Iz, aroma si parfum

Standard

Cu auzul nu stau prea bine, sunt fudula de urechi de pe vremea repetatelor otite din frageda pruncie. Nici cu vazul nu stau minunat, pe masura ce creste numarul anilor creste si numarul dioptriilor. Dar are Dumnezeu Bunutul grija sa comenseze atrofierea unor simturi cu exacerbarea altora; in cazul meu, a mirosului. Ca, daca ies vara in curte si fac o pirueta, stiu exact ce-a gatit orice gospodina de pe ulita mea, care-a dat cafeaua-n foc, care-a prajit ceapa prea tare sau care-a scapat prea mult cimbru in sarmale. Cu alte cuvinte, desi n-am nasul mare si nici nu umblu cu el pe sus, il folosesc la capacitate maxima.

Cel mai tare exersez in frumoasa Cernobalia, unde mirosurile alterneaza cu rapiditate, nici nu se sting unele ca te invaluie altele si dupa un timp e cam greu sa le mai distingi. Ce sa-i faci, nu poti sa-i ceri omului care a taiat lemne in padure si a fost strivit de un bustean sa se duca mai intai sa faca dus si apoi sa vina sa-si faca inventarul oaselor rupte, cum nu poti sa-i ceri sa miroasa a levantica ciobanului abia coborat de la stana dupa ce l-a lovit magarul! Si ce sa mai zic de cei care au dureri de spate de doua saptamani, deci nu fac baie ca sa nu raceasca mai tare, dar se „imbalsameaza” cu tot felul de carmoale ca sa transpire intens, ceea ce se si intampla doar ca-ti aduc si dovada olfactiva a acestei transpiratii… Si cand incepi sa experimentezi respiratul rar si superficial, cat sa nu devi chiar anaerob dar nici sa nu-ti pice tot parul din nas, hop!, vine o cuconita care si-a rupt o unghie dar care n-a plecat de acasa fara sa faca o baie in Chanel, si brusc, tragi cu nesat aer in piept , ba chiar esti tentat sa o conduci pana la iesirea din curtea spitalului, nu doar pana la usa. Cam asa-i in Cernobalia: o vesnica pendulare intre Dior si „dihor”! Cu accentul de dihor, desigur…

V-am spus toate astea ca sa intelegeti de ce e asa important mirosul pentru mine. Si la fel de important e parfumul, aproape ca s-a transformat din hobby in viciu, nu ma pot abtine sa nu cumpar ceva care imi place mult cum miroase, chiar daca mai am vreo cateva flacoane incepute.Si uneori ma enervez ca parfumurile se vand in flacoane mici, nu la damigeana sau cisterna…

Hai ca m-am lungit prea mult cu introducerea, sa ma intorc la subiectul de baza, care e tot pe baza de miros.

Intru in baie, sed si eu, ca tot omu’ relaxat in „sala tronului” si-mi vine un miros de tei. De unde naiba tei in baie?Fac o analiza vizuala a tuturor recipientelor ce ar putea contine chestii mirositoare, nu e nimic nou, toate aromele imi sunt cunoscute si niciuna nu-i de tei. Sa se fi intamplat o conexiune spiritualo-spiritista cu Eminescu era exclus, in momentul acela faceam ceva cu totul diferit de o incantatie, daca ma intelegeti ce vreau sa spun… In fine, ce sa mai lungesc analiza, am descoperit sursa parfumului de tei. Era hartia igienica! Mai, lume, voua vi se pare normal sa sa va stergeti cu flori de tei?!? Hai, nu zic sa folositi frunze de brusture sau panuse de porumb, ca stramosii nostri, dar….flori de tei?! Mi s-a parut o combinatie total nepotrivita pentru baie, o sa am grija data viitoare, cand cumpar hartie igienica, sa o si miros.

Si pornind de la aceasta constatare am facut si alte descoperiri de combinatii inacceptabile (din punctul meu de vedere), ca doar ma stiti ca-s mai perseverenta ca un cercetator britanic cand e vorba de chestii ciudate din cotidian. Am descoperit, de exemplu, ca exista deodorant solid pentru wc cu aroma de capsune. Capsune, ma?!? Pai si-un caine, cat e el de patruped cu creier mic, nu ridica piciorul la capsune. Inteleg, o aroma de briza marina, de brad, hai, treaca-mearga si-o lamaie, dar capsune?…

Am mai descoperit si set de cosmetice, respectiv creme de corp, de maini si de par, cu aroma de ciocolata. Mie imi place ciocolata dar, zau, nu mi-a venit niciodata sa mi-o pun in cap…

Si cea mai ciudata chestie mi se pare aia cu deodorant de masina cu aroma de…new car!!! Adica tu ai o rabla de cinspe ani, curg tablele de pe ea, nu ti se mai inchid portierele si scoti fum cat o fumigena de manevre militare si vrei miros de masina noua? Ha! E ca si cum m-as da eu cu parfum de lacramioare si as pretinde ca-s o ingenua de 17 ani, cand numai in cartea de munca am de doua ori mai mult!…

Concluzie: e bine sa miroasa frumos in jur, e un balsam pentru suflet, dar cred ca parfumul trebuie sa se potriveasca cu locul in care il folosesti. Nu zic sa miroasa toate baile a clor si dezinfectanti, nici toate bucatariile a cozonaci calzi, dar trebuie o masura in toate. Ca_capsune in wc, zau, nu merge! Adica merge cu o sampanie acidulata, in jet puternic, neafectat de probleme de prostata…

 

 

Ce alte combinatii aiurea de mirosuri ati intalnit?

