :))) Da’ e de bine, ca stii cum se zice :pielea rea si rapanoasa, ori o bate, ori o lasa. A avut maseoza grija sa n-o lase…
Mnoh, mă bate gîndu’ să corectez formula de salut din final da’ mai bine mă abţin. Important e că ai revenit într-o singură bucată şi încă caldă. În rest, baftă la examen! 🙂
:)) Si inca ce calda! Ca am facut si febra de la virusul nou contactat! De, daca nu m-am tratat profilactic cu niste palinca!…
Multumesc de urare, nu sper chiar la coronita , dar macar sa urc pe podium.
Hm, viruşi? L-ai luat de pe acolo sau de aici de acasă? Că şi pe mine m-a pocnit o stare febrilă şi de rău ca de răceală, de vreo cîteva zile şi barem i-am dat cu ţuică zdravăn. Or mai fi dat ăştia cu cîte ceva din avioane, că zbîrnie pe sus într-o veselie.
Mai bine să nu-ţi doreşti coroniţă, că poate peştişorul ăla fermecat (şi puţin diliu) îţi dă vreuna de ghimpi în loc de lauri. 😛 XD
Pai si eu tot cu virusi autohtoni m-am pricopsit, la aa unguresti n-am avut succes. Dar sunt aproape bine, ceea ce-ti doresc si tie! Da-i cu tuicomocina in continuare ca uite cum a dat navala ciclonul peste noi!
Fieru’ rău nu piere, doară ştii! 😛 XD
Mulţam de urare, sănătoşi să fim, că restu’ se pot cumpăra! Sau poate o punem de-o răzmeriţă şi ni le luăm gratis (gloanţele-n cap). 😛
Bine-ai revenit în normalitate. Hai că ai fost tare mult absentă. Pune mâna pe tastatură. 😀
Pun, cum sa nu pun. Ba mai adaug si cate-un muc, ca s-a cam deschis robinetul. Sper ca ai antivirus montat! 🙂
Bine c-ai revenit în stare bună de folosință, că oricât de bună ar fi apa de la băi, tot nu te poate face ca nouă. Măcar te-ai distrat și poate repeți figura la anul.
Ca noua nu se poate, dar macar ca opt! 🙂 Inca mai scartai din incheieturi (asta e dovada clara ca n-am intepenit de tot), macar pot sa-mi misc umarul drept si sa-mi ridic mana sa ma pot scarpina in cap a nedumerire. Dar cat sa iau luna de pe cer tot nu ajung. 🙂
Csokolom….bine ai venit! Relaxato!
Tu vorbesti, plimbareato? Ca nu prea te-am vazut incordata in poze… 🙂
Ooooo…..daca ai sti cat te-am invidiat acu doi anu,cred….cand fusesi la Praga… 😀
Mde! S-au mai schimbat şi ei după poznele cu „ţinutul secuiesc”. Unii au realizat că dacă se „închid” mor de foame cu staţiunile şi hotelurile lor, că or merge şi ai lor pe-acolo, da’ fără restul ţării rămân cu dinaintea goală. Aşa că fac şi ei ce pot să te facă să mai vii şi să mai trimiţi şi pe alţii, că doar deh, n-o fi dracu’ chiar aşa de negru. Şi mie mi s-antâmplat la fel, dar tot au dat-o cu mucii-n fasole când la Lacul Roşu, la restaurantul hotelului, la prânz, am stat o jumătate de oră fără să fiu băgat în seamă, în timp ce chelnerii roiau în jur, la celelalte mese la care consumatorii vorbeau ungureşte. Şi să mă laşi cu „maghiari, maghiară etc”. În româneşte ţara se numeşte Ungaria şi nu Magyarország, etnia lor este ungară şi nu maghiară, membrii ei fiind unguri şi nu maghiari. La fel şi-n celelalte limbi europene: Hungary în engleză, Ungheria în italiană, Hongrie-franceză, Hungari-albaneză, Ungari-estonă, na! „Delicateţea” noastră ne-a mai costat şi cu ţiganii, cărora am ajuns aproape obligaţi să le zicem „romi”. Sigur, trăitori fiind în România, noi le-am zice români, iar dacă nu le place asta, atunci să-i numim cum vor, dar tot pe româneşte.
Da’ important e că te-ai simţit bine şi că ai venit cu bine. Bine-ai venit şi să ai numa’ succesuri!
De curand am negociat in piata sa cumparam un tuci mare, pentru facut zacusca; iar vanzatoarea, foarte ingrijita si politicoasa, chiar daca ii era clara etnia, asa a zis: ca ea e tiganca, ce-i aia roma? Cum sa zica ca-i rata daca-i gasca!! Si mi-a placut comparatia si sinceritatea ei.
Ungurii sunt si ei oameni intre oameni, poate am avut eu noroc sa dau peste cei binevoitori, n-am simtit ca m-ar fi discriminat. Ca m-or fi injurat in limba lor, se poate, oricum nu inteleg nimic. 🙂
Bine ai venit din concediul petrecut fain în Covasna! Aştept articole cu ungurii care ţi-au plăcut (sau nu) pentru a mai lumina minţile unora! Oamenii sunt oameni peste tot în ţara noastră.
Cei mai multi mi-au placut, sau macar nu m-au deranjat cu nimic.Si am apreciat cate steaguri tricolore flutura liber in oras, in timp ce de-ale tinutului secuiesc n-am vazut decat doua. Sa fie nationalismul mai sustinut acolo?…