Adevărul, doar adevărul

Standard

Adevărul e unul singur şi e veşnic! Zău? Mie asta mi se pare o minciună gogonată.Sau un slogan ieftin, pentru cei săraci în circumvoluţiuni.

Ironia sorţii:  uneori adevărul rămâne veşnic neştiut când moare omul ce a refuzat să-l facă public, alteori el iese la lumină tocmai fiindcă a murit cel ce îl ţinea captiv!

E de preferat o sfântă naivitate care te face să trăieşti toată viaţa ân minciună fiindcă n-ai vrut sau n-ai ştiut să cauţi adevărul?  E o durere sau o consolare să afli adevărul prea târziu, cînd nu mai poţi cere nicio explicaţie celui care ţi l-a ascuns?  Dacă adevărul altuia ucide propriul tău adevăr, care e mai adevărat?…

Cam multe întrebări pentru un adevăr aşa de simplu şi de clar…

 

A existat vreo mincină pe care aţi considerat-o multă vreme un adevăr?

citatcelebru82

Anunțuri

23 de răspunsuri »

  1. După opinia mea, adevărul este multiplu. Fiecare are propriul adevăr în ceea ce privește o anumită situație. Nu mă refer la fapta în sine, care este unică, ci la motivație/justificare. Aici ne lovim de varietatea adevărurilor, căci totul ține de puncte de vedere, de unghiuri din care privești, de implicarea sau neimplicarea în acea situație.

    La întrebarea ta finală nu știu să dau un răspuns, căci nu știu dacă vreunul dintre adevărurile „știute” de mine este sau a fost neadevăr. Nu-i spun minciună, pentru ca, uneori, adevărul este ascuns prin nerostire, nu prin rostirea unei minciuni.

    • Deci e greu si nedrept sa-i strigi cuiva in fata „minti!” numai fiindca omul sustine singura versiune pe care o cunoaste! Dar ne place sa ne jucam de-a judecatorii si sa punem etichete, ca si cum chiar am detine adevarul absolut.

      • Intrăm în zona de interpretare. Nu, nu este nici greu și nici nedrept să spui cuiva în față „minți”, cu condiția ca minciuna să se fi referit la fapte reale, nu la interpretări sau justificări ale unor fapte. Fapta, acțiunea, iată singurul adevăr indubitabil. Asta după umila mea părere.
        Personal nu mă joc de-a judecătorul, las fiecăruia dreptul la propriul său adevăr, dar acest adevăr „al lui” îl accept sau nu în mintea mea. Respect dreptul la alegere, opinie, adevăr a fiecăruia.

        Cum se spune și mai jos, în comentarii, adevărul absolut este doar al universului, pe care nu suntem capabili, încă, a-l cunoaște.

        Și tot din comentarii, aș spune că ritualurile morților, cu parastase și alte cele, nu reprezintă ceva pentru cel dus, ci pentru cei rămași aici, în viață. Este motivul pentru care nu mi-aș permite să spun cuiva că nu și-a îndeplinit datoria față de cei duși. Totul ține de persoana care îndeplinește aceste ritualuri, dacă voiește.

        Se poate discuta foarte mult pe tema propusă de tine în acest text.

  2. Ca de obicei şi sensul adevărului a fost deraiat. Nu există adevăruri „personalizate” ci doar percepţii şi opinii. Prima frază e absolut corectă: adevărul e unic şi veşnic fiindcă e absolut. 😉

  3. Adelino, ăsta nu e subiect de 4 paragrafe!
    Până de curând credeam că viața e un drept. De fapt, e o favoare. E sala de așteptare a morții. În fine, sunt marcată de propriile angoase și nu-s capabilă să mă învârt decât în jurul cozii.

    • M-am straduit mult sa inghesui ideea in 4 paragrafe, as fi putut exemplifica in zeci de pagini. Asa cum tu esti acum marcata de rostul vietii si importanta mortii, asa ma preocupa pe mine intrebarea „ce naiba e adevar si ce e minciuna din tot ce mi s-a aratat in viata ca e adevar incontestabil”? Traim dupa sabloane si cutume, uitam de unde pleaca esenta unei idei, o cizelam dupa propia intelegere sau propriul interes si apoi decretam: e musai sa fie numai asa!
      Iar asta e valabil cam in toate: in ideologie politica, in religie, in reguli de buna purtare, in protocoale si proceduri (pe care eu le urasc fiindca uneori te acopera, dar de cele mai multe ori te limiteaza!), in viata de zi cu zi. Si as purta cu tine o discutie ampla despre banalul subiect (de care tocmai te lovesti, din pacate) ce rost sau semnificatie au ritualurile funerare; am bate apa-n piua ore-n sir pentru un adevar simplu: mortu’ de la groapa nu se mai intoarce! Si asta oricata coliva i-ai trimite prin firma de curierat Parastas…
      Daca ai o coada in jurul careia sa te invarti, tot e bine, e un punct de echilibru, numai ai grija sa mai schimbi din cand in cand sensul rotatiei.

  4. adevarul e ca ai nevoie de o exprimare corecta in limba romana; spre exemplu, „an” e de fapt „in” (n-am diacritice pe taste, sorry); pe de alta parte, adevarul e totusi un concept care are dreptul la mai multa consideratie; pana la a-l cauta postand pe blog e nevoie sa parcurgi drumul lung al cautarii de sine, ca sa ajungi la momentul sau locul in care sa dispui de resursele intelectuale cu care sa te lansezi in asta; din text reiese ca nu ai luat inca startul; altfel, puseurile puerile raman doar puseuri puerile, fitza ramane fitza, tigara ramane tigara, duda ramane duda, blogul ramane blog, dreptul de a vorbi prostii ramane dreptul de a vorbi prosti, media ramane medie, din astea…

    PS : sper ca ai o varsta timpurie, cand inca se mai iarta curajul definitiilor teribiliste 🙂

    • As vrea eu sa (mai) am o varsta timpurie! De fapt sunt o semi-centenara aproape expirata, n-am pretentia ca as dispune de mari resurse intelectuale, nici ca as fi un asa al filozofiei, iar geselile gramaticale mi se intampla rar, dar mi se intampla, fiindca nici eu n-am diacritice pe tastatura, trec mereu din engleza in romana ca sa fac corectua si uneori imi mai scapa ceva necorectat. Dar ma straduiesc, sa stii, nu imi gasesc o scuza in varsta inaintata si experienta limitata in ale blogului si calculatorului in general.
      Multumesc ca imi accepti dreptul de a scrie prostii, asa cum iti multumesc si ca ti-ai gasit timpul sa le citesti.Eu n-am pierdut nimic, tu n-ai castigat nimic, deci suntem chit! 🙂

      PS: banuiesc ca ai o varsta mult mai frageda ca a mea daca poti sa sa gasesti vreo urma de teribilism intr-o definitie, eu as fi gasit cel mult un balans intre incertitudine si frustrare. Oricum, indiferent de varsta, multumesc de vizita si de comentariu. Iar greseala gramaticala n-o corectez, ramane la vedere pentru alti ochi critici.

  5. Fiindca cineva amintea „adevarul absolut”…
    „…cuvântul tău este adevărul.” – Ioan 17:17
    Da, adevarul absolut exista; acesta se afla in Sfanta Scriptura.

    • Nu stiu daca-s toate chiar bune, dar in mare parte da, n-am de ce sa ma plang. E doar o „lehamite” temporara, nu simt nici inspiratia, nici nevoia de a scrie ceva. Dar n-o sa mai tina mult, mi-am propus ca anul viitor sa debutez „in forta”! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s