Bucuria zilei

Standard

Maaare bucurie am avut! Asa de mare ca m-au trecut fiorii de la valul de serotonine, mai sa cred ca-i un orgasm astral, apoi mi-am dat seama ca era doar o furnica ce trecuse de glezne-n sus si ma gadila…. Ca si bietele furnici, de la atatea ploi, au invatat sa escaladeze  cat mai sus, se tem sa nu vina vreun tzunam.

Bucuria a fost una culturala. Nu, n-a venit sa-mi cante Paganini la ureche, nici n-am gasit vreo schita de Da Vinci zidita in hornul casei. Pur si simplu am primit o gramatica veche. Da’ veche de tot, cam de-o varsta cu mine, cu hartia galbejita si cu ortografia veche (care acum e iar la moda!). Mai ca m-as fi apucat imediat s-o lecturez, asa comoara dar prin anticariate mai gasesti. Iar anticariate nu prea mai sunt…

Bucuria nu m-a tinut mult si nici n-a fost intreaga.Tare as fi vrut sa fie completa, eventual si cu coperti (la autograf din partea autorului nu indrazneam sa visez, ma multumesc cu cel al lui Cartarescu, chit ca nu i-am citit cartea!). Doar ca gramatica mea era sub forma de jumatati de pagini in care erau infasurate oua. Adica ambalaj de protectie, ca n-a avut babuta care mi le-a dat folie de-aia cu pernute pocnitoare.

Primul gand: Doamne, ouale or fi „editate” odata cu gramatica?

Al doilea gand: Doamne, bre tanti, daca tot iti trebuie hartie de impachetat, nu puteai sa nimeresti Manuscrisele de la Marea Moarta? Sau macar Letopisetul Tarii Moldovei? Nu ca nu s-ar fi asortat si niste hartii verzi, de-alea de 100 de euro…

Al treilea gand: Doamne, vrei sa ma pui la incercare, sa vezi daca mai sunt in stare sa fac puzzle si apoi sa descifrez conjugarea verbelor?

Al patrulea gand: bai, ce-a ajuns si gramatica asta, hartie la curu’ unor gaini? Pardon, la tartita!…

 

PS. Precizez ca ouale n-au fost spaga. Au fost pur si simplu cadOU!  Sau cadOUA? Sau cadOURI?…

Reclame

16 răspunsuri »

  1. Mi-ai adus aminte de momente din viața mea. Cândva am găsit un manual de fizică din perioada interbelică. Nu-ți pot spune cum priveam cunoștințele din acea vreme.
    Apoi, am găsit un manual pentru școlile profesionale, parcă din anii ’50, dar de data asta am avut multe de învățat din el, căci în perioada anilor ’90, când s-a petrecut întâmplarea, deja nu mai puteai găsi manuale valabile pentru meseriașii adevărați. Întâmplător sau nu, în acea perioadă un coleg trebuia să-și facă lucrarea pentru obținerea unei categorii de salarizare, iar eu, în dorința de a-l ajuta, datorită acelui manual i-am făcut o lucrare de „magna cum laude”.
    Chiar dacă unele noțiuni din cărțile vechi sunt, poate, perimate, sigur vom găsi în ele și lucruri extraordinare, la care poate nici nu gândim. Iar în ce privește gramatica… Dar stii că aici există multe controverse care ar trebui mai bine cercetate, atât de către lingviști cât și de către noi, utilizatorii obișnuiți.

    • Of, de-ai sti cat am cautat eu manuale vechi de radiologie cand mi-am schimbat specialitatea! Ca manualele noi-noute, proaspat editate (si pe care am fost obligati sa le achizitionam la un pret destul de piperat), sunt niste porcarii, au o multime de greseli, mai mult ne incurca. Noroc cu „arhivele” colegilor in pragul pensiei, la ei am gasit adevarate comori.
      Cat priveste gramatica…n-o sa ma impac niciodata cu latinitatea asta excesiva; ca parca aveam si stramosi daci, nu?

      • Gurile rele spun chiar mai mult decât că am avut strămoși daci, ele spun că am fi precursorii latinității. Poate de aceea dacii, când vorbeau cu romanii, nu aveau nevoie de translatori. Dar despre asta sunt foarte multe de discutat.

        Altminteri, sunt de acord cu tine, vechile manuale te aduceau mult mai repede la înțelegerea noțiunilor profesionale. Spre exemplu, eu, ca simplu cetățean, am citit un manual universitar de endocrinologie (partea care mă interesa la acel moment, despre hipofiză) și pot spune că am înțeles foarte multe lucruri, fără a avea alte cunoștințe de specialitate. Cel mai important pentru mine a fost faptul că am înțeles că nu aveam nici un fel de afecțiune hipofizară, fapt demonstrat mai apoi, cu trecerea timpului (se întâmpla acum vreo treizeci de ani).
        Știu și despre „minunatele manuale” pe care studenții sunt obligați să le cumpere, s-a lovit și fiică-mea de asta.

  2. Până la urmă contează ambalajul, nu? Cine a zis că nu… habar nu avea că se poate şi aşa.
    Acu’ musai să le consumi ca la carte. Corect gramatical, zic. Moi sau tari, omletă sau pandişpan, corecte să fie 😀

    • Asa patesc si cand primesc cadou in pungi de-alea festive, uneori ma bucur mai mult de punga decat de continut, ba mai fac si colectie! 🙂
      Corect, o sa consum ouale a la carte! Sau a la tarte…

    • Daca era vorba de vreo culegere de matematica in loc de gramatica, ar fi fost supararea, nu bucuria zilei! Ce sa mai zic de vreun manual de chimie organica! Sau, mai rau, de niste file din documentele Congresului al XIII-lea! :))

  3. Eu am o Iliada din 1932. Ma rog, tatal meu o avea, este de altfel cea pe care am citit-o in clasa a 9-a pt ora de lb romana la liceu. Si , ca o surpriza, mi-a trimis-o in State prin cineva care fusese in tara, impreuna cu alte carti vechi in lb romana. Le-am zis copiilor ca daca pun manutele pe ea si o strica, ii trimit la orfelinat. 😀

    • Cum adica ii trimiti la orfelinat, iti tai venele? ca pentru asta trebuie sa-i lasi orfani mai intai. 🙂
      Am si eu niste „vechituri” ramase de la tata dar nu cred ca mai pasioneaza pe cineva chestiile astea. Deci n-o sa le altereze nimeni.

  4. Devalorizarea în forma ei cea mai dureroasă sufleteşte.
    Eu am găsit în sertarul mesei, la mătuşă-mea, pe cînd strîngeam „ce păstrez – ce arunc”, ceva ca o biblie sau carte de rugăciuni, scrisă într-o română 90% neinteligibilă. Chit că-s ateu/agnostic, aia va rămîne ca amintire cel puţin pînă dau io ortu’ popii. Că-i de învăţat din ea – cel puţin gramatica veche.
    Şi cîte s-au pierdut din istoria – REALĂ, futu-i morţii ei de falsificare pe temeiuri politice!” – a ţării noastre…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s