Anunțuri

16 răspunsuri »

  1. vai, doamna, ca m-am ras, aroma de „new car”? : D . Eu nu suport mirosul de plastic :))

    (eu sunt alergica, deci nema parfum, nema deodorant, nema sapun doar apa, hartie ieftina ca aia cu parfum nu,ce mai sunt bio bio 😀 )

    • Vai, doamna, ce coincidenta! Tocmai de pe blogul tau vin, unde am invata cum se colecteaza deseul toxic numit mercur din termometru! Chiar, a ce naiba miroase mercurul?? Cred ca ar trebui imbogatit olfactiv cu ceva, ca gazul de butelie, sa fie mai usor de depistat in caz ca-l pierzi prin casa. 🙂
      Si eu am o multime de alergii, dar bine ca nu-s alergica la parfum; desi, daca as fi fost, as fi fost o buboasa parfumata si as fi invatat sa ma scarpin cat mai gratios, eventual cu unghia ascutita a degetului mic… 🙂

      • Nu mai tin minte ce miros avea mercurul ala din copilarie dar de tras l-am tras pe nas 🙂 . Dar buna ideea de imbogatit olfactic 🙂 ca ne-ar cauta pe noi sa venim pe post de caine sa il cautam pe sub mobila :)))) – pt ideea asta meriti nobel pentru medicina.

        Auzi, poate de acolo sa am alergiile accelerate? ca inainte nu am avut nicio problema. Bine, inainte de varsta de 9-10 ani cand am spart termometrul nici nu a fost cernobal sau supermarketuri chimicoase.

  2. Criminală poza! 😆

    Cu mirosurile am o problemă: ori nu le simt deloc, ori îmi vine să vomit de la ele. Cînd a fost s-o plantez pe mătuşă-mea fix acu’ un an fără două săptămîni (pfuai, cum trece timpul!) şi aveam nevoie de taxi, le luam pe toate la rînd în staţie, deschideam uşa să văd dacă are odorizant şi dacă avea treceam la următorul; asta după ce am avut vreo două crize de era să-mi împrăştii fierea peste tot dacă nu deschideam urgent geamul lateral.

    Din fericire sînt suficient de sărac încît nu-mi permit nici apă caldă, darămite diverse produse de baie şi igienă „împuţite” artificial, însă tot am călcat pe bec şi-am cumpărat o cutie de Axion care şi-aia, a dracu’, pute a căpşune/zmeură/fragi/naiba-ştie-ce, aşa că de vreo juma’ de an nici vase nu mai spăl.

    Cred că asta se cheamă că am un început de sfîrşit.

    • Chestia cu mirosit taxiurile o practic si eu, nu ca as muri daca merg 10 minute intr-o masina neparfumata, dar mi se pare corect sa dau banii unuia care isi respecta clientii si nu-i asfixiaza cu tutun sau damf de usturoi. Astia in reclamele la Axion zic ca e „inamicul grasimii” da’ eu nu-i cred, am folosit in loc de gel de dus si n-a disparut nici un strop de grasime, toata celulita e la locul ei. 🙂

      • Ei, păi vezi, la mine-i invers cu taxiurile (şi alte spaţii): prefer damf de usturoi decît împuţiturile alea artificiale. Nu ştiu de ce dar nu mai suport nici un fel de miros artificial. Poate unde m-am obişnuit cu mizeria şi duhoarea din casă…

        Axionu’ ăla n-are efect împotriva grăsimii, la duş, decît dacă te freci bine-bine. După. 😆

  3. Eu hârtie cu miros de tei nu am găsit. Am găsit numai cu levănţică şi piersici 😀
    Aştept un parfum cu miros de broccoli. De pus pe mici. Să mă simt ca un vegetarian când îi înmoi în muştar.

    • Levantica imi place si mie, am si spray pentru perne (cica ajuta contra insomniei), am si ulei esential pentru aromoterapie. Acu’, daca face sau nu bine si la hemoroizi, n-am testat… 🙂
      Nu stiu cum miroase broccoli, nu stiu nici ce gust are (nici cum arata nu stiu prea bine), dar stiu sigur ca nu-mi place. Ca e verde, de-aia!

    • Rasarit la mare??? Am vazut ‘jdemii de rasarituri la mare dar nu stiam ca exista si un miros asociat. Bine, daca stai chiar langa mare, pute nasol a covor de alge, ceea ce nu cred ca e de dorit la o hartie igienica. 🙂

  4. Combinația cea mai „dragă” mie este cea de băutură cu transpirație și usturoi. Și o întâlnesc des, prea des. În rest, cu mirosul stau la fel ca Dragoș. Dar mi-aș dori și eu parfumul de broccoli pe care și-l dorește Potecuța, fix din același motiv.

    • La combinatia aia adauga si miros de sosete imputite, ca sa fie cocktailul cat mai mortal! Asta poate fi brevetat ca arma de distrugere in masa.
      Nu stiam ca broccoli are atatia fani, bine ca eu nu ma inghesui in fan-clubul asta, prefer ceva mai putin verde, sau, daca e musai sa fie verde, sa fie inghetata de fistic. 🙂

  5. hai glumetzele, ca mie broccolli fiert mi se pare ca are miros de varza fiarta (ce nu ne place).
    De cand am bucatarie open cred ca devin vegetariana din aia ce face saptamanal prajituri 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